''Fiecare profesie trebuie să aibă un orgoliu'' <p> - <i>interviu cu Tita CHIPER</i> -

Publicat în Dilema Veche nr. 238 din 4 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am ales interviul, dacă te referi strict la Dilema, pentru că nu ştiam să fac altceva. Trebuia să răspund de un număr, primul de concepţie... despre sărbători, era numărul 9 al Dilemei şi mă-ntîlneam cu nişte oameni tineri, care lucraseră în presă, care aveau practică, avuseseră burse şi care făceau numere foarte bune, iar eu nu mai ştiam de ce să m-apuc şi nimeni nu ştia ce să-mi dea de făcut. Plus că mai plutea pe această treabă o superstiţie comunicată mie cam inelegant, da’, mă rog, direct. "Eh, doamnă, toate nevestele de scriitori cred ele că..." Pe mine pe buletin mă cheamă Ivasiuc Ecaterina, s-a bănuit că, mă rog, contaminată de convieţuirea cu Alexandru Ivasiuc aş avea veleităţi literare. Am primit şi acest omagiu graţios, dar, totuşi, trebuia să fac un număr cu sărbătoarea şi l-am făcut din multe interviuri. Primul interviu care spun eu că a reuşit a fost unul cu Corneliu Coposu. Şi într-un număr care vorbea despre compromis, mi-am propus să discut despre compromis cu domnul Coposu. Nici un ziarist român în ’93 nu s-ar fi hazardat să-l întrebe despre compromis pe acest politician de marcă şi cu totul stimabil, în jurul căruia curgeau epitetele: "omul istoriei", "coloana infinită" şi-aşa mai departe. Cu domnul Coposu am vorbit despre compromis: compromisul politic şi-aşa mai departe. A fost o noutate, da’ bine, ăsta era un interviu în numărul altui coleg, acum trebuia să fac eu în cadrul unui număr de care răspundeam. Ştiu că l-am luat duminică seara tîrziu şi l-am predat marţi dimineaţa. Am vorbit cu domnul Petre Roman, considerîndu-l inventatorul week-end-ului la români. Apoi, l-am întrebat de ce se închină (că ăsta era unul dintre reproşurile care i se făceau). Ceea ce iar l-a mişcat puţin şi a fost iar un interviu posibil. Intrarea propriu-zisă cu interviul ca pagină consacrată a fost la sfîrşitul lui ’93 - începutul lui ’94, o convorbire cu Johnny Răducanu; au urmat o convorbire cu un fost mandatar pe-atunci proprietar de restaurant, convorbire cu un dricar, despre orgoliul profesiei... vorbesc serios, fiecare profesie trebuie să aibă un orgoliu. M-a interesat dacă un dricar poate să aibă orgoliul profesiei. Dar cum v-a venit asociaţia? Dricarul circulă. Trebuie doar să-ţi vină ideea în ce ar consta orgoliul profesional al unui dricar. Nu poţi să spui: "Am înmormîntat pe unul mai bine decît pe altul". Toate trebuie făcute la fel. Întîmplător, era un dricar mai cunoscut, participase la înmormîntările lui Dej, Sadoveanu... îl ştiam de la înmormîntările scriitoriceşti. Consider că ideea bună a fost să aplici întrebarea aceasta în această profesiune. Dacă vrei, am învăţat să văd dincolo de aparenţe, nu de la un reporter şi nu de la un făcător de interviuri. M-au lămurit, de pildă, Cehov, Katherine Mansfield, despre umanitatea posibilă... Dostoievski, în primele romane... mujicii obidiţi, personajele secundare, astea sînt totdeauna un mister pentru mine şi mă gîndesc să le cunosc prin intermediul acestei investigaţii. Aveţi o metodă pe care-o aplicaţi, o grilă dată de aceste lecturi... De aceste lecturi, de lectura ziarelor pe care le citesc, uite, de pildă, iartă-mă că nu sînt foarte academică în expunere, aşa sînt, aşa încerc eu să-i fac pe cei cu care vorbesc să treacă de la una la alta. S-a întîmplat să răspund şi să fac un număr bun despre Lucreţiu Pătrăşcanu. Nu s-a mai găsit pe piaţă şi nu se mai găseşte în colecţie. Şi... mă interesa şi opinia unuia dintre bătrînii care mai trăiau: Bîrlădeanu, Apostol... n-am reuşit să le iau interviu. Mă interesa, de pildă, o anumită treabă legată de Pătrăşcanu: în 1971, cînd se împlineau 50 de ani de la Partidul Comunist Român, s-a dat o mare extindere în presă acestei sărbători. Cine spune că numai tezele din iulie, celebrele teze anticulturale, au contribuit la decăderea culturii în societatea românească se înşală, a fost ceva mai înainte, un semn. La 50 de ani s-au făcut multe decorări şi, mă rog, li s-a mulţumit tuturor, a apărut întîi o listă în Scînteia, cu toţi ilegaliştii care fuseseră decoraţi, mai mult sau mai puţin în onoarea muncii socialiste... Dar nu fusese epuizată problema, au fost proteste şi a mai apărut şi-a doua listă. Aia, cu nişte nume... ce cu gîndu’ nu gîndeşti. Printre aceste nume am citit cu mirare că este decorat, ca om care a contribuit la istoria Partidului Comunist Român şi la propăşirea României, celebrul Gh. Pintilie, celebrul Pantiuşa, care îl omorîse pe Foriş, un călău, pe scurt, care în ’68, în august, fusese demascat de acelaşi partid, partid care nu vede nimic incompatibil, îl demască în aprilie ’68, şi în mai ’70 îl decorează. M-am uitat iarăşi la nume... lipsea Bîrlădeanu. Alexandru Bîrlădeanu. De ce? El îl contrazisese pe Ceauşescu în legătură cu nivelul de trai. Şi mi-am dat seama că se sărbătoreşte un partid care iartă mai degrabă crima decît opinia contrară. Ceea ce e groaznic. N-aveam cum s-o verific, trebuia să mai treacă timp. Am impresia că uneori interogaţi oamenii propriei dvs. vieţi. Sigur că da, dar nu văd nimic rău în asta. La Lena Constante am ajuns într-o împrejurare mai puţin fericită, făceam noi un număr, ceva despre bune maniere, şi eu mă gîndeam: "bunele maniere, pentru ca să te orientezi în societate, ce faci cu bunele maniere cînd eşti singur? Se poate imagina o situaţie ca asta? Te susţin?". M-am gîndit eu la cazul Lenei Constante: stai opt ani singur în celulă. Mai are sens să nu te scarpini în nas, ce sens mai are să-ţi comanzi ţie însuţi cînd eşti singur, nu te vede nimeni, eşti înmormîntat de viu, ce sens mai are să fii politicos în puşcărie cînd toată lumea îşi face nevoile de faţă cu toată lumea, unde e urît, e promiscuu. Nu e ridicol să ai bune maniere? Te susţin sau te deprimă? M-am dus la Lena Constante să discutăm despre cui servesc bunele maniere cînd eşti în puşcărie. Dar mai ales singur. Puşcărie politică, nu de-aia de drept comun. Dau telefon, n-o cunoşteam, dau telefon, spun cine sînt şi pic peste-o chestie foarte tristă, ea nu mai voia s-audă de presă. Două ziariste de la un ziar care şi-a încetat apariţia - se chema Ora şi sub pretextul autenticităţii practica uneori şi vulgaritatea... adeseori... - s-au dus la ea acasă, i-au luat un interviu, i-au scotocit printre hîrtii, au publicat altfel decît a spus ea, în fine... ea nu mai voia s-audă de presă. Pînă la urmă, mi-a dat adresa. Stătea în Drumul Taberei, avea o adresă complicată, că trebuia să te duci după un zid care era în formă de melc... Dilema n-are maşină, eu n-am maşină, să combin staţia nu ştiu care a lui 368... dar mai bine 168, că 368 nu opreşte... Am trecut prin Piaţa Amzei să iau nişte flori. Eu consider interviul o vizită şi în chip demodat mă duc cu flori. Înainte să văd însă florile, văd o splendidă salată. Eram în februarie. Dar absolut splendidă. Cît o varză, cu foaia moale, aşa, genul lăptucă. Şi o iau. Nu ştiam ce-o să fac cu ea, da’ am luat-o. După care, am cumpărat trei frezii, mi le-a pus cu funduliţă, cu panglică... M-am dus, mi-a deschis doamna Constante, i-am prezentat freziile, mi-a spus "mulţumesc, nu trebuia", casa era, de altfel, plină cu flori, dar tot înţepată, tot... Şi-am zis, tot nu va ieşi nimic, măcar să-i spun adevărul. Zic: "dacă vreţi să ştiţi eu nici nu v-aş fi adus flori, v-aş fi adus o salată, care-i foarte frumoasă, dar nu ştiu ce fel de om sînteţi". "Salată?", zice. "O am la mine, v-o arăt." "Şi mi-o dai mie? Vai, ce bine, lasă-mă s-o duc în bucătărie s-o mănînc la prînz." Interviul era făcut. În trei secunde, aşa, de aspirare a fiecăruia: te potriveşti la stilul meu? ce fel de om eşti? înţelegi că ăsta-i un omagiu, nu o mitocănie? Eşti un om îngheţat, păstrezi ideea că nu mai dai nimic la presă? Ea mi-a răspuns la mai multe întrebări în felul ăsta. Astea erau întrebările mele cu salata. Şi a fost prima mea pornire: "Uite ce lucru bun. Te duci pînă-n Drumul Taberei din Piaţa Amzei şi găseşti căldura umană". au consemnat Iaromira POPOVICI şi Eugen ISTODOR (din volumul Într-o lumină orbitoare , Editura Curtea Veche, 2003)

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.