E-soluţii pentru credinţă

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
E soluţii pentru credinţă jpeg

Cînd mă uit pe Internet, dau adesea peste un site numit Everystudent, care se ocupă de „importanţa relaţiei cu Dumnezeu“. Am fost curioasă să aflu ce propune. L-am deschis şi am rămas trăsnită. Credinţa era rezolvată: clar, metodic, algoritmic. Şi nu era un algoritm greu. Nu. Deloc. „Cum poţi începe o relaţie cu Dumnezeu?“ se (te) întreba, ca preambul, Every­student. Păi, nu era prea mult de căutat, nu era timp de pierdut. N‑aveai de ce rătăci. Trebuia doar să urmezi cinci „Principii“, cinci paşi. „Principiul unu: Dumnezeu te iubeşte şi are un plan minunat cu viaţa ta.“ „Principiul doi: Noi toţi păcătuim şi păcatele noastre ne despart de Dumnezeu.“ Şi aşa mai departe pînă la cinci. La fiecare „principiu“ se adăugau cîteva rînduri de explicaţii (era destul!), diagrame lămuritoare, plus un spaţiu final de pus întrebări. Stîngăcia/modernitatea cu care erau traduşi anumiţi termeni (site-ul părea neoprotestant, poate nord-american) dădea efecte cel puţin bizare. „Începe o relaţie cu Iisus Hristos…“, suna unul dintre îndemnuri. Uluitor! Nici „liber-cugetătorii“ cei mai porniţi împotriva religiei nu ar fi reuşit să caricatureze mai bine lucrurile.

E firesc ca religia să utilizeze noile tehnologii de comunicare, ca spiritualitatea să se difuzeze pe Internet. Nu instrumentul contează, ci stilul. Catehismele tradiţionale nu sînt nici ele păduri de reflecţii, cîmpuri pentru cultura complicată a credinţei. Enunţă scurt dogme, rînduieli, obligaţii, sfaturi. Totuşi, ele sînt parte dintr-o viaţă religioasă care se petrece în Biserică, în familie, într-o tradiţie larg împărtăşită. Individul nu e singur acolo în faţa credinţei. E mai puţin tentat s‑o modeleze după capul lui, urmînd indicaţiile unei reţete. Are legătură cu o cultură religioasă care, în ciuda eventualului tradiţionalism, păstrează aerul tare al lui Dumnezeu, menţine deosebirea de nivel între aici şi Acolo, transmite experienţa unor mari spirituali.

Între discursurile religioase care folosesc noua tehnologie digitală, unele pot fi luminos îndrumătoare, adecvate materiei de care se ocupă. Dar există o clasă de „aplicaţii“ în care comunicarea spirituală preia stilul instrumentului. Vrea să imite performanţele comunicării digitale. E la fel de uşoară, de rapidă, de tehnologizată. Eşti asigurat că lucrurile sînt simple: că Dumnezeu e pe Skype, că-l poţi accesa fără probleme, că e la dispoziţia ta în spaţiul virtual. Pe de o parte, asemenea oferte îmbie la fast faith, la o credinţă „la minut“, la „drum spiritual preformatat“. Pe de altă parte, ele servesc meniuri religioase pentru individ. Se adresează omului care se vrea singur, autonom în faţa credinţei, care nu are chef de instituţii religioase, de discursuri tradiţionale, de autorităţi recunoscute (şi se predă adesea autorităţii opace a unor site-uri fără chip).

E adevărat că modernitatea tîrzie a încurajat înclinaţia către individualism religios. Din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg să trăiască în mod foarte personal credinţa, doresc să-şi conducă propria reflecţie, căutare, experienţă. Fie că aparţin unei tradiţii, fie că sînt neîncadraţi religios, doresc să aibă condiţia de interlocutori ai transcendentului, nu de „supuşi“ ai unei instituţii religioase. Însă, în „aplicaţiile-Dumnezeu“, „dialogul“ tinde să devină o comunicare la fel de plată ca aceea propovăduită de tradiţionalism. Tradiţionalismul, prin repetitivitate seacă, iar e-spiritualitatea, prin facilitatea ei „tehnologică“, fac din credinţă un lucru la îndemînă, rezolvat.

Ne lasă textele sacre, ne lasă Biblia să avem o atît de confortabilă reprezentare a credinţei? Îmi permit să reiau aici o pagină pe care am publicat-o cu cîtva timp în urmă în revistă.

Dacă ne uităm cum arată în Biblie momentele aurorale ale credinţei, nu dăm peste „proceduri“ şi „aplicaţii“, nu întîlnim o credinţă instalată fără probleme în suflet. Dăm peste încercări în care Dumnezeu solicită fiinţa umană pînă la limitele ei, pînă dincolo de ele. Credinţa arată ca un proces încordat, aflat adesea pe muchie de cuţit. La fiecare etapă, sufletul e pus să crediteze divinul, să se măsoare cu strania lui nemăsură. Cu prezenţa lui fulgurantă, cu făgăduinţele lui neverosimile, cu tăcerile lui.

Avraam, eroul credinţei pentru cele trei tradiţii monoteiste, e expus unor transcendente interpelări. Şi, în faţa lor, tonul lui nu e mereu ritos afirmativ. Nu are o liniară siguranţă. Cînd Dumnezeu îi făgăduieşte prosperitatea neamului său, nu prea îi vine a crede: „Stăpîne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii…“ (Gen., 15, 2). O clipă mai tîrziu, cînd cerul înstelat îi este indicat ca (ne)măsură a descendenţei lui, „a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate“. Dar imediat după aceea, cînd i se anunţă Pămîntul Făgăduinţei: „Stăpîne Doamne, pe ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?“.

Deprinderea dificilă a credinţei pare nesfîrşită. Are elanuri, mişcări de dubiu, clipe de verticală certitudine, reveniri la o nesiguranţă pentru care cuvîntul direct al lui Dumnezeu nu e de ajuns şi cere probe subalterne. Are adeziuni fără rest, întrebări, descumpăniri, întoarceri; are strădanii şi descurajări, obtuzităţi şi evenimente de subită limpezime. Între imutabilitatea divină şi perpetua mutabilitate a condiţiei noastre, credinţa e o luptă de articulare. Şi nu e întreg Vechiul Testament o asemenea luptă? Nu e el alcătuit din episoade de cinstire şi episoade de uitare a lui Dumnezeu, din mîniile Lui în faţa „împietririi“ poporului şi din momente de intimitate între cei doi parteneri?

Cît despre Iisus, cît de stăruitor, de îndelungat, de greu munceşte el pentru a trezi în ucenici conştiinţa divinei Lui condiţii. Lor, ca şi altora, le pune, cît e pe pămînt, întrebarea: „Cine spuneţi că sînt eu?“ (Matei 16, 13-16; Marcu 8, 27-29; Luca 9, 18-20). Cîţi şi în ce măsură îi recunosc nevăzuta dumnezeire unită cu sensibila umanitate? La Cina de Taină, efortul lui se intensifică. De‑a lungul capitolelor Ioan, 13‑17, le vorbeşte compact despre traseul lui, în care umanul va fi ridicat împreună cu divinul. Încearcă să le forţeze înţelegerea, să pună foarte adînc înăuntrul fiinţei lor germenele credinţei. „Vă spun, înainte de a se săvîrşi, ca să credeţi cînd se va săvîrşi, că Eu sînt“ (Ioan, 13, 19, de asemenea 14, 29). Totuşi, ei nu înţeleg, sînt descumpăniţi… Cînd, în sfîrşit, ucenicii declară: „Credem că ai ieşit de la Dumnezeu“, Iisus răspunde dubitativ: „Acum credeţi?“ (Ioan, 16, 29-31). Au creat cuvintele lui eveniment interior, au atins ele centrul fiinţei lor? Au deschis acolo văzul vertical?

Iisus nu înfăţişează credinţa ca pe ceva simplu, asigurat, uşor de deprins. Ea are o dinamică pe care Duhul o va amplifica, o va conduce tot mai departe. La fiecare nouă deschidere de orizont transcendent, la fiecare intervenţie a imprevizibilului lui Dumnezeu, credinţa omului e încercată. Va fi ea în stare să primească noutatea, să‑şi lărgească înţelegerea pentru incredibila vastitate spre care e atrasă? Se va menţine ea în stare de uimire?

Faţă de această aventură, e-soluţiile pentru credinţă nu sînt ele prea previzibile, prea facile, prea fade?

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.