De urmărit

Publicat în Dilema Veche nr. 207 din 2 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Un eminent savant român s-a prăpădit recent, la Paris. Serviciul premergător cremaţiunii (pentru care va fi optat cel plecat) s-a desfăşurat într-o sală aseptizată, cu faianţă şi termopan. Din cînd în cînd, reprezentantul casei de pompe funebre se adresa asistenţei, acordîndu-i permisiunea de a se manifesta religios: acum, cine doreşte îşi poate face semnul crucii... Acum, cine doreşte poate rosti Tatăl nostru... Avem aici tabloul laicităţii triumfante, după două secole de militantism anticlerical. Desigur că există încă o Franţă catolică, plină cu burghezi de dreapta care n-ar rata nici o misă. Şi care se consideră reîmbarcaţi pe arca lui Noe. Există, pe de altă parte, o mulţime de comunităţi religioase "vii", de la cele ortodoxe, pînă la cele protestante sau cele buddhiste, apărute în a doua parte a secolului al XX-lea. Nimeni nu poate nega, apoi, masivitatea aşa-numitului Islam de France: 6 milioane de credincioşi, tot mai numeroase moschei, suburbiile incendiate... Dar toate aceste figuri statistice rămîn inaparente, oarecum marginale. Scoase din logica de fier a dogmei republicane, care nu se mulţumeşte să reclame absoluta neutralitate confesională a statului: doreşte ca religia, sub orice formă, să nu fie vizibilă în viaţa publică. Fireşte că secularizarea în stil francez are note sui generis, reflex al istoriei, de la noaptea Sfîntului Bartolomeu şi Edictul de la Nantes, pînă la barbaria revoluţionară din Vendée, ignorată de manuale şi deplînsă de Soljeniţîn. Ca patrie a Drepturilor Omului, Franţa modernă, fostă fiică mai mare a Bisericii, a devenit templul unui republicanism ateu, care lichefiază mistica Ancien Régime, convertindu-i teologia în politică de stat. Expusă atîtor vicisitudini, vechea Franţă s-a retras pe unde a putut. În provincie, parohiile sînt pustii, iar criza vocaţiilor sacerdotale şi-a atins deja punctul culminant prin anii ’70 ai veacului trecut. Sigur că, mare ţară şi mare cultură, Franţa contemporană posedă suficient spaţiu simbolic pentru a găzdui tot soiul de resurgenţe sacrale: producţie editorială de titluri religioase absolut respectabilă, maşinărie academică funcţională pe acest registru disciplinar, elite încă familiarizate cu datele decorative ale Tradiţiei... Cu cît urci scara ierarhică, dai peste interlocutori care păstrează, într-un fel sau altul, memoria colectivă a creştinismului galic. Însă grosul populaţiei e departe de Dumnezeul lui Pascal, mai ales după ravagiile consumiste din perioada celor Trente glorieuses, cînd Hexagonul s-a umplut, precum un fagure, cu mierea bunăstării generalizate. Franţa urbană, cosmopolită sau, dimpotrivă, narcisică, înţelege prea bine că religia rămîne un fapt social total, un orizont inconturnabil şi structurant, care determină opţiunile celor mai numeroşi dintre membrii speciei umane. Se păstrează în intelighenţia franceză destule rezerve de fineţe hermeneutică, pentru ca "partea gînditoare" a naţiunii să intuiască, oricît de vag, colapsul modelului iluminist. Edgar Morin, filozoful complexităţii, se numără bunăoară printre cei care au ieşit la atac şi pe această direcţie: cum să nu constaţi moartea clinică a mitologiei progresiste? Cum să nu denunţi - ca instanţă etică angajată în meditaţia despre condiţia umană - derivele şi ambiguităţile aparatului conceptual forjat sub violenţa lui 1789? Cum, în fine, să nu refaci legătura intimă dintre deplinătatea spirituală a trecutului monarhic şi gloria franceză, de la Irineu de Lyon şi Grégoire de Tours, pînă la Claudel, Mauriac şi René Girard (finalmente întors din exilul universitar american pentru a-şi prelua fotoliul de la Academie)? Ebuliţia pe care încerc să o surprind, sacrificînd poate bogăţia de adîncime a fenomenului, cuprinde tot mai mult societatea franceză, incluzînd discursul politic. Noul preşedinte Nicolas Sarkozy care, încă din timpul campaniei sale pentru Elysée, a dat semnalul unui viraj intelectual de acest ordin, revine tot mai frecvent la ideea că renaşterea Franţei va trece prin reabilitarea senină a tuturor universurilor spirituale. Affaire

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic