Despre tîmplă

Publicat în Dilema Veche nr. 101 din 22 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

convorbire cu Arhiepiscopul Chrysostomos de Etna, California Înalt Prea Sfinţia Voastră, obligaţia noastră - atît a clericilor, cît şi a artiştilor sau arhitecţilor - este să păstrăm şi să "înălţăm", actualizîndu-i permanenţa, sensul simbolic al lăcaşurilor contemporane de cult, precum şi să căutăm cele mai bune soluţii pentru problemele puse de această obligaţie. Mi-aduc aminte în discuţia noastră de întrebarea lui Radu Drăgan, dacă nu cumva hologramele ar putea fi nişte icoane mai valoroase decît picturile, mozaicurile, frescele sau folia de aur, în primul şi în primul rînd graţie calităţii lor de a "străvedea", într-un sens dematerializat, precum şi mulţumită naturii lor "mercuriale", ca purtători care ne transportă de la materie la Logos prin mijlocirea luminii. Poate vă amintiţi argumentul meu: noi, ortodocşii, sîntem "în aşteptare" şi aparţinem astfel unei religii optimiste, cu faţa spre viitor; a doua venire se poate petrece în oricare clipă. Avem o Mireasă (Biserica) împodobită cu o garderobă splendidă, moştenită (Tradiţia), mireasă care totodată să fie conştientă că trebuie să facă tot ceea ce-i stă în putere, în aşa fel încît, folosind acea comoară şi toate noutăţile care sînt la dispoziţia ei, să fie pregătită pentru sosirea Mirelui. Iertaţi-mi analogia săracă, dar cred că ne oferă un sens corect asupra îndatoririi noastre. Trebuie să avem grijă de trecutul preţios, dar în acelaşi timp, lucru la fel de important, trebuie să fim pregătiţi pentru viitorul sfîrşit teleologic (adică fericit) al celei de-a doua întoarceri, în vederea căreia totul este o "repetiţie generală". Arhiepiscopul Chrysostomos de Etna: De aceea sînt într-atît de captivat de ideea dumitale de retrofuturism. Eu sînt tradiţionalist, prin firea mea. Dar tradiţionalismul (cu excepţia chestiunilor de dogmă) nu trebuie să fie un standard fix, în expresia şi în forma sa. Este imuabil numai în calitate şi în formă. Trebuie să căutăm ca să exprimăm aceste elemente fixe de calitate şi de conţinut în expresie, şi simboluri care să servească mereu drept punct de plecare: o afirmaţie fecundă, care cuprinde tot ceea ce presupune tradiţia. Astfel, cînd tradiţia în integralitatea ei se regăseşte în ceva nou sau inovator, un adevărat tradiţionalist poate ajunge să aprecieze noutatea şi chiar inovaţia. Aceasta, desigur, mă anatemizează în acelaşi timp din unghiul de vedere al celor mai mulţi pretinşi tradiţionalişti şi mă transformă într-un inamic al celor care, în futurismul lor, au ţeluri necinstite, cum ar fi distrugerea deliberată a unei tradiţii, pe care o urăsc în taină, sau un plan ascuns în spatele unui adevărat dispreţ faţă de tradiţie, numit, chipurile, deschidere sau presupus spirit "progresiv" - ca şi cum tradiţia, aşa cum am descris-o, nu ar fi de fapt, în chintesenţa ei, "progresivă" şi deschisă schimbării. Înalt Prea Sfinţia Voastră, sînt multe de zis despre iconostas sau tîmplă. Nu cred că se poate găsi o sursă singură, unică, despre acest subiect, deşi Florensky a propus deja o lectură integratoare. Simpla idee de separare, de spaţiu sau loc tabú, care are nevoie de graniţe stricte şi de ritualuri de excludere/includere, este străveche şi strict asociată cu problema sacralităţii şi a spaţiului sau locului sacru. Prin urmare, acest subiect are nevoie de oarecare revizitare. De exemplu, Biserica Greco-Ortodoxă a lui Frank Lloyd Wright din Milwaukee, statul Wisconsin, este o arenă cu un iconostas foarte coborît, care permite credincioşilor din locurile plasate în partea superioară a extremelor stîngă şi dreaptă să arunce o privire "privilegiată" în interiorul altarului. Ideea de "anticipare liturgică a raiului", de pregustare a cerurilor, exprimată de Florensky (dar chiar şi de Mystagogia Sfîntului Maxim Mărturisitorul, deşi hieration-ul atunci nu avea o separatrice de tipul tîmplei, ci doar o poziţie relativă, denumită "cer pentru naos"), îmi place foarte mult, chiar şi asociată cu ideea - mai vulgară, contemporană - de "versiune demo"; ele nu se bucură de un tratament just din partea comentatorilor contemporani ai iconostasului şi a rolului pe care îl joacă astăzi în liturghie. Este interesant să vedem versiunea, mai ambiguă decît la ortodocşi, de iconostas al greco-catolicilor, cu rădăcini, poate, în tradiţia pre-iconoclastă, sau chiar ca mărturie a secolelor de influenţă directă catolică, iconostas care se prezintă mai degrabă ca un "trafor" decît ca un perete dens de icoane. Arhiepiscopul Chrysostomos de Etna: Chestiunea tîmplei - după cum spuneţi - trebuie vizitată şi ridică multe întrebări ale căror răspunsuri referitoare la origini şi semnificaţie sînt încă neadecvate, cel puţin în modurile de abordare populare (chiar dacă deficiente) ale subiectului. Templon, kankella, kinklides, dryphrakta (sau dryphakt), diktya, diastyla (de-a lungul istoriei, a fost cunoscut sub toate aceste nume diferite) sau iconostasion (iconostas), după cum este denumit în mod obişnuit - fie şi oarecum impropriu - serveşte la împărţirea spaţiului sacru într-un mod dinamic (liturgic), tot aşa cum icoanele puse pe el, despărţind cerescul de pămîntesc, sînt ferestre din lumea aceasta spre lumea cealaltă. Imaginile de lumesc şi "de dincolo", pe care le-am utilizat aici, sînt mai mult decît nişte simple metafore, de vreme ce altarul conţine Euharistia, care este Prezenţa lui Iisus Hristos, Personificarea însăşi a plenitudinii Divinităţii, dinlăuntrul Bisericii. Acest fel de distincţie sau de contrast este întotdeauna esenţial cînd discutăm liturgica ortodoxă sau biserica aceasta, tărîmul sacru unde se petrece acţiunea liturgică - sau, poate, în loc de distincţie ori contrast ar trebui să spun "gradaţie", de vreme ce nu vorbim strict despre profan şi sacru, ci despre două niveluri de sfinţenie: sfînta (lumea sanctificată a bisericii ca atare) şi amplificata (intensificata) sacralitate a "sfintei sfintelor", care este suprafaţa altarului, din spatele iconostasului. Suficient de straniu, iconostasul este obiectul urît de majoritatea reformatorilor liturgici ortodocşi, al căror plan - într-o epocă în care entuziasmul ecumenic oarecum naiv a purtat religia comparativă pe calea unei cedări înaintea sincretismului religios simplist şi rudimentar - este de a face Ortodoxia să arate atît de asemănătoare cu Romano-Catolicismul, perechea sa istoric separată din Occident, încît cele două vor deveni deodată una, fără dialogul îndelungat şi dificil pe care îl reclamă buna-credinţă, de va fi ca aceste două tradiţii atît de diferite să fie reconciliate. Aceşti reformatori - în opinia mea - urmăresc unitatea religioasă prin compromis, diplomaţie şi politică, idee care - după cum atestă istoria - nu s-a dovedit niciodată o reţetă de succes. Felul în care studiul nostru despre arhitectura şi arta bisericească va influenţa aspectele legate de unitate ecleziastică - după umila mea opinie - depinde de aptitudinea noastră de a defini credinţa ortodoxă cu grijă şi atenţie critică, realizîndu-şi îndatorirea în absenţa acelor planuri pe care le-am atribuit ecumenismului contemporan. În măsura în care eforturile noastre vor reuşi să stabilească distincţii limpezi între cultul creştin oriental şi occidental şi ethosul fiecăruia, vom fi contribuit la definirea acestor probleme aşa cum sînt ele, şi nu aşa cum ne-am dori să fie; şi vom fi asigurat astfel cadrul pentru un dialog substanţial şi onest. Mai mult, astfel se poate evita riscul ca, în strădaniile noastre, să depăşim chiar scopul studiului, anume descoperirea Ortodoxiei ca un fenomen în sine distinct. Chiar dacă această descoperire serveşte scopurilor pure ale comparaţiei religioase, sînt sigur că nu trebuie să fie ţelul nostru definitiv, per se. Iar dacă vom sluji unui asemenea ţel, descoperirea nu va fi făcută decît accidental sau tangenţial. (va urma) (fragment din volumul Retrofuturism: Spaţiul sacru astăzi)

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

tren cersetori pitesti foto primaria pitesti jpg
Tren cu 90 de cerșetori oprit de polițiști la Pitești. Jumătate dintre ei primesc ajutoare sociale
O amplă acțiune a polițiștilor împotriva unei rețele de cerșetorie a avut loc sâmbătă, 1 octombrie, la Gara Sud Pitești. Cerșetorii veneau constant la Pitești și își făceau veacul în centrul orașului și pe lângă mai multe biserici.
Relaţia dintre Rusia şi Germania FOTO SHUTTERSTOCK
Germania „este în război” cu Vladimir Putin, consideră ministrul german al Sănătății
Ministrul sănătăţii din Germania, Karl Lauterbach, s-a abătut de la linia guvernului condus de cancelarul Olaf Scholz şi a apreciat că ţara sa ''este în război" cu preşedintele rus Vladimir Putin, respingând cu aceste cuvinte o propunere privind acordarea de garanţii Rusiei potrivit cărora Ucraina.
Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
Germania, anchetă comună cu Danemarca și Suedia privind situația de urgență de la Nord Stream
Ministrul german de interne, Nancy Feser, a remarcat că toate dovezile vorbesc în favoarea sabotajului asupra conductelor de gaz.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.