Dilema intelectualului public

Publicat în Dilema Veche nr. 300 din 12 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ce anume deosebeşte un analist politic, branşat la bîrfa electorală, de intelectualul public angajat în cetate? Cum obţinem echilibrul între studiul academic şi activismul civic? Care sînt instrumentele de analiză socială şi cu ce cădere putem revendica dreptul la ecarisaj moral? Cum pot coopera jurnaliştii competenţi cu universitarii şi oamenii de cultură pentru asanarea spaţiului nostru public? Acestea sînt cîteva întrebări la care România caută mai departe un răspuns. Respectul acordat ideii de specializare profesională ne avertizează asupra dificultăţii transferului între competenţele din zona judecăţilor de tip cultural, în sfera acţiunii politice, a vieţii economice şi a transformărilor sociale. Iluzia larg răspîndită şi prea uşor acceptată, conform căreia despre fotbal şi politică ne putem exprima cu toţii din jilţuri cu egală autoritate, a descurajat negoţul multor inteligenţe contemplative cu literatura ştiinţelor sociale. Paradigma validată de Constantin Noica la senectute se bucură de un binemeritat prestigiu. Oroarea de diletantism, dar şi teama de realitate, maximalismul specializării profesionale, dar şi orgoliul elitist se pot ascunde în spatele "neamestecului" cu penumbrele veacului. Cum rămîne însă cu lecţia lui Spiru Haret şi cea a lui Titu Maiorescu? Răspunsul întîrzie pe măsura acumulării toxinelor într-un spaţiu public reglementat odinioară măcar de ipocrita civilitate. Astăzi, o legiune de oameni politici şi actori mass-media plonjează în abisul frivolităţii. Asumarea unui profil public, în aceste împrejurări, pare un act riscant. Cum să nu te ispitească retragerea mizantropă, dacă şi eseistica autohtonă incită, atît de frecvent, la generalizarea propagandistică, obrăznicia hoaţă, adversitatea patologică, improvizaţia jenantă sau impostura factice? În era blogosferei, cînd şi forumurile online sînt citate drept "operă de autor", tentaţia izolării în reflexul hiperspecializării se arată îndreptăţită. Şi totuşi. Marile proiecte academice şi cele mai nobile întreprinderi spirituale au, în ultimă instanţă, nevoie de susţinere politică şi consens civic. Finanţarea cercetării în ştiinţele exacte, reconstrucţia unor piramide ale canonului literar, reabilitarea gîndirii sistematice în filozofie în dialog cu marile opere " toate aceste ambiţii individuale nu se pot susţine în absenţa unei infrastructuri comunitare: un sistem educativ cu şcoli primare, gimnaziale şi liceale în care să fie predate cursuri, nu impresii subiective despre viaţă; un sistem capitalist al pieţei libere care să răsplătească munca şi să permită înflorirea artelor liberale; o justiţie care să pedepsească abuzul. Există deci un argument moral şi pragmatic pentru implicarea intelectualului public în treburile cetăţii. Pe de altă parte, am identificat şi o provocare epistemică. Experţii de astăzi (atîţia cîţi mai sînt) în filozofia presocratică nu pot jubila atunci cînd descoperă puţinătatea instrumentelor lor de analiză a lumii contemporane. (De altfel, Thales şi-a demonstrat atît geniul matematic, redactînd teorema omonimă, cît şi excelenţa practică, închiriind într-un an toate presele de ulei din Milet, pentru a specula o excelentă recoltă de măsline...) Complexitatea dinamicilor economice, sociale şi politice specifice epocii noastre nu poate fi explicată fără şlefuirea continuă a observaţiilor într-un cadru de analiză comparativă. Renunţarea la exegeza faptelor cotidiene reprezintă aşadar o ispită la fel de mare ca stereotipia ţanţoşă, lăutărismul agresiv, invectiva matinală şi eclectismul demolator " revendicate de textieri narcisişti sau de autori de manifeste ideologice, aşezaţi la stînga sau la dreapta eşichierului politic. Comentariul politic nu poate rămîne lucid decît atunci cînd evaluează riscurile demersului simplificator, specific rezumatului jurnalistic. În absenţa unei culturi a genurilor literare intermediare " situate între extrema tomului doctoral şi superficialitatea unui e-mail grăbit " întîlnirea breslelor cetăţii (literaţi, medici, profesori universitari, clerici, jurnalişti, oameni politici) devine imposibilă. Viaţa comunitară se bazează pe compromisul reciproc şi pe concesia admirativă: un expert în ştiinţele comunicării va trebui să laude clasicistul pasionat de comorile retorice ale lui Demostene ori Socrate; un economist format la şcoala austriacă a lui Ludwig von Mises sau Friedrich Hayek va admite ambivalenţa impactului socio-cultural al globalizării. Numai prin acest tip de deschidere transdisciplinară cunoaşterea noastră despre realitate se poate îmbogăţi. Astăzi, sînt foarte puţini scriitorii capabili să stăpînească la fel de bine istoria unor universuri atît de diferite precum lumea elenistă şi Anglia victoriană (Arnold Toynbee şi Lewis Mumford au fost printre ultimii semizei ai acestui enciclopedism). Acceptînd provocarea gazetăriei nu contestăm deci valoarea indispensabilă a unei formări intelectuale de tip clasic " pentru care judecata morală şi rigoarea filologică, precizia istorică ori sensibilitatea poetică joacă, toate, un rol important. Pe de altă parte, educaţia umanistă va rămîne incompletă dacă evită conversaţia cu ştiinţele economice sau ştiinţele sociale " discipline recente care redau complexitatea interacţiunii dintre oameni, popoare, religii, grupuri etnice, imperii, naţiuni sau colectivităţi neomogene. Ar fi ideal să avem un raport complementar între intuiţiile morale oferite de înţelepciunea tradiţiei şi datele exacte livrate de gîndirea cantitativ-obiectivistă a modernităţii. Pentru inteligenţa proteică sau versatilă a unui intelectual public, faptul de a observa personajele şi instituţiile secolului al XX-lea nu este mai puţin important decît studiul literaturii medievale pentru iubitorii limbilor romanice. Erudiţia obţinută pe culoarele obscure ale unei bibliotheca antiqua nu te ajută neapărat să înţelegi mutaţiile timpului nostru? De la globalizarea pieţelor financiare (fenomen declanşat la finele secolului al XIX-lea) pînă la statistica îngrijorătoare a natalităţii, problema criminalităţii urbane sau fenomenul migraţiei. Pe de altă parte, atunci cînd este cuplată cu şcolirea semidoctă, dexteritatea unui ventriloc angajat în "public relations" îţi poate tăia punţile de legătură cu lecţia istoriei ascunsă în zeci de secole timpurii. Iată cîteva încurajări pentru a ieşi din băşica de confort psihologic a competenţelor înguste. (fragment din volumul Verbul ca fotografie. Comentarii politice şi disidenţe culturale, în curs de apariţie la Editura Curtea Veche)

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.