Diferenţe

Publicat în Dilema Veche nr. 134 din 18 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Locuind o lume altfel cenuşie, căci uniformizantă, oamenii se prezintă adesea prin grila anumitor disocieri, pe care viaţa modernă le-a transformat în "rezumate de tendinţă": aşa, de pildă, eşti "cîine" sau "pisică", "SF" sau "roman poliţist", orientat mai mult spre "natură" (cu subspeciile "mare"/"munte") sau "cultură" (cu variantele "carte" vs "media") etc. Dacă am conferit acestor afilieri misia unor "rezumate de tendinţă" e pentru că ele ne definesc pe scara atributelor generice. Opţiunea noastră e lejer dezvăluită, ca într-un joc de societate, fără ca norul ei de "implicaţii" personale să ne pună, cu adevărat, în cumpănă. Eşti "pisică"? Se cheamă că "votezi" pentru valorile feline, de la inteligenţa potenţial perfidă, pînă la abilitatea de a-ţi travesti egoismul în tandreţe. Eşti "cîine"? Atunci mizezi pe virtuţile fidelităţii, ale curajului şi dependenţei afective. Insul cu înclinaţii SF cochetează cu anticipaţia, aşa cum "poliţistul" e adeptul deducţiei. Îţi place natura - chiar dacă îţi "construieşti" percepţiile - sau cauţi "cultura", sărbătorind într-însa o a doua natură... Bref, trăsăturile noastre "dominante" sînt convenţional adunate într-o emblemă care ne clasifică, fără a ne expune, şi ne flatează, fără a ne izola de ceilalţi. O asemenea logică operează şi în universul tehnologiei de toate zilele, unde nu poţi fi decît PC sau Macintosh. Cineva ar putea spune că taberele sînt artificial constituite şi irelevante. Pînă la un punct, sînt de acord cu obiecţia. E mai puţin important dacă lucrezi pe PC sau pe Mac decît dacă eşti "cîine" sau "pisică". Şi totuşi. Omul-PC este mainstream. În cazul bun, e solidar cu o majoritate. În cazul prost, e oportunist şi se lasă purtat de curent, fără să aspire la distincţie şi clasă. La rîndul său, omul Mac e fie elitist (pentru că pretinde ce-i mai bun, mai atrăgător şi mai elegant), fie doar snob (pentru că aleargă după ce e mai scump, mai trendy şi mai bătător la ochi). Aşa că, bună pace: opţiunile IT depind finalmente tot de calităţile noastre reale, pe care ştiu să le exprime doar în măsura în care ni le asumăm. Nu m-aş grăbi totuşi să simplific. Universul PC e cumva perimat, pentru că se inspiră din stilistica IBM a deceniului şase. PC-ul respiră gîfîit, sub apăsarea unui establishment burghez, represiv, maşinal şi birocratic. Mac-ul, în schimb, e "flower-power", cu nuanţe futuriste şi vedenii zen, obţinute în norişori de marijuana. PC-ul se adresează masei de funcţionari supuşi sistemului, în vreme ce Mac-ul îşi caută fanii în zona umanităţii care tînjeşte spre "libertatea" postindustrială. PC-ul e rock’n roll transmis la radio sau - cel mult - jazz nocturn & urban, pe cînd Mac-ul e psihedelic, naturist şi creativ. Să fie totul reductibil la "design"? Iarăşi nu m-aş grăbi să simplific. Se ştie că Mac-ul ne oferă perfecţiunea liniilor pure, din care orice surplus a fost savant eliminat. Dacă vrei să interacţionezi cu un obiect desăvîrşit, plăteşti cu circa 30% mai mult, dar intri în zona periculoasă - şi foarte psihiatrică - a "candorii" forţate (candidus = alb, precum produsele Macintosh). Aţi privit vreodată un iPod ca pe un salon de spital pentru bogaţi? Apple ne vinde Zbor deasupra unui cuib de cuci între copertele lui Moby Dick... De partea lui, PC-ul degajă un soi de falsă convialitate proletară, cu proceduri mai greoaie şi aere de "fiabilitate" ce mizează mai mult pe aşteptările funcţionale decît pe efectul estetic, de parcă frumuseţea ar fi o culpă... Pînă nu de mult, gigantomahia Apple-PC traducea opoziţia dintre New York şi New England. Aici, cosmopolitismul amoral, dincolo, orgoliul întemeierilor laborioase. Din păcate, de cînd convergenţa economiei mondiale dictează strategiile de piaţă, cei doi coloşi s-au căsătorit în secret: Apple a devenit mai "performant", iar PC-urile construite de Sony, Dell şi alţi HP şi-au ameliorat înfăţişarea... Cele două sisteme au devenit compatibile: e sfîrşitul ingineriei polemice şi debutul unei epoci de sinteză indigestă, care ne va obliga să căutăm diferenţa în cu totul altă parte...

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?