Decodaţi-ne!
Decodaţi-ne! Ţineţi minte "valul start-up" din 2000, cînd o mulţime de yuppies californieni sau de alte origini au făcut averi (şi falimente) fabuloase, pe măsură ce se afundau în sfera comerţului electronic. Febra i-a cuprins pe atunci pe foarte mulţi, dar numai cei care erau deja bogaţi au supravieţuit după ce balonul e-commerce s-a dezumflat. Ce-i drept, moda "start-up-istă" a marcat un viraj cultural care explică de ce tot mai numeroşi consumatori îşi rezolvă cumpărăturile prin Internet. Odată ce au depăşit bariera temerii că tranzacţiile în reţea sînt nesigure (nu ştii cu adevărat ce cumperi şi cine îţi foloseşte cardul), oamenii se instalează mereu mai adînc în brava lume nouă a web-ului. Comoditatea, narcisismul şi lipsa de responsabilitate directă au remodelat ethosul societăţilor postindustriale, adîncind simultan tendinţele colaterale, precum migraţia banilor din publicitatea tradiţională către suportul digital. Însă nu despre e-commerce mi-am propus să scriu acum, ci despre recentele afaceri cu genomul uman, pe scară largă. E vorba despre apariţia unor societăţi (iarăşi californiene) care îţi pot livra, pentru 1000 de dolari, propria hartă genetică. Trimiţi un eşantion de salivă (contact www.23andme.com) şi, după circa o lună, primeşti harta celor 23 de componente ale genomului personal. De aici încep însă problemele de ucenic vrăjitor. Pe de o parte, există riscul dependenţei. Vrei să ştii de ce nu suferi varza de Bruxelles, dai click şi afli care dintre ingredientele tale ereditare e supărat pe legumele cu dominantă gustativă amară. Asemenea autoscopii nevrotice vor stimula afacerea, dar nu neapărat în beneficiul utilizatorilor. Pe de altă parte, harta genetică îţi poate modifica stilul de viaţă. Cînd ştii că ai predispoziţie cu 28% peste medie către ciroză sau Alzheimer, libertatea ta e deformată ipohondriac, direct proporţional cu gradul de conştientizare al unor asemenea pericole. O mare problemă, conturată la orizont, e aceea a confidenţialităţii datelor. Posibilitatea de a deţine genomul unui individ este mană cerească pentru companiile de asigurare. Dacă ele vor avea, legal sau mai puţin legal, acces la datele noastre de ultimă intimitate constitutivă, ne vor acoperi riscurile medicale în cel mai dubios context eugenic neonazist. Nu vom putea preveni scurgerile de informaţii, tot aşa cum nici legile aferente nu au oprit piratajul informatic. Şi chestia nu se opreşte aici. O privire atît de indiscretă în adîncul fiinţei te face să constaţi şi ce strămoşi ţi-au transmis eventual gena defectă şi de ce copiii tăi te vor înjura, la o adică, pentru o atare culpă. Există toate "şansele" ca asemenea date să tulbure viaţa oricum agitată a familiilor contemporane şi să forţeze implicit decizii sau stări de spirit artificiale, dar nu mai puţin efective. De abia apărută, societatea din Mountain View (California), care e finanţată de Google şi compania de biotehnologie Genetech, a început să fie concurată din alte puncte, incluzînd Islanda, unde firma deCODE Genetics din Reykjavik (www.decodeme.com) oferă acelaşi serviciu pentru numai 985 de dolari americani. Vom avea cît de curînd ocazia de a verifica legea potrivit căreia orice serviciu îşi găseşte clienţii, indiferent de cuprinsul şi impactul său potenţial. Vom profita, şi în acest caz mai special de soldurile cu ocazia Crăciunului şi vom vedea că fenomenul se banalizează, cu tot cu urmările sale eventual nefaste. E posibil ca UE să reacţioneze printr-o strategie juridică foarte strictă, aşa cum a procedat şi în cazul alimentelor modificate genetic. Oricum, dezbaterea publică pe subiect e deocamdată incipientă (şi tocmai în ideea naivă că ea ar putea interesa societatea noastră am ţinut să scriu prezentul articol). Normal ar fi ca mediile academice şi Bisericile din România să pună pe agenda lor minirevoluţia venită, iarăşi, de peste Ocean. Teamă îmi este însă că ele vor favoriza ca de obicei alte priorităţi, ceva mai anecdotice şi mai anodine, în fatalul nostru registru balcanic.
