Declarație asupra învățăturii referitoare la „lumea rusă” („russkii mir”)

„Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm” (Sfînta Liturghie)

Invadarea Ucrainei de către Rusia pe 24 februarie 2022 este o amenințare istorică la adresa unui popor de tradiție creștin ortodoxă. Încă și mai tulburător pentru credincioșii ortodocși, înalta ierarhie a Bisericii Ortodoxe Ruse a refuzat să recunoască această invazie, livrînd în schimb declarații vagi despre necesitatea păcii în lumina „evenimentelor” și a „ostilităților” din Ucraina, subliniind fraternitatea popoarelor rus și ucrainean ca parte a „Sfintei Rusii”, învinovățind „Occidentul” pentru ostilități și chiar îndemnînd comunitățile să se roage în moduri care încurajează fățiș ostilitatea.

Spijinul multora din cadrul ierarhiei Patriarhatului Moscovei pentru războiul lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei este înrădăcinat într-o formă religioasă fundamentalistă de etno-filetism ortodox, totalitară în natura ei, numită russkii mir (lumea rusă), o învățătură falsă care îi atrage pe mulți în Biserica Ortodoxă și care a fost chiar preluată de extrema dreaptă, dar și de fundamentaliștii catolici sau protestanți.

În ultimii 20 de ani, discursurile președintelui Vladimir Putin și ale Patriarhului Chiril (Gundiaev) al Moscovei (Patriarhatul Moscovei) au invocat repetat și au dezvoltat ideologia lumii ruse. Începînd cu 2014, cînd Rusia a anexat Crimeea și a declanșat un război în zona Donbas a Ucrainei, pînă cînd Rusia a început un război total împotriva Ucrainei, dar și după aceea, Putin și Patriarhul Chiril au folosit ideologia lumii ruse ca justificare principală pentru invazie. Această învățătură spune că există o sferă sau o civilizație rusă transnațională, numită „Sfînta Rusie”, care include Rusia, Ucraina, Belarus (uneori sînt menționate aici și Moldova și Kazahstan), precum și ruși sau rusofoni din întreaga lume. Învățătura mai spune că această lume rusă are un unic centru politic (Moscova), un centru spiritual comun (Kievul, ca „mamă a tuturor rușilor”), o limbă comună (rusa), o biserică comună (Biserica Ortodoxă Rusă – Patriarhatul Moscovei) și un patriarh comun (Patriarhul Moscovei) care lucrează „în simfonie” cu liderul național comun, președintele Vladimir Putin, pentru a guverna această lume rusă, dar și pentru a prezerva în comun o spiritualitate, o moralitate și  o cultură distincte de celelalte.

Învățătura mai spune că împotrivă s-a ridicat „Occidentul” corupt, condus de Statele Unite și de statele Europei de Vest care au capitulat în fața „liberalismului”, „globalizării”, „cristofobiei”, „drepturilor homosexualilor” promovate în parade gay, precum și a „secularismului militant”. Deasupra și împotriva Occidentului, precum și a ortodocșilor care-l susțin (precum Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și alte biserici ortodoxe locale) stă Patriarhatul Moscovei, alături de Vladimir Putin, ca apărători ai adevăratei învățături ortodoxe, pe care ei o văd în termenii unei morale tradiționale, ale unei înțelegeri rigoriste și inflexibile a tradiției și ale venerării „Sfintei Rusii”.

De la întronizarea Patriarhului Chiril în 2009, figurile conducătoare ale Patriarhiei Moscovei precum și purtătorii de cuvînt ai statului rus s-au referit continuu la aceste principii pentru a submina baza teologică a unității ortodoxe. Principiul organizării etnice a Bisericii a fost condamnat la Conciliul de la Constantinopol, în 1872. Învățătura falsă a etno-filetismului este baza ideologiei lumii ruse. Dacă vom considera aceste false principii drept valide, atunci Biserica Ortodoxă încetează să mai fie Biserica din Evanghelii, a lui Iisus Hristos, a apostolilor, Biserica din Crezul Niceano-constantinopolean, a Conciliilor Ecumenice și a Părinților Bisericii. Unitatea ei devine intrinsec imposibilă.

Prin urmare, respingem erezia lumii ruse precum și acțiunile rușinoase prin care Guvernul Rusiei a dezlănțuit un război împotriva Ucrainei pe baza acestei învățături rele și inaccceptabile, în conivență cu Biserica Ortodoxă Rusă, ca fiind profund neortodoxe, necreștine și împotriva umanității chemată să fie „...luminată...spălată, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh” (Slujba Botezului). Așa cum Rusia a invadat Ucraina, așa și Patriarhatul Moscovei al Patriarhului Chiril a invadat Biserica Ortodoxă, ca de exemplu în Africa, producînd dezbinare și ceartă, cu nespuse consecințe rele nu doar asupra trupurilor cît în suflete, periclitînd mîntuirea celor credincioși.

Văzînd învățătura lumii ruse care devastează și dezbină Biserica, inspirați de Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos și de Sfînta Tradiție a Trupului Său cel viu, Biserica Ortodoxă, proclamăm și mărturisim următoarele adevăruri:

• „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” (Ioan, 18,36)

Afirmăm că scopul divin al istoriei, precum și împlinirea ei, telos-ul ei, este venirea Împărăției Domnului nostru Iisus Hristos, Împărăția celor drepți, a păcii și a bucuriei în Sfîntul Duh; o Împărăție atestată de Sfînta Scriptură interpretată cu autoritatea Părinților. Aceasta este Împărăția la care participăm pregustîndu-o la fiecare Sfîntă Liturghie: „Binecuvîntată este împărăția Tatălui, a Fiului și a Sfîntului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor” (Sfînta Liturghie). Această Împărăție este singurul temei și singura autoritate pentru ortodocși, precum și pentru toți creștinii. Nu există o altă sursă a revelației și nici un alt temei pentru orice comunitate, societate, stat, lege, identitate personală sau învățătură pentru ortodoxie ca Trup al lui Hristos cel viu decît cea care ne este relevată în, de către și prin Domnul nostru Iisus Hristos și Sfîntul Duh.

În consecință, condamnăm ca neortodoxă și respingem orice învățătură care încearcă să înlocuiască Împărăția lui Dumnezeu văzută de Profeți, proclamată și inaugurată de Hristos, despre care apostolii ne-au învățat, și primită ca înțelepciune de către Biserică, definită de dogma Sfinților Părinți, pe care o cunoaștem prin Sfînta Liturghie, cu o împărăție a acestei lumi, fie ea „rusă”, sacră bizantină sau orice altă împărăție pămîntească, care uzurpă puterea unică a lui Hristos de a ne aduce Împărăția lui Dumnezeu-Tatăl (1 Corinteni 15,24) și îi neagă lui Dumnezeu puterea de a șterge lacrimile din toți ochii (Apocalipsa 21.4). Condamnăm ferm orice formă de teologie care neagă faptul că creștinii sînt migranți și refugiați în această lume (Evrei 13,14), ceea ce înseamnă că, de fapt, „cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mîntuitor, pe Domnul Iisus Hristos” (Filipeni 3,20) și că creștinii „locuiesc în țările lor, dar numai ca trecători. Ei iau parte la toate cele la care iau parte toți cetățenii și se raportează la toate ca străini. Orice pămînt străin le este casă lor și orice casă a lor le este pămînt străin” (Epistola lui Diognet, 5).

Afirmăm că, așteptînd victoria finală a Împărăției lui Dumnezeu, recunoaștem ca unică și fundamentală autoritate pe Domnul nostru Iisus Hristos. În vremurile acestea, liderii pămîntești asigură pacea, astfel că oamenii lui Dumnezeu trăiesc „viață pașnică și netulburată... în toată cucernicia și curățenia” (Sfînta Liturghie). Astfel, nu există națiune, stat sau ordine omenească care poate să ne ceară mai mult decît ne cere Iisus Hristos, în fața numelui căruia „tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pămînteşti şi al celor de dedesubt” (Filipeni 2,10).

În consecință condamnăm ca ne-ortodoxă și respingem orice învățătură care subordonează Împărăția lui Dumnezeu, manifestată într-una singură și sfîntă Biserică a lui Dumnezeu, oricărei împărății a acestei lumi prin care se manifestă dorința unor stăpîni, fie ei bisericești sau lumești, de a ne mîntui pe noi. Respingem ferm orice formă de guvern care deifică statul (teocrație) și absoarbe Biserica, deposedînd-o de libertatea ei de a sta, profetic, împotriva oricărei nedreptăți. De asemenea, respingem pe toți cei care afirmă cezaropapismul, înlocuind supunerea lor față de Domnul nostru răstignit și înviat cu supunerea față de orice lider care se învestește cu putere și pretinde că este unsul lui Dumnezeu, fie că se numește „cezar”, „împărat”, „țar” sau „președinte”.

Afirmăm că dezbinarea umanității după grupuri rasiale, etnice, religioase, lingvistice sau orice altă trăsătură secundară a existenței omenești este specifică acestei lumi imperfecte și păcătoase care, urmînd tradiția patristică, se caracterizează prin „deosebiri ale cărnii” (Sf. Grigore de Nazianz, Cuvîntare 7, 23). Aserțiunea superiorității unui grup asupra altuia este un rău cacteristic acestui gen de deosebiri, este total contrară Evangheliei, unde toți sînt egali și una în Hristos, toți trebuie să răspundă Lui pentru faptele lor și toți au acces la dragostea și la iertarea Lui, nu ca membri ai unui grup social sau etnic, ci ca persoane create și născute deopotrivă în oglindirea și asemănarea cu Dumnezeu. (Geneză 1,26)

În consecință, condamnăm ca ne-ortodoxă și respingem orice învățătură care atribuie împuterniciri divine sau autoritate, sfințenie specială sau puritate oricărei identități locale, naționale sau etnice precum și orice învățătură care caracterizează orice cultură în particular ca fiind specială și binecuvîntată aparte de Dumnezeu, fie ea greacă, română, rusă, ucraineană sau oricare alta.

Urmînd poruncile Domnului nostru, afirmăm că, așa cum a spus Sfîntul Siluan Atonitul, „Mila lui Dumnezeu nu este în cel care nu-și iubește vrăjmașul”, și că nu putem avea pace dacă nu ne iubim inamicii. Astfel, declanșarea unui război este cea mai mare lepădare de legea dragostei lui Hristos.

În consecință, condamnăm ca ne-ortodoxă și respingem, orice învățătură care încurajează dezbinarea, neîncrederea, ura și violența între popoare, religii, confesiuni, națiuni sau state. Condamnăm, de asemenea, ca neortodoxă și respingem orice învățătură care demonizează sau încurajează demonizarea celor pe care statul sau societatea în numește „ceilalți”, inclusiv străinii, dizidenții politici sau religioși sau alte minorități stigmatizate social. Respingem orice dezbinare maniheistă sau gnostică care consideră superioritatea vreunei culturi ortodoxe din Răsărit sau a vreunui popor ortodox deasupra „Occidentului” decăzut și imoral. Este rău în mod special să condamni o altă națiune prin cereri speciale, liturgice, în Biserică, afirmînd superioritatea membrilor Bisericii ortodoxe și a culturilor acestor popoare ca fiind sfinte spiritualicește prin comparație cu „heterodoxia” lumească și seculară.

Afirmăm că Hristos ne cheamă să facem milostenie personală și comunitară pentru cei săraci, înfometați, fără adăpost, refugiați, migranți, bolnavi și suferinzi, pentru cei persecutați care caută dreptatea, pentru cei în necaz și în nevoie. Dacă refuzăm chemarea aproapelui nostru și, în schimb, lovim, jefuim și-l lăsăm să sufere și să moară la marginea drumului (Parabola bunului samarinean, Luca 10, 25-37), atunci nu sîntem în dragostea lui Hristos, pe drumul spre Împărăția lui Dumnezeu și devenim dușmanii lui Hristos și ai Bisericii Sale. Sîntem chemați nu doar să ne rugăm pentru pace, ci să facem pace chiar cu prețul vieților noastre. „Fericiți făcătorii de pace, căci fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5,9).  A aduce jertfa liturgică și rugăciunea refuzînd în același timp să acționezi jertfelnic constituie sacrificarea poruncii referitoare la nejudecarea aproapelui și este contrar cu ceea ce ne învață Hristos (Matei 5, 22-26 și I Corinteni 11, 27-32)

În consecință, condamnăm ca ne-ortodoxă și respingem orice promovare a unui „quiet-ism” spiritual printre credincioșii și clerul Bisericii, de la Patriarh pînă la cel mai umil laic. Sîntem împotriva celor care se roagă pentru pace și nu fac nimic ca să facă pace, fie din frică, fie din necredință.

Afirmăm că Iisus și-a chemat discipolii nu doar să cunoască adevărul, ci să și vorbească adevărul: „Ci cuvîntul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decît acestea, de la cel rău este” (Matei 5,37). O invazie la scară mare a unei țări vecine de către cea de-a doua cea mai mare putere militară a lumii nu este doar „o operațiune militară specială”, nu sînt „evenimente”, nu este „conflict” sau orice alt eufemism am găsi ca să negăm realitatea. Este, în fapt, o invazie militară pe scară largă care a produs deja morți – civili și militari –, devastarea violentă a vieților a peste 44 de milioane de oameni, migrația și exilul a peste 2 milioane de oameni (pînă în 13 martie 2022). Acest adevăr trebuie spus, oricît de dureros ar fi.

În consecință, condamnăm ca ne-ortodoxă și respingem orice învățătură sau acțiune care refuză să spună adevărul sau care subminează adevărul despre răul care se desfășoară în Ucraina împotriva Evangheliei lui Hristos. Condamnăm vehement orice discurs despre „războiul fratricid”, „repetarea păcatului lui Cain care și-a ucis fratele din invidie”, dacă nu se recunoaște explicit intenția ucigașă și vinovăția unei părți asupra celeilalte (Apocalipsa 3, 15-16)

Declarăm că adevărurile pe care le-am afirmat și condamnarea ca ne-ortodoxe a erorilor pe care le-am respins sînt bazate pe Evanghelia lui Iisus Hristos și pe Sfînta Tradiție a credinței creștin-ortodoxe. Îi chemăm pe toți cei care acceptă această declarație să fie conștienți de aceste principii teologice în deciziile pe care le iau cu privire la politicile bisericești. Îi chemăm onest pe cei care această declarație îi privește să revină la „unitatea Duhului întru legătura păcii” (Efeseni 4,3).

13 martie 2022 – în Duminica Ortodoxiei 

(traducere de Sever Voinescu)

Foto: Catedrala Sf. Sofia din Kiev (Maksym Kozlenko/wikimedia commons)