De ce disperarea triumfă asupra speranței

Nicholas AGAR
Publicat în Dilema Veche nr. 805 din 25-31 iulie 2019
De ce disperarea triumfă asupra speranței jpeg

Oriunde te uiți – în medii, la retorica liderilor politici sau la discuțiile online – se întrezărește o predilecție pentru idealuri nocive. Ceea ce nu înseamnă că noi (sau majoritatea noastră) susținem, să spunem, rasismul, misoginismul sau homofobia, ci mai degrabă că le conferim eficacitate. Cred că idealurile extremiste trebuie combătute, deoarece le consider suficient de puternice pentru a atrage noi adepți și suficient de contagioase pentru a se răspîndi cu rapiditate.

În același timp, tindem să nu luăm foarte în serios idealurile benefice, fiind, instinctiv, sceptici față de posibilitatea de a progresa considerabil în combaterea inegalității economice sau în implementarea unei industrii fără emisii de dioxid de carbon. Politicile propuse pentru atingerea unor astfel de scopuri etice sînt privite ca proiecte fanteziste, nerealiste, iar politicienii care le susțin sînt priviți cu neîncredere și respinși fără ezitare. Luate împreună, tendințele noastre ne fac să cedăm „băieților răi“ puterea mobilizatoare a idealismului, în loc să o exploatăm în vederea binelui comun.

În 2017, în timpul alegerilor generale din Noua Zeelandă, mulți comentatori au ironizat viziunea optimistă propusă de Jacinda Ardern, liderul Partidului Laburist, ca fiind „praf de zînă“. În mod asemănător, cînd Dianne Feinstein, o senatoare democrată SUA din California, a fost abordată de niște școlari și rugată să susțină legislația Green New Deal, aceasta le-a respins solicitarea ca fiind nerealistă. „Această decizie nu va trece de Senat“, le-a spus ea, „și puteți să transmiteți asta și acelora care v-au trimis aici.“

Să luăm acum cazul adeptului „supremației albe“ care a ucis 51 de vizitatori ai moscheii din Christchurch din Noua Zeelandă, în martie: noi sîntem cei care au conferit eficacitate idealurilor sale odioase. Țelul său declarat era oprirea „Marii Înlocuiri“ a europenilor albi cu populații din Africa și din Orientul Mijlociu, care, pretindea el, ar fi ajutat totodată și la „salvarea mediului“. Ceea ce e, pur și simplu, absurd. După aceea, cînd un criminal de 19 ani a ucis o persoană și a rănit alte trei în atacul din aprilie asupra unei sinagogi californiene, observăm că acesta ar fi făcut referiri online la manifestul asasinului din Christchurch. În ambele cazuri, sîntem nevoiți să admitem că acești oameni sînt produsul ideologic al rasistului și criminalului în masă norvegian Anders Breivik.

Evident, trebuie să continuăm să ne facem griji cu privire la răspîndirea online a idealurilor extremiste de genul „supremației albe“ și la faptul unii dintre noi se simt atrași de ele. Dacă însă luăm în serios puterea de convingere a unor astfel de „personaje“, trebuie să facem același lucru și cu idealuri benefice, care pot părea, la o primă vedere, absurde. „Praful de zînă“ al lui Arden conținea și speranța eliminării îndatorării studenților și a reducerii semnificative a sărăciei infantile. Luînd, pur și simplu, în serios aceste scopuri, le putem conferi același tip de eficacitate pe care tocmai l-am reproșat ideologiilor toxice. Dacă nu le respingem din primul moment, putem începe să ne gîndim la modul în care ar putea fi transpuse în realitate aceste scopuri idealiste.

Nici un ideal moral de valoare nu este pe deplin realizabil. Chiar și în prospera Nouă Zeelandă, cei care cred realmente în eforturile de a rezolva definitiv situația oamenilor fără adăpost se așteaptă la dezamăgiri inevitabile. Imaginați-vă o tînără cercetătoare din domeniul medicinei, care visează să găsească leacul împotriva cancerului. La finalul carierei sale reușește să găsească un prim tratament revoluționar împotriva leucemiei mieloide acute. Tehnic vorbind, ea nu și-a realizat visul. Dar, dacă nu și-ar fi urmat visul nerealist al vindecării cancerului, ar fi ajuns ea oare la valoroasa descoperire a tratamentului?

Cu ceva vreme în urmă, în timpul mandatului ei de prim-ministru, Ardern a promis să reducă la jumătate sărăcia infantilă, în următorii zece ani. Bill English, de la Partidul Național aflat la guvernare, și contracandidatul ei la alegerile din 2017, a respins multă vreme scopul reducerii sărăciei infantile, pe motiv că e un obiectiv nemăsurabil. În cele din urmă, el și-a asumat un obiectiv mai modest, prin comparație cu cel al lui Ardern, ca strategie de șoc în campania electorală. Chiar dacă Ardern va reuși să-și păstreze postul pentru următorii zece ani, pariez că sărăcia infantilă nu se va fi înjumătățit. Promisiunea ei nu va fi respectată. Dar, asemenea cercetătoarei oncologe decepționate, Ardern se va putea lăuda cu un efort care a reușit să schimbe ceva în mod măsurabil.

Reducerea sărăciei infantile – și, la fel, combaterea schimbărilor climatice – necesită o cooperare umană extinsă și un anumit grad de sacrificiu personal. Problema e că ne e mai ușor să concepem o soluție tehnologică pentru probleme sociale complexe decît să ne imaginăm politicieni și cetățeni uniți în jurul unei cauze comune. În plus, deoarece obstacolele tehnologice ni se par surmontabile, sîntem mai determinați – și mai înțelegători cu eșecurile – cînd urmărim astfel de obiective. De exemplu, chiar dacă astronauții misiunii Apollo 1 (Edward H. White II, Virgil I. „Gus“ Grissom și Roger B. Chaffee) au murit într-un incendiu, NASA nu a ratat termenul stabilit de președintele american John F. Kennedy pentru aselenizare. La fel, îl susținem tacit pe Elon Musk, directorul general al SpaceX, în visul său de a coloniza planeta Marte.

Și totuși, pentru înfăptuirea unui miracol tehnologic inovator, care ne va salva de schimbarea climatică, nu ne putem baza pe un miliardar binefăcător. Numai o cooperare reală, autentică poate combate această problemă și altele asemenea ei.

Idealurile împărtășite pot fi stimuli puternici, indiferent de conținutul lor moral. Mulți dintre revoluționarii sovietici din prima generație au crezut cu adevărat în viziunea unei utopii comuniste, în care oamenii să nu mai fie exploatați, și au făcut sacrificiile personale necesare pentru a o împlini. Pînă nu demult, îi vedeam pe neonaziștii zilelor noastre ca pe niște iluzionați incurabili. Marșurile lor ocazionale erau aproape un prilej de destindere comică – subiecte pentru ziare în criză de noutăți, știri din categoria celor despre pensionari care își lasă averea pisicilor. Acum însă trebuie să-i luăm din nou în serios, trebuie să ne îngrijoreze sacrificiile pe care ei sînt dispuși să le facă pentru o cauză nefastă.

Din păcate, nu ne rămîne decît să acceptăm eficacitatea perversă a idealurilor lor, ceea ce nu înseamnă că trebuie să ignorăm forța potențială a idealurilor benefice – motoare ale cooperării și progresului moral. Trebuie să învățăm să ne lăsăm purtați și de unele dintre visele noastre optimiste. De obicei, ele dau roade, fie și puține. Ceea ce e mai bine decît nimic. 

Nicholas Agar este un filozof neozeelandez preocupat de tema con­se­cin­țelor dezvoltării tehnologice asupra umanității. Cea mai recentă carte publicată este How to Be Human in the Digital Economy. 

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.