Elite la răscruce

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Elite la răscruce jpeg

E ușor să ridiculizezi industria „dezvoltării personale“. Văd în ea un semn de alexandrinism, o decandență sofisticată, comparabilă cu cea din secolele III-IV d.Hr., cînd Imperiul Roman, elenizat și copleșit de culte orientale, devenise scena unui vast sincretism cultural fără busolă. În vreme ce micile (și totuși crescătoarele) comunități creștine se luptau pentru recunoaștere legală, măcinate fiind de erezii și tentații iudaizante, politeismul roman se descompunea lent, amestecînd tot mai des mistica și mistagogia, retorica și metafizica neoplatonică, legendele și superstițiile.

Pornirea de a idealiza trecutul era o schemă hesiodică intens mobilizată în imaginarul romanilor. Ea lucrase încă pe timpul tranziției de la Republică la Principat și Imperiu. Psihologic, ultimele două veacuri de dinaintea prăbușirii vechii ordini erau trăite sub semnul magiei, dar și al nevoii de miracol, satisfăcută prin mijloace tot mai individualiste. Cam așa poate fi privită și epoca noastră. Creștinismul este muzeificat, memoria lui fiind cînd ascunsă, cînd cenzurată. Un nou politeism al valorilor se răsfrînge în dreptul fiecăruia de a-și alege stilul de viață. Și fiecare face asta combinînd influențe eterogene, după o rețetă „proprie“. Societatea contemporană euro-americană visează să iasă din era colectivistă deschisă sub influența mass-media. De aici vine, cred, succesul de public al înțelepciunilor private, noul chietism, căutarea (adesea scumpă) a unor spații de intimitate regăsită, dar și mitul dezvoltării personale „unice“. Pentru că fiecare e unic: iată forma descralizată a personalismului creștin. Iar destinul acestor monade transcende aglutinările comunitare sau le convertește soft, în minigrupuri parohiale. Detectez aici o iluzie, numai că nu pot să nu admit că e o iluzie funcțională și chiar lucrativă. Căci foarte mulți guru ocazionali profită de ea. Vechea cupolă a psihanalizei (cu tot cu bolgiile sale freudiste, jungiene, lacaniene) s-a surpat. Pe ruinele sale, relația revelatoare dintre terapeut și pacient s-a democratizat, asumînd noi ipostaze și tarife, noi metodologii și clientele. Important este ca, pe fondul opulenței relative, fiecare să se simtă luat în seamă și în sarcină. Fiecare are dreptul unui „tratament customizat“, adaptat firii, ambițiilor și dilemelor sale sufletești.

Psihoterapia, dezvoltarea personală și sfătoșenia (cuplate cu mania succesului) sînt declinate în registru profesional, emoțional, familial sau educațional, într-o perpetuă ofertă de cursuri scurte, rețete în zece pași, restartări la comandă și iluminări plătite online. Nesedimentate sociologic, aceste tendințe & mode traduc noul „elitism antiintelectualist“. ­Căci, pe măsură ce clasa medie s-a extins, emancipîndu‑se, rostul elitei de establishment (cea școlită în Ivy League) intră sub tirul contestației. Pretenția acestui establishment de a descifra prezentul și de a modela viitorul prin anticipații exclusive pocnește la cusături. Așa îmi explic succesul populismelor, dar și vehemența tot mai fățișă a criticismului adresat „ierarhiilor“ de toată mîna. Modelul laicizat al piramidei sociale moderne se ruinează sub ochii noștri. O dată pentru că elitele, copleșite de gestiunea imposibilă a unei complexități galopante, nu mai livrează certitudini: pe măsură ce le promit, le compromit. Apoi, pentru că elitele contemporane au creat noua paradigmă egalitaristă, și lumea „simplă“ a luat-o în serios. Nicholas Taleb se întreba, recent, cîți dintre editorialiștii NYT, care par să apere cauza hamalilor, au băut o bere cu un hamal. Așa fusese, la vremea lui, și Karl Marx, profetul unui proletariat necunoscut, abstract, folosit ca simplu operator conceptual într-o utopie anarhistă.

Pe scurt, veacul intelectualilor s-a încheiat, uneori sub prohodirea retorică a intelectualilor înșiși. Ei au căutat să supraviețuiască printr-o dictatură a experților, numai că nu le mai merge. Din straturile joase, devenite mijlocii, ale societății, răsună trîmbițele unei apocalipse antielitiste pe care ipocrizia empatiei de lux n-o mai poate opri.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.