Ex cathedra

Publicat în Dilema Veche nr. 103 din 12 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Racordul dintre religiozitatea populară şi teologia scolastică deschide o tematică dificilă. În sens comunitar, religia e cu precădere "vie" în rîndul celor mai puţin instruiţi: oameni din mediul rural, muncitori de mică întreprindere, pensionari de condiţie modestă etc. De partea teologiei se află mai ales clerul, profesorimea şi o parte din studenţimea cu atari interese culturale. Avem deci, pe plan sociologic, o majoritate slab structurată în jurul anumitor nuclee locale şi o minoritate semiprofesională, alcătuită din personalităţi care dialoghează intermitent. Majoritatea respectivă e oarecum paralelă cu dogmele, pe care nu le înţelege sau, cel puţin, nu le cunoaşte, în vreme ce minoritatea e dispersată, pentru că fiecare cultivă o viziune proprie, relativ consonantă cu Tradiţia Bisericii. A restabili legătura dintre aceste două lumi reprezintă, probabil, cea mai presantă urgenţă pastorală a Bisericii. Relaţia dintre creştinismul popular şi cel "academic" nu poate fi suprapusă cu aceea dintre cultura de masă şi cultura înaltă. Contrastul - sau măcar ierarhia - dintre universul manelei şi tratatele de filozofie funcţionează natural. Nu-i poţi pretinde lui Adi de Vito dizertaţii kantiene şi nici lui Andrei Cornea competenţe de şpriţ. Acolo lucrurile se disting pe trepte de organizare a inteligenţei, fără ca ierarhizarea lor să scandalizeze. În lumea faptului religios chestiunea se pune însă diferit. Dacă milioane de români vor deriva pe linia superstiţiei, a magiei paraliturgice şi a pietismului efuziv, atunci mesajul autentic al Evangheliei va trece peste ei fără să-i atingă. Creştinul nu se poate lipsi de călăuze spirituale, de maeştri ai interpretării şi de instanţe datoare să aplice principiul canonic al acribiei. Ai nevoie de duhovnici, dar şi de învăţători meniţi să-ţi descifreze sensul corect al celor săvîrşite în interiorul Bisericii. Prin cenzura libertăţii religioase şi ghetoizarea teologiei, comunismul a distrus legătura zilnică dintre doctrină şi practică, istovind astfel capacitatea creştinismului ortodox de a se reproduce în ansamblul societăţii. Iată de ce susţin că Biserica noastră are cel mai mult de lucru pentru restabilirea acestei conexiuni. Este Biserica în stare să repare podul frînt dintre mulţimea anonimă a enoriaşilor şi dreapta învăţătură conservată în memoria ei teologică? E ceva mai greu ca la Mărăcineni... Pentru a readuce teologia în sînul existenţei comunitare, avem nevoie de o nouă generaţie gînditoare: o aştepăm şi iată că, de 15 ani, ea refuză să se arate. Tinerimea studiată prin Apus, întruchipată pe axa Cristian Bădiliţă-Mihail Neamţu, reia modelul Predaniei naeionesciene, unde toate inerţiile şi laşităţile Sinodului interbelic îşi găsiseră leacul criticii laice. Numai că renaşterea Bisericii Ortodoxe nu se poate hrăni exclusiv din asemenea exerciţii de trezvie urbană. Aşteptăm iniţiative complementare din zona facultăţilor de teologie - tot mai numeroase şi, din păcate, tot mai izolate de arena publică. Luaţi, de pildă, cazul Bucureştiului. Facultate amplă, cu revista Studii teologice preluată (fără discuţii) din portofoliul Institutului Biblic, şi totuşi discretă pînă la inaparenţă. Nu primim de acolo nici invitaţii pe e-mail la vreun atractiv colocviu internaţional, nici la vreo doctorificare de celebritate europeană, ca să nu mai vorbim despre lansarea cărţilor scrise de venerabilii titulari ai catedrelor... N-am auzit de profesori vizitatori din centre auguste sau măcar de conferenţiari invitaţi din restul spaţiului universitar autohton. Deficienţă de comunicare? Pudică stîngăcie de trăitori cu repulsia mondenităţii? Opacitate sectară? Sau expresie a vidului creativ pe care tăcerea îl divulgă, chiar şi cînd e chemată să-l camufleze? Eu nu mă grăbesc să dau verdicte. Constat doar că postura de teolog şi-a risipit prestigiul printre absenţe şi contrafaceri. Şi mă îndoiesc că de situaţia asta sînt de vină doar televiziunile comerciale sau "publicul" care, vezi Doamne, nu mai vrea să ştie de Iisus Hristos...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.