"Deseori, în adînc, filozofia sforăie"

Publicat în Dilema Veche nr. 335 din 15-21 iulie 2010
"Deseori, în adînc, filozofia sforăie" jpeg

- interviu cu Olivier BOULNOIS -

Cărţile dvs. despre filozofia medievală au fost primite pretutindeni cu entuziasm. Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de Evul Mediu? Aţi avut un maestru care v-a îndreptat în această direcţie? 

Mai întîi am fost pasionat de filozofie, încă de cînd am descoperit această disciplină, în ultima clasă de liceu. Apoi m-am interesat de Evul Mediu din curiozitate. Perioada medievală era acea parte a istoriei filozofiei despre care nu mi se vorbise niciodată în timpul studiilor. Profesorii săreau întotdeauna de la Plotin la Descartes. În khâgne (clasă pregătitoare la École Normale Supérieure, al doilea an după bacalaureat), cam prin 1979-1980, am început să mă ocup de problema metafizicii, stimulat de lectura lui Kant, de descoperirea lui Heidegger, de cursurile lui Pierre Aubenque despre Aristotel şi de citirea cărţilor lui Étienne Gilson. Cărţile lui Gilson, dar şi problematica heideggeriană, m-au împins să-i citesc pe autorii medievali, începînd cu cel mai uşor de abordat în acea perioadă, Sfîntul Toma d’Aquino.

Mai apoi, cînd am devenit elev la École Normale Supérieure, am rămas un autodidact în acest domeniu, fiindcă la vremea respectivă nu se preda filozofie medievală, cel puţin în universităţile pe care le frecventam eu. Aşadar, am pierdut mult timp cu tatonările.  

Dacă ar trebui să vorbesc despre un maestru (iar acum prieten) a cărui întîlnire a fost decisivă, l-aş numi pe Jean-Luc Marion. Prima oară m-am dus să-l caut ca să discut două dintre cărţile lui, Idolul şi distanţa şi Dumnezeu fără fiinţă, care mă stimulaseră, mă provocaseră, ba chiar mă zdruncinaseră profund. Cînd am vrut să mă înscriu la doctorat, m-am dus iar să îl văd. În universitatea vremii era unul dintre puţinii care cunoşteau bine scolastica: teza lui – La théologie blanche de Descartes – abundă în referinţe la Suarez, Toma d’Aquino şi Scotus. Pe de altă parte, era şi unul dintre puţinii care spunea lucruri radicale în filozofie. Îi datorez chiar şi subiectul tezei mele: mă dusesem să-l întîlnesc propunîndu-i naiv să tratez despre analogia fiinţei la Sfîntul Toma. Mi-a răspuns cu un aplomb incredibil: „nu mai e nimic de zis despre analogia fiinţei, lucrează mai bine pe univocitate la Duns Scotus“. Şi trebuie să spun că acest sfat m-a salvat: dacă aş fi lucrat pe Sfîntul Toma din interior, m-aş fi pierdut în oceanul comentariilor tomiste. Pe cînd Duns Scotus nu permitea decît o abordare istorică, ştiinţifică, o abordare care mi-a îngăduit apoi să înţeleg mai bine tot secolul al XIII-lea – inclusiv analogia la Sfîntul Toma! 

Pe de altă parte, am avut norocul să urmez toate seminariile ţinute la început de Alain de Libéra, care ulterior mi-a devenit coleg şi prieten, căci el m-a îndemnat să mă prezint la École Pratique. Se înţelege de la sine că el m-a învăţat toate metodele tehnice indispensabile pentru studiul filozofiei medievale, de la lectura manuscriselor (în care nu am perseverat), pînă la utilizarea calculatoarelor (în care era unul din pionieri). Pe deasupra, multe din cărţile mele sînt un ecou al cărţilor sale, dar şi al conversaţiilor noastre şi al lecţiilor lui. Însă acest fapt este de notorietate publică, deoarece rare sînt cărţile în care nu-l citez! 


La ce vîrstă aţi înţeles limpede că lumea cărţilor avea să joace rolul cel mai important în viaţa dvs.? 

Cred că literatura şi viaţa sînt de nedespărţit. Este vechea temă medievală a cărţii lumii.  Cred că influenţa cea mai hotărîtoare a fost cea a bunicului meu, care era pictor şi scriitor. Nu publicase decît o carte, despre războiul din 1914, dar scrisese mii de pagini pentru sine şi ţinea un jurnal. Avea o foarte bună formare clasică, discuta despre autori latini, Plutarh, Saint-Simon sau Chateaubriand, dar îi citea şi pe contemporanii lui, Malraux, Mauriac, Camus. Apartamentul lui era plin de tablourile făcute de el, dar şi de cărţi, din podea pînă-n tavan. Cînd mergeam să-l vedem, cînd îi ascultam conversaţia splendidă, ne spuneam că o bibliotecă este cel mai frumos loc în care poate trăi cineva. Întotdeauna am avut această impresie. 

Raţionalitatea teologiei 

Care sînt primele cărţi care v-au marcat? Ce cărţi erau la modă în adolescenţa dvs.? 

Nu sînt omul unei singure cărţi, am citit prea multe ca să reuşesc să-mi detaşez una în memorie. Scrisorile către un tînăr poet, de Rilke, m-au ajutat să pricep ce înseamnă munca scriitorului: să scrie ca şi cum viaţa lui ar depinde de scris, să caute răspunsul în sine, să se inspire din propriile senzaţii, să meargă mai departe cu încredere, independent de succes sau eşec. În plus, au reprezentat o deschidere spre poezia lui Rilke, pe care am citit-o în întregime, mai cu seamă Elegiile duineze; şi apoi spre marii poeţi – Baudelaire, Rimbaud, Claudel. Am avut şi norocul să întîlnesc un poet veritabil, Pierre Emmanuel, care-şi declama poeziile cu un glas sfîşietor şi m-a făcut să intuiesc ce înseamnă arta. Anul terminal a fost anul descoperirii filozofiei: am fost marcat îndeosebi de partea introductivă din Tractatus de intellectus emendatione („Tratat despre îndreptarea/desăvîrşirea intelectului“). Acela a fost momentul în care m-am orientat spre filozofie. În fine, singurul autor pe care l-am citit şi care era şi la modă a fost Michel Foucault, în khâgne: i-am admirat stilul impecabil înainte de a-i înţelege metoda şi gîndirea. 

Relaţia dintre filozofie şi teologie este unul dintre nucleele gîndirii medievale. Cum funcţionează această relaţie în secolul XXI? 

Pentru secolul XXI e prea devreme să ne exprimăm. Să spunem, pentru perioada prezentă, că este clar că fenomenul mondializării are efecte importante asupra relaţiilor dintre filozofie şi teologie: pe de o parte, în faţa unor lecturi fundamentaliste, sporeşte tot mai mult necesitatea unei reflecţii raţionale asupra religiosului, adică necesitatea unei teologii; pe de altă parte, religiile de toate felurile sînt din ce în ce mai accesibile pentru noi. Fie că se înfruntă violent, fie că devin religii la alegere, amestecate unele cu altele, fapt care nu ne mai permite să le înţelegem ca pe nişte tradiţii moştenite prin naştere sau ca pe nişte limbi eterogene. În ambele cazuri, sistemul lor de diferenţe devine tot mai iraţional şi incomprehensibil. 

Or, în această perspectivă, trebuie să subliniem că tocmai în creştinism, în Evul Mediu, s-a născut ideea de teologie, adică ideea de a considera revelaţia religioasă ca fiind raţională de la un capăt la altul şi ţinînd, aşadar, de o disciplină ştiinţifică supusă unei metode raţionale. Această disciplină are, desigur, o metodă proprie, diferită de cea a altor ştiinţe. Însă trăim într-un moment destul de remarcabil, în care nu ne dăm seama că religia creştină propune un discurs raţional şi în acelaşi timp religios, a cărui nevoie e exprimată frenetic de epoca noastră. Romantismul german vorbea despre o nevoie de filozofie. Mi se pare că, la rîndu-i, epoca noastră are nevoie de teologie. Raţionalitatea teologiei i-ar face un serviciu societăţii noastre, care duce atît de mult lipsă de raţionalitate, şi religiilor, cărora le lipseşte un limbaj ca să dialogheze între ele. 

Filozofia: efectul de suprafaţă 

Sînteţi de acord cu cei care cred că filozofia traversează un moment de criză ce-i vesteşte sfîrşitul iminent, sau credeţi că e vorba despre o nouă formă din şirul de metamorfoze suferite de filozofie de-a lungul timpului? 

Filozofia nu este nici moartă, nici pe moarte. Să raţionăm prin analogie. Se vesteşte sfîrşitul picturii încă de pe vremea lui Vasari, dar după Vasari pictura n-a contenit să se reînnoiască. Se vesteşte moartea lui Dumnezeu încă din vremea protestantismului german din secolul al XVIII-lea, dar ştim acum că Dumnezeu nu se lasă ucis atît de uşor. În realitate, cei care proclamă sfîrşitul (al artei sau al lui Dumnezeu) se mărginesc să dezvăluie limitele proprii firii omeneşti. Acestea sînt nişte exigenţe intrinseci, care implică faptul că nu ajungem la imagine sau la absolut decît în interiorul acestor limite. La fel stau lucrurile şi cu filozofia. De la Kant încoace ştim că există o limită a experienţei posibile, o limită a metafizicii căreia orice metafizică viitoare va trebui să i se supună, ştim că ea corespunde finitudinii noastre şi finitudinii accesului nostru la fiinţă. Hegel, Nietzsche sau Heidegger au istoricizat această finitudine: au făcut din ea un sfîrşit (sfîrşitul istoriei, sfîrşitul iluziei unor lumi din spatele acesteia sau sfîrşitul metafizicii). Însă, în ciuda acestei judecăţi, am asistat în permanenţă la renaşterea filozofiei, care devine critică, lucrează neîncetat la asimilarea acestor exigenţe. Sfîrşitul filozofiei nu este un hotar, ci o limită intrinsecă, un orizont şi o exigenţă critică: ea nu împiedică vitalitatea actului gîndirii. 

Dar aveţi dreptate să vorbiţi despre criză. S-ar putea crede, cel puţin în cazul Franţei, că filozofia n-a fost niciodată atît de prosperă: nicicînd nu s-a mai văzut o asemenea izbucnire imprevizibilă şi variată de obiecte, metode şi reflecţii; rar s-au văzut atîtea cărţi, atîţia profesori buni; rar au fost consultaţi atît de mult filozofii în privinţa marilor probleme ale societăţii etc. Şi totuşi, avem de ce să ne îngrijorăm. Pentru că toate aceste aspecte sînt un efect de suprafaţă; deseori, în adînc, filozofia sforăie. Trăncăneşte. Furnizează suplimentul ei de suflet, dar îi lipseşte radicalitatea, prosperă fără să se pună din nou în discuţie.  

Totuşi, această criză nu pune în discuţie esenţa filozofiei. Acest fapt înseamnă pur şi simplu că noi nu sîntem la înălţimea exigenţei sale. Cîtă vreme vor exista oameni, cîtă vreme oamenii vor avea nevoie să-şi pună întrebări despre generalităţile ultime, nu există nici un motiv ca filozofia să se oprească, aşa cum nu există nici un motiv pentru ca oamenii să înceteze într-o zi să mai picteze ori să se roage. 

Gîndire şi imagine 

O civilizaţie dominată de idolatria imaginii, ca aceea occidentală în clipa de faţă, are încă resursele reflexive ca să poată gîndi cu luciditate chestiunile fundamentale? 

Sub această formulare se ascund multe întrebări. În primul rînd, oare chiar e dominată societatea noastră de idolatria imaginii? E sigur că imaginea este omniprezentă în mass-media contemporană. Proliferarea imaginilor este pur şi simplu o caracteristică a societăţilor bogate. E clar şi că mass-media care foloseşte imaginea favorizează imediateţea şi rapiditatea. Dar de aici pînă la a pretinde că orice imagine este idolatrică, mai este drum de făcut. În cartea mea despre imagine am studiat complexa relaţie dintre text şi imagine: în tradiţia occidentală, inspirată de Augustin, e imposibil să citeşti un text fără să fii tu însuţi asaltat de imagini, dar sînt imagini interioare; şi toată teologia monastică este o artă de a subjuga aceste imagini interioare pentru a ajunge la contemplarea lui Dumnezeu sau a inteligibilului. În consecinţă, raportul dintre gîndire şi imagine este mai subtil decît o simplă opoziţie. Îl putem educa pe om să încheie o alianţă cu vizualul. 

Ne împiedică imaginea să gîndim lucid? Periculoasă este mai degrabă absenţa sintaxei, a compoziţiei, haotica bombardare cu mesaje. Poate că fragmentarea textului, prin mesajele pe Internet sau pe telefoanele mobile, este la fel de primejdioasă pentru coerenţa gîndirii pe cît este şi proliferarea imaginilor. Ameninţate în acest caz sînt întinderea memoriei, încetineala reflecţiei, răbdarea gîndirii. 

Cum să ajungem la întrebările fundamentale? Prima condiţie pentru ca societăţile noastre să-şi păstreze reflecţia deschisă este permanenţa unei universităţi veritabile adică, etimologic, a unei autonomii a corpului de profesori în jurul disciplinelor fundamentale (universitas studiorum). Universitatea este o instituţie inventată tot de Occidentul medieval. Din fericire, mass-media nu e interesată de munca serioasă a profesorilor universitari. Ea preferă să vorbească mai degrabă despre eseişti, jurnalişti şi vulgarizatori decît despre filozofi. Cîtă vreme universitatea nu va interesa mass-media, universitarii îşi vor putea îndeplini liniştiţi funcţia. Rigoarea gîndirii depinde apoi de fiecare dintre ei. 

Credeţi că sîntem ameninţaţi de triumful barbariei, că fundamentele culturii noastre riscă să fie nimicite, sau există încă speranţă? 

Să încetăm să mai pretindem că barbaria se găseşte în planul culturii. Barbaria se găseşte în fiecare dintre noi. Să ne străduim mai degrabă să luptăm împotriva ei în noi.  

Olivier Boulnois (n. 1961), unul dintre cei mai importanţi filozofi francezi ai momentului, este specialist în filozofie medievală, profesor la École Pratique des Hautes Études şi la Institutul Catolic din Paris.  

A publicat volumele: Duns Scot, Sur la connaissance de Dieu et l’univocité de l’étant, 1988, Duns Scot, la rigueur de la charité, 1998, ˆEtre et représentation: Une généalogie de la métaphysique moderne à l’époque de Duns Scot, 1999, Sur la science divine, 2002 (cu J.-C. Bardout), Le contemplateur et les idées, 2002 (cu J.-L. Solère et J. Schmutz), Dictionnaire du Moyen Âge, 2002 (cu C. Gauvard, A. de Libera, M. Zink), Généalogies du sujet: De Saint Anselme à Malebranche, 2007, Au-delà de l’image, 2008 (Premiul Academiei Franceze).

au consemnat Ciprian VĂLCAN și Alina TAT

traducere din limba franceză de Cornelia DUMITRU

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

Om si robot inteligenta artificiala AI FOTO Shutterstock
Cuvântul anului 2026. Cum explică Cambridge Dictionary alegerea făcută
Dicționarul Cambridge a desemnat „human” („uman”) drept cuvântul anului 2026, definindu-l ca „având calitățile, defectele și sentimentele specifice oamenilor, spre deosebire de zei, animale sau mașini”.
vedete anii 80 jpg
Cum arată astăzi 12 dintre cele mai admirate actrițe ale anilor ’80! Frumusețile care au cucerit Hollywoodul și au rămas în memoria publicului
Au fost frumusețile care au făcut furori în anii ’80 și au cucerit milioane de admiratori. Patru decenii mai târziu, iată cum arată și cu ce se ocupă cele 12 actrițe celebre.
parbriz inghetat scaled webp
Trucul simplu care te scapă de gheața de pe parbriz iarna. Ai nevoie doar de un obiect pe care îl ai în casă
O scurtă privire în calendar ne va arăta că deja înaintăm în a doua jumătate a lunii noiembrie iar, în curând, șoferii din țara noastră vor începe să se confrunte cu problema gheții care se depune pe parbrizul mașinii. Din fericire, există o metodă simplă care poate să ne scape de această problemă.
Alice Huang la o cină găzduită de Jensen Huang  Sursa TVBS  jpg
Cine este misteriosul om de afaceri care l-a prezentat pe Jensen Huang amantei sale?
Kang Wei ar fi acceptat relația extraconjugală dintre soția sa, Alice Huang, și directorul Nvidia. Potrivit unor persoane apropiate cuplului, acesta vorbea deschis despre apropierea dintre cei doi și glumea uneori că soția sa era asistenta personală a șefului companiei americane.
WhatsApp Image 2026 11 18 at 21 08 47 jpeg
„Tronul de chihlimbar” al lui Trump: cadoul secret pe care liderul american l-a primit de la Karol Nawrocki, președintele Poloniei
Un cadou neobișnuit primit de Donald Trump cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani a fost ținut secret timp de câteva luni. Nici măcar Ministerul de Externe polonez nu știa despre existența lui, iar detaliile au ieșit la iveală abia după apariția unei fotografii în presa din Polonia.
540084997 1220496133453391 4649054343058080896 n jpg
O mină abandonată din România va deveni o atracție spectaculoasă. Va avea muzeu, centru de robotică și un turn de belvedere
Unul dintre cele mai importante obiective de patrimoniu industrial din România va fi transformat radical în următorii ani, printr-o investiție de aproape 35 de milioane de euro.
„Sub umbra «Soarelui». Falsificarea alegerilor din noiembrie 1946 și instalarea comunismului”, conferință organizată de două institute ale Academiei Române
„Sub umbra «Soarelui». Falsificarea alegerilor din noiembrie 1946 și instalarea comunismului”, conferință organizată de două institute ale Academiei Române
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” și Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST), institute ale Academiei Române, organizează joi, 19 noiembrie 2026, conferința „Sub umbra «Soarelui». Falsificarea alegerilor din noiembrie 1946 și instalarea comunismului”.
arme biologice FOTO Shutterstock
Arma care ar putea distruge omenirea. Cum transformă inteligența artificială viitorul războaielor
Inteligența artificială ar putea deschide calea către arme biologice capabile să ucidă milioane de oameni sau către sisteme autonome care decid singure cine trăiește și cine moare, avertizează cercetătorii.
Un tezaur din Evul Mediu târziu, descoperit la Ordășei, în Republica Moldova
Un tezaur din Evul Mediu târziu, descoperit în imediata apropiere a unui tumul din Epoca Bronzului
Arheologii din Republica Moldova au descoperit un tezaur de podoabe și accesorii vestimentare din Evul Mediu târziu, identificat în imediata apropiere a unui tumul din Epoca Bronzului, la Ordășei, raionul Telenești.