Dumnezeu în piaţă!

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Dumnezeu în piaţă! jpeg

Actualitatea umple de re­le­vanță temele pe care le dezvolt de ceva vreme în această pagină despre relația dintre domeniul religiosului și domeniul politicului. O mînie blîndă a izbucnit în zilele din urmă în societatea românească din cauza intenției Guvernului de atenuare a legii penale privitoare la fapte de corupție. Modificarea a fost văzută ca o atingere adusă principiului egalității în fața legii, întrucît faptele dezincriminate privesc cu precădere pe deținătorii autorității publice. În plan moral, demersul politic a fost perceput ca o relativizare a poruncii a opta din Decalog (să nu furi). Interpelată de această dimensiune „religioasă“ a protestului, Biserica Ortodoxă Română, urmînd celei catolice, a condamnat fenomenul corupției*, făcînd însă și un apel la pace socială. Cruci, coșciuge, un călugăr protestatar cu crucea în spate atrăgeau atenția în piață, apoi momentele de reculegere păstrate în amintirea morților din decembrie 1989 și din Colectiv, în cele din urmă o pancartă cu un citat de Evanghelia după Ioan – „Fără Mine nu puteți face nimic“ (Ioan 15, 5) – dădeau pieței aerul tare al unor aspirații înalte.

Avem în acest eveniment toate ingredientele pentru a discuta principial condițiile și cauzele unei întîlniri foarte speciale dintre civitas Dei și civitas terrena? Referința la cele două entități conceptuale necesită precizarea planului în care se poartă discuția. Un plan este cel al societății privite ca ansamblu, punctul de privire fiind exterior, dinspre viitor spre trecut, analitic sau descriptiv. Al doilea plan este cel al individului, are o dimensiune morală și angajată, se sustrage precizărilor temporale, include o judecată de valoare și deschide spre acțiune.

Faptul că discuția despre cele două cetăți s-a purtat cu precădere în primul plan, al societății în desfășurarea ei istorică, este cauza principală a confuziilor privitoare la conținutul și acțiunea celor două cetăți. De aceea este importantă în acest context dezvoltarea celui de al doilea plan, căruia i se poate aplica o judecată de valoare.

Augustin deosebește cele două cetăți prin aceea că în cetatea pămîntească omul trăiește după voința proprie, în timp ce în cetatea lui Dumnezeu omul trăiește după voința lui Dumnezeu (CD XIV, 4). Distincția nu e material (trupesc) – imaterial (sufletesc), iar granița dintre cele două cetăți trece prin interiorul persoanei, înțeleasă ca un întreg format din suflet și trup deopotrivă. Deși Augustin folosește metafora Roma-Babilon pentru civitas terrena și Ierusalim pentru civitas Dei, el revine în mai multe rînduri asupra faptului că cele două cetăți nu sînt în competiție în planul istoriei, deși se pot întîlni ocazional, uneori în confruntare. Apartenența individului la o cetate nu exclude o relație cu cealaltă și suportă gradații și fluctuații. Cei care azi se află pe poziții antagonice, mîine s-ar putea reuni în cadrul aceleiași cetăți, în schimb cei care se împărtășesc din același potir s-ar putea să nu se regăsească de aceeași parte la judecată – este finalul cărții I din De civitate Dei. Astfel, civitas terrena nu este condamnată maniheic, de aceea Augustin nu neagă realitatea măreției Imperiului Roman, pe care o atribuie virtuților romane, și vede tocmai în gloria imperiului răsplata lui Dumnezeu pentru acestea. Gloria cetății pămîntești este un substitut pentru cei care nu au acces spiritual la cetatea lui Dumnezeu (CD V). Numai dacă ai ajuns să cunoști cetatea lui Dumnezeu te poți elibera de frumusețile celei pămîntești, de fapt să constați sărăcia și nefericirea ei. Această cunoaștere însă este mai degrabă excepțională și, în orice caz, rezultatul unei metamorfoze progresive. În această dinamică spirituală a ființei umane, cele două cetăți se întrepătrund și traversează istoria împreună.

Viziunea lui Augustin este specifică antichității tîrzii, nu Occidentului, cum este îndeobște perceput. Ea aparține unei lumi, care nu este încă creștinătatea, chiar dacă nu mai este imperiul păgîn. Imperiul sau statul, numit generic Roma, este încă ceva exterior proaspetei conștiințe ecleziale și cu care creștinul nu este obligat să se identifice. O face însă Augustin în numele romanității sale. Din acest punct de vedere, situația secolelor IV-V se aseamănă cu a civilizației noastre. Civitas terrena și civitas Dei își au fiecare logica ei, dar fiindcă nu pot fi despărțite sînt deopotrivă necesare pelerinajului prin istorie.

Revenind la actualitate, situația politică din ultimele zile ilustrează perfect această întrepătrundere, ba chiar mai mult, o potențare reciprocă. Protestul s-a născut din indignarea că o lege penală poate fi modificată pentru a proteja persoane deținătoare ale autorității publice de consecințele acțiunilor lor ilegale – pe scurt, dezincriminarea furtului pînă la un anumit prag valoric. Legea este temeiul însuși al conviețuirii în societate, ea trebuie să distingă între prietenul și dușmanul comunității. Legea este măsura cu care se măsoară conformarea la obiectivul conviețuirii. Schimbarea legii în timpul jocului înseamnă ruperea contractului social. Și nu este vorba de o lege oarecare, ci de una din legile morale universale, cea prin care este respectată integritatea materială a concetățeanului sau aproapelui. Religiosul este la originea consfințirii acestui principiu, tocmai întrucît rolul ei este prezervarea unității corpului social. Cu toate acestea, componenta religioasă a legii nu necesită o dimensiune transcendentă, orice morală filosofică este suficientă pentru a stabili regula. Deci este o afacere care ține exclusiv de civitas terrena.

Dacă analizăm formele în care s-a produs această revoltă descoperim că dimensiunea civică este potențată de o nouă dimensiune, propriu-zis transcendentă. Manifestația este cu totul și cu totul atipică: fără violență, prin relaționare pașnică și prietenoasă cu restul societății urbane, cu marșuri ale tăcerii, aproape procesionale, cu gesturi de solidaritate extraordinare, cu grijă pentru curățenia spațiului. Un comentator politic a numit manifestația o revoluție morală. Manifestanții lasă impresia că vor să convingă, nu să învingă. Toate relatările din piață vorbesc despre pacea și prietenia care domnesc între oamenii strînși acolo. Ei își exprimă dorința de a stabili un context social care să permită, în termenii lui Augustin, exersarea virtuților. Dacă civitas terrena înlocuiește, în mecanismul ei de funcționare, forța prin lege, privilegiile puternicilor prin autoritatea morală a deținătorilor puterii, ea devine un partener al cetății lui Dumnezeu. Gajul întîlnirii celor două cetăți este schimbarea lăuntrică a oamenilor. Prin și înăuntrul oamenilor este Dumnezeu în piață. 

* http://basilica.ro/indemn-la-ruga­ci­une-dialog-si-coresponsabilitate-sociala – „trebuie continuată lupta anti­corupție, iar cei vinovați trebuie sanc­ționați, deoarece hoţia şi furtul degradează societatea în plan moral şi material“. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Études en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Foto: Andrei Ivan

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.