Ecumenisme în America regimului Trump

Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
Ecumenisme în America regimului Trump jpeg

În preajma alegerilor din 2016, platforma digitală ultraconservatoare Church Militant făcea din Donald Trump un nou Constantin. Cît despre Hillary Clinton, ea era asimilată lui Diocleţian, ultimul persecutor antic al creştinilor. Carevasăzică, nu proces electoral democratic într-o ţară a diversităţii culturale şi etnice, a libertăţii de credinţă, de opinie, de conştiinţă, ci luptă religioasă între „buni“ şi „răi“, înfruntare cu iz de absolut. „Campionul creştinilor“ cîştigase, sugera apoi Church Militant, datorită „rugăciunilor americanilor“ – ce-i drept, doar a unora dintre ei, a acelor fundamentalişti, catolici, dar mai ales evanghelici pentru care religia sacralizează o politică naţionalistă şi prosperitatea în afaceri.

Partizanii acestei tendinţe, care se manifestă astăzi în aparatul de stat, au gust pentru interpretarea brutal ideologică a pasajelor Scripturii. Le procesează ca argumente pentru o „teocraţie“ care ar constitui identitatea Statelor Unite. De pildă, în faţa protestelor stîrnite de măsurile anti-imigraţie ale administraţiei Trump, procurorul general Jeff Session declara, într-un discurs din 14 iunie 2018, că respectul legii constituie poruncă biblică şi cita Romani 13, 2: „Cel ce se împotriveşte autorităţii se împotriveşte rînduielii lui Dumnezeu“. Nici mai mult, nici mai puţin. Odată ajunşi la putere, Trump şi susţinătorii lui ar fi giraţi de Providenţă. Opozanţii nu sînt opoziţie: legitimă, necesară în democraţie. Sînt „nesupuşi“. Poate chiar „eretici“ ori „păgîni“? Un simplism ridicol – şi plin de succes – trece limbajul vieţii sociale în categorii schematic religioase, pune legile civile pe seama unui Dumnezeu luat în arendă de o partidă, garant pentru o politică bazată pe „puritate“ culturală, etnică, religioasă, pe neîncrederea/dispreţul faţă de străin, pe cultul succesului financiar.

În revista de cultură La Civiltà Cattolica (Roma), părintele iezuit Antonio Spadaro şi biblistul protestant Marcelo Figueroa publicau, pe 15 iulie 2017, un articol de analiză a acestei ideologii. L-au intitulat: „Fundamentalism evanghelic şi integrism catolic: un ecumenism surprinzător“. Textul lor, solid ca diagnostic socio-religios, judeca fenomenul din punct de vedere spiritual. El vorbea despre un „ecumenism de cucerire, arogant şi vindicativ“, despre un „ecumenism al conflictului“. Străină de universala deschidere a Spiritului, religia îşi trădează astfel inspiraţia. Devine principiu de excluziune, de antagonisme ireconciliabile. Autorii menţionau de asemenea voinţa periculoasă a fundamentaliştilor de a avea o influenţă religioasă directă în domeniul politic. Aminteau, prin contrast, atitudinea Papei Francisc, care pledează pentru un creştinism al punţilor şi al fraternităţii fără graniţe confesionale.

S-a făcut observaţia îndreptăţită că ideologia „teocratică“ americană are o logică apropiată de cea a fundamentalismului islamic. Cu deosebirea că cea dintîi nu ajunge totuşi să ruineze cadrele statului democratic. Aşa stînd lucrurile, regimul Trump a stîrnit, cum se ştie, reacţii masive, inclusiv în medii religioase. Există numeroase grupări care, de pe poziţia credinţei, critică un creştinism conflictual-identitar, militează pentru nediscriminare, dreptate socială, universalism. În diferite zone ale Americii, nu numai în marile oraşe, există nuclee de ripostă, reunind denominaţii protestante, comunităţi catolice, sinagogi, moschei, grupuri hinduiste şi sikh. O figură foarte cunoscută este reverendul afro-american dr. William Barber, pastor al unei biserici penticostale în Goldsboro, Carolina de Nord şi activist civic. El îi acuză pe naţionaliştii evanghelişti de „malpraxis teologic“ şi se declară imitator al lui Iisus, „acest iudeu palestinian cu pielea cafenie, răstignit fiindcă era un radical şi un revoluţionar“. Pastorul presbiterian Liz Theoris e co-directoare a centrului Kairos, organizaţie dedicată dialogului interreligios şi luptei împotriva sărăciei. Cei doi animă o mişcare de susţinere a accesului la asistenţă medicală şi la educaţie, pentru garantarea unui salariu minim etc., intitulată „Poor People’s Campaign: un apel naţional pentru înnoire morală“.

Aceste date, alături de altele, sînt menţionate de Nadia Marzouki (specialist în ştiinţe politice, CNRS) în articolul „États-Unis: une nouvelle guerre de religion a commencé“ (L’Obs, 22 iulie 2018). Titlul articolului califică opoziţia celor două curente drept „un nou război religios“. Nu e o etichetă cam exagerată, cam grăbită? Sau titlul o fi menit să facă „bum“, alertînd spiritele secularizante? În ciuda lui, tot ceea ce expune autoarea arată că nu credinţa e aici în cauză. În cauză sînt mai degrabă poziţionări sociale opuse, susţinute în limbaj religios. Dacă fundamentaliştii sînt potrivnici prezenţei musulmane, imigraţiei, minorităţilor sexuale, asistenţei celor defavorizaţi, corectitudinii politice, opozanţii lor, de inspiraţie religioasă, preiau, prin contrast, apărarea tuturor acestor elemente. Şi unii, şi ceilalţi fac din religie mai ales un instrument de acţiune socială. Sînt aşa de captivaţi de aplicarea religiei pe imediat, încît din discursul lor nu mai străbate cine ştie ce gust de transcendent. Credinţa se diluează, riscă să-şi piardă sarea. Devine „partizană“, configurată reductiv de un curent sau altul.

Desigur, credinţa nu trebuie să rămînă oarbă, insensibilă faţă de materia concretului istoric şi social. Nicidecum. Dar, dacă nu vine asupra lui cu o privire, o judecată, o implicare „mai de sus“, ea îşi contrariază calitatea. Dacă nu deschide incinta lumii către un sens polar, credinţa se depărtează de la ceea ce face unicitatea, seva ei. Marile texte sacre se refuză cu autoritate interpretărilor orizontale, te dislocă neîncetat din ele. Toate sînt străbătute, în fibra lor, de o „tensiune de transcendenţă“.

Există numeroase pasaje în Biblie care indică acest specific al credinţei, ireductibil la „regimul lumii“. Sînt pasaje paradoxale, „scandaloase“. Ele „dezlipesc“ cititorul de lecturile la îndemînă, formulate în categoriile naturalului, politicului, logicului plat, chiar eticului; te pun pe drumul unei interogativităţi verticale. Smochinul nu era la vremea rodirii şi totuşi Iisus îl blestemă fiindcă nu a găsit în el fruct (Marcu, 11, 13-14). Ordinea naturală e insuficientă pentru sens. Balaam e pornit la drum de vocea divină şi violent oprit din drum de îngerul lui Dumnezeu (Numeri 22, 20-22). Ordinea logică e insuficientă pentru sens. Din porunca lui Dumnezeu, Avraam merge să-şi sacrifice fiul preaiubit (Geneza, 22, 1-18). În ordine strict etică, observă Kierkegaard, intenţia patriarhului poate fi socotită criminală. Credinţa nu te lasă să te opreşti în loc, împinge către căutarea unui sens care ne depăşeşte. Asupra condiţiei noastre, ea revarsă lumina unor paradoxuri călăuzitoare. Toate marile texte sacre cuprind asemenea nuclee de antinomie, care stîrnesc dinamica drumului vertical.

Poate că în această dinamică stă principiul ecumenismului spiritual: un ecumenism de convergenţă spre Acelaşi care nu „aparţine“ nici unei confesiuni, care atrage spre Sine pe căile religiilor. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.