Filmul prin excelenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 179 din 12 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe 5 iulie, Ambasada Franţei la Bucureşti a organizat avanpremiera filmului onorat cu Palme d’Or, în prezenţa lui Cristian Mungiu. Grădină de vară pe înserate, lume selecţionată, discrete griji meteo. Autorul vorbeşte succint, cu o modestie proaspătă, de adolescent care pare să nu-şi înţeleagă propriul geniu, pentru că tocmai îl experimentează. Instalat pe scaunul din plastic alb, mă uit la cerul ocupat cu ultimele pîlpîiri ale zilei, la frunzele mişcate de vînt ale plopilor din preajmă şi la mira policromă a ecranului deocamdată inert. Pe de altă parte, îmi reglez preventiv nivelul aşteptărilor, pentru a reuşi să amortizez la timp o eventuală decepţie... Numai că filmul mă fură cu totul, din prima secundă a proiecţiei. "România, 1987". Acţiune. Cămin studenţesc. Apa caldă ca eveniment. Bişniţarul arab. Camera celor două fete, eroinele acestei saga dedicate solidarităţii în vremuri de fatală promiscuitate a supravieţuirii. Magia vieţii palide, îngîndurate, cu sunete vitale într-un pustiu semantic dominat de superstiţii, clişee mentale, frică difuză şi coduri anti-sistem. Comunismul terminal. Fireşte că n-am să-mi îngădui licenţa unei naraţiuni în cheie personală. "432" (cum i s-a spus imediat, cu un soi de afecţiune abreviantă) merită, pur şi simplu, văzut. Din următoarele motive. Mai întîi, el prezintă primul caz de surclasare a tentaţiei mizerabiliste care a subjugat cinematografia masochist-paranoidă a României din primii ani ’90. Lipsesc deopotrivă tuşele groase şi expresionismul auto-flagelării. Nu se urlă, nu se înjură patologic. Povestea, dar şi dreptul la poveste sînt respectate pînă la capăt, fără ca regizorul să-şi asume pretenţia moralizantă sau capriciul deformaţiei caricaturale. În al doilea rînd, filmul lui Mungiu e o admirabilă sinteză de scenariu coerent, dialog caracteristic, fină alternanţă static-dinamic, subtil dozaj între scenele de interior şi cele exterioare. Jocul actoricesc e fabulos de natural, dacă pot spune aşa. De pe generic lipsesc numele "consacrate" (cel puţin înainte de laurii de la Cannes...) şi tocmai asta îţi redă entuziasmul privirii: fiecare participant, începînd cu tandemul celor două studente, e deja un actor matur, încercănat sub patosul uitării de sine. Un al treilea motiv de laudă vizează aptitudinea lui Cristian Mungiu de a ridica specificul la puterea dramei umane "fără frontiere". Pelicula ar fi plăcut oricărui juriu şi va cuceri orice tip de public tocmai pentru că nu e provincial-nombrilistă, ci "universală" şi - în pofida localizării anecdotice - "atemporală". Ea descrie situaţii de criză a conştiinţei, nu "români din comunism" care se întorc, prin ficţiune retrospectivă, asupra propriului chip. Desigur că spectatorul autohton gustă acest thriller psihologic şi la nivelul aluziei epocale: coada la alimentara, penuria, absurditatea discreţionară a funcţionarului sau meniul festiv de la o nuntă care se mută, pe şest, şi în farfuria clienţilor "obişnuiţi" sînt pete de culoare care ne "spun" mai multe nouă decît altora. Însă miezul producţiei este, ca să zic aşa, "ecumenic". E vorba despre acel tip de situaţie-limită în care dilema hamletiană primeşte un singur răspuns. Tema avortului clandestin şi implacabil (de vreme ce e mai "bine" pentru făt să moară, decît să se nască într-o asemenea lume) cutremură, dar nu doar ca eşec al individului într-o societate represivă, ci şi ca parabolă a pierderii lui Dumnezeu pe drumul dintre sacrificiu şi salvare. În final, "filmul se rupe" la propriu, accentuînd tensiunea dintre operă şi planul empiric. Ieşirea din imaginarul realităţii te aruncă subit în realitatea imaginarului pierdut, pe care nu poţi decît să-l regreţi, dincolo de oroarea catarctică a subiectului. Am pornit spre casă aproape de miezul nopţii, nu înainte de a-i fi adresat lui Cristian Mungiu cîteva aprecieri minimale: în faţa unei asemenea creaţii, mondenităţile de circumstanţă par mai idioate ca oricînd.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic