Dilema veche

Publicat în Dilema Veche nr. 279 din 18 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Romanii elogiaseră virtutea, ca însuşire virilă a cetăţeanului responsabil. Secolul al XVII-lea francez s-a mulţumit să afirme profilul "moralistului" care, oricît ar părea de paradoxal, evită tocmai lecţia de morală. După 15 secole de creştinism reînsufleţit prin Renaştere, dislocat prin Reformă şi rafinat prin angoasa Barocului, nimeni nu mai avea, cel puţin la umbra Regelui Soare, pretenţia de a modela comportamentul omenirii. La Rochefoucauld şi ceilalţi seniori nu s-au ocupat cu "morala" pentru a îmbunătăţi societatea, ci doar pentru a-i distruge iluziile. Pe linia lucidităţii introspective, lansată de Augustin şi reluată de Montaigne, Curtea se vedea pe ea însăşi ca microcosmos al comediei umane: eterne vicii, transmise de la o generaţie la alta, prin indivizi muritori, esenţialmente ridicoli. Puterea nestinsă a vanităţii, spectacolul bufon al măştilor, exemplare, iată materia primă a "moralistului", în sens modern. Revoluţia franceză, romantismul, revoluţia industrială, socialismul, anarhismul, nazismul, comunismul şi toate celelalte ideologii cunoscute au înlocuit revelaţia divină prin sîngeroasa utopie a binelui prefabricat. Idioţenia omului pervertit de societate, care poate fi "îndreptat" precum fierul pe nicovală, şi teza omului intrinsec pervers, care trebuie transfigurat cu forţa, se dovedesc inoxidabile. Sîntem singura specie care, mereu nesatisfăcută de ea însăşi, e totuşi incapabilă să decidă, pozitiv, dacă reprezentanţii săi se nasc sub semnul fericirii, al progresului sau al blestemului. Nietzsche socotea că morala marchează decadenţa, de vreme ce viciile şi virtuţile sînt consecinţe, nu cauze. O gîndire subtil creştină, în pofida glazurii nihiliste... Pentru că religia creştină a dezvoltat cea mai pesimistă antropologie. Şi tot ea e responsabilă, pe fondul unei stranii ambivalenţe, de angelizarea omului. Cele două propoziţii rămîn antagonice. Un om de la sine rău, prin păcatul originar, are vocaţia de a ajunge Dumnezeu după har. Vast program! Să jubilăm, astăzi, pe mormîntul moraliştilor? Nu ştiu. Cert e că, în plin consumism, hedonism, narcisism, individualism, postmodernism şi pocniţi, pe deasupra, de criza economică, ne e greu să mai cerem ceva precis, celorlalţi, atîta vreme cît noi înşine plutim în ipocrizie, fals consens şi efectivă disensiune interumană. Credinţa singură naşte fanatism, imbecilitate agresivă, spirit retrograd, animalizare "sublimă". Credinţa însoţită de raţiune descoperă, în schimb, propria relativitate: e o cale printre altele, la fel de nesigură, la fel de probabilă, la fel de obscură. Raţiunea fără credinţă e subit dezumanizantă, deci iraţională, căci lipsită de protecţia non-contradicţiei. Ce fel de figură putem acredita, de vreme ce facultăţile noastre inerente sînt atît de violent dizarmonice? Să tai, dar ce? Să arzi, dar pe ce soi de foc? Ieşiţi o secundă în afara istoriei imediate. Întrebaţi-vă ce fel de făptură încarnaţi. Căutaţi un răspuns, dar nu în sfera teodiceei, ci în aceea a propriei naturi. Faceţi binele? De unde ştiţi că e bine, de vreme ce fariseismul, amorul propriu sau interesul meschin îl pot deopotrivă motiva şi travesti? Comiteţi răul? Atunci cum de vă mai puteţi lăuda cu apartenenţa la umanitatea idealizată pe care ne-o pictează manualele, hagiografia, paradele filantropice şi retorica organismelor internaţionale? Secunda a şi trecut! Istoria imediată revine, ne copleşeşte comod, ne desfată atîta timp cît ne ascunde vidul... Dacă la vară o să asistăm, după Georgia anului trecut, la un show pirotehnic israelo-iranian, cu cine veţi ţine, pe cine veţi blama, cum vă veţi mai trăi pacea, dincolo de mărunţişurile vieţii curente? Ce mituri ne mai pot camufla deriva, frica de necunoscutul pe care-l gestăm, ca pe o sarcină toxică? De ce nu reuşim, cu tot cu memoria, tehnologia, ştiinţa, arta, morala şi profetismul nostru, să înţelegem, definitiv, ce destin etic ne aşteaptă? Nu mă luaţi în serios. Mă joc şi eu, ca iepuraşul.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.