Convertirea la propria religie

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Convertirea la propria religie jpeg

În secolul trecut, întîlnirea religiilor era o temă prosperă. De la sfîrşitul secolului al XIX-lea, conştiinţa occidentală se deschide spre tradiţiile extraeuropene. Alături de construirea orientalisticii şi a ştiinţei religiilor, apare un interes cultural şi spiritual pentru geografia religioasă a lumii. Apare sentimentul mai larg împărtăşit că între religii e firesc să existe dialog, că toate au ceva de spus celorlalte despre ţinta care le mobilizează.

După ce al Doilea Război Mondial şi-a purtat soldaţii prin toate colţurile lumii, prezenţa altor religii în mediile occidentale a sporit. În anii ’60, dorinţa de a înţelege fenomenul religios universal, sentimentul că această înţelegere te poate ajuta să-ţi pătrunzi mai bine propria credinţă – sau să-ţi construieşti propria spiritualitate – clocotea în universităţile americane. Dacă hermeneutica lui Mircea Eliade a avut o excepţională vibraţie, asta s-a datorat calităţii ei înnoitoare, dar şi aşteptării/receptivităţii tinerilor americani din epocă. Tot în anii ’60, Conciliul Vatican II a „oficializat“ deschiderea creştinismului occidental spre celelalte religii. Gesturile de colegialitate, întîlnirile ecumenice de rugăciune, dialogul interreligios au devenit parte din viaţa Bisericilor apusene. Cu o anumită lentoare, creştinismul răsăritean a început şi el să ia seama la diversitatea religioasă. În septembrie 1998 a avut chiar loc la Bucureşti întîlnirea „Oameni şi religii“. Învăţaţi să se ferească de vecinii catolici, ortodocşii au putut vedea – stînd alături – ierarhi şi adepţi ai foarte multor religii şi culte, unele exotice. Lumea religioasă – bicromă pînă atunci (noi, „adevăraţi“, vs ceilalţi, „insuficienţi“ ori „inferiori“) – şi-a revărsat deodată policromia în faţa lor. Iar murmurul vorbirilor din jurul ei nu mai era unul ostil, ci binevoitor, un ton la care Biserica Ortodoxă consimţea, lua parte.

Astăzi, în Europa, respectul faţă de diversitatea religioasă se menţine. Dar în prim-plan stă acum neliniştea faţă de migraţia unor musulmani străini de regulile democraţiei liberale. Islamul nu mai înseamnă atît o strălucită filozofie medievală, nici un sufism ale cărui îndrăzneli mistice îţi taie respiraţia. Înseamnă măcelarii Daesh, înseamnă o religie care ar cauţiona tradiţionalismul dur, inegalităţile nedemne, agresivitatea faţă de celelalte credinţe. Tendinţa de a întîlni – cultural şi spiritual – celelalte religii, în speţă islamul, e contracarată de o reacţie de mefienţă, de apărare. Pornirea „expansivă“ către diversitatea religioasă şi, prin ea, către universalul lui Dumnezeu lasă acum locul unei tendinţe de „contracţie“, de concentrare pe universal în forma lui occidentală. Socio-cultural vorbind, inversarea tendinţei e explicabilă, e justificată, e de pus la lucru. Cu condiţia ca această concentrare să nu devină închidere, respingere.

Spiritual vorbind, ceea ce secolul XX ne-a transmis ca atitudine faţă de diversitatea religioasă nu s-a perimat. De la René Guénon la Hein­rich Zimmer, Henry Corbin şi tot cercul Eranos, la Simone Weil, la membrii grupului de la Antim, pentru a i numi doar pe cîţiva, s-a nutrit convingerea că a cerceta celelalte religii în dimensiunea lor internă, vectorială, e benefic pentru înţelegerea propriei tradiţii. S-a adus dovada, nutrită de studiu, că a întîlni universalul divin în alte forme decît cea proprie ne ajută să sesizăm mai fin chipul pe care Universalul îl are în propriul spaţiu. În fond, de vreme ce Dumnezeu îţi adresează – pe direcţia religiei tale – chemarea spre transcendenţa Lui, eşti în­tr un fel îndemnat să recunoşti această transcendenţă şi sub alte chipuri, pe care El însuşi şi le dă. Eşti îndemnat să iei act de nemărginirea Lui semnificată de diversitatea religioasă. Conştiinţa dăruirii Lui, care nu acceptă limite mundane, te poate face, de altfel, mai sensibil la scandalul pe care – în orice religie – îl reprezintă fundamentalismul agresiv, închiderea lui Dumnezeu într-o ideologie şi, mai grav, contrafacerea religiei ajunsă pretext pentru crimă.

A întîlni colegial – şi lucid – diversitatea religioasă nu conduce la adoptarea altei religii ori la relativism. Ci la cîştigarea unui spor de limpezime cu care să înaintezi mai viu în propria credinţă. O religie e, în ea însăşi, deplină „dacă e urmată pînă la capătul spre care e direcţionată“, spunea A.K. Coo­maraswamy, „dar nici un drum nu e aşa de simplu încît să nu poată fi luminat ici şi colo de alte lumini decît cea a lămpii pelerinului, de vreme ce lumina fiecărei lămpi este doar refracţia Luminii luminilor“.

În plin Ev Mediu, ceva similar răzbate printre rîndurile unui cruciat intelectual. E Ramon Llull (1232-1315), căruia Universitatea din Bucureşti îi dedică un seminar internaţional în octombrie. Aristocrat şi poet trubaduresc, o viziune a lui Christos răstignit îl transformă într-un „nebun întru Dumnezeu“. Un nebun studios, teolog, filozof, mistic, care învaţă araba şi susţine constituirea de colegii unde să se studieze iudaismul şi islamul. Care călătoreşte şi scrie neîncetat (configurînd astfel limba literară catalană). Toate acestea pentru a-i converti la creştinism pe ceilalţi monoteişti (atît de prezenţi în Mallorca natală). Or, care e procedeul proaspătului angajat în opera de convertire? Prima lui scriere, Cartea păgînului şi a celor trei înţelepţi (tradusă de Jana Matei în colecţia „Biblioteca de cultură catalană“, Meronia, 2010), e o parabolă situată într-un tărîm cu simbolism intelectual. Un „păgîn“ filozof ia drumul pădurii, apăsat de finitudinea condiţiei umane. Trei „înţelepţi“, cîte unul pentru fiecare religie, „ies din oraş“ – vorbind despre credinţele lor – şi ajung la Fîn­tîna Înţelegerii. Acolo vor afla regulile dialogului consistent al credinţelor. În faţa omului disperat, fiecare îşi înfăţişează propria religie. Fericit că există vaduri către transcendent, filozoful se decide să adopte una dintre legi. Iar aici intervine o întorsătură care lansează convertirea spre deschis.

Cei trei înţelepţi se retrag, îl lasă singur pe cel ce va alege. Se întorc în cetate, propunîndu-şi să se întîlnească mereu pentru a-şi continua discuţiile cu atenţie curtenitoare şi cu consistenţa cîştigată la Fîntîna Înţelegerii. De ce au plecat, lă­sîndu l singur pe cel ce va alege? Tocmai pentru ca, spun ei, dezbaterea lor să nu aibă sfîrşit. Aşadar, tocmai pentru ca credinţa fiecăruia să nu se închidă într-o formulă teologică, ci să rămînă cale: intelectuală, spirituală, noetică. Nu superioritatea unei tradiţii faţă de celelalte pare a fi aici în cauză. Ci revelarea de sine a divinului în cele trei şi progresul înţelegerii umane. Cît despre omul singur, el e lăsat liber pentru ca, în discreţia intimităţii cu divinul, să pornească pe o cale…

După mine, „convertirea“ nu se referă atît la el, cît la cei trei înţelepţi care „se întorc“ fiecare spre propria tradiţie ca spre o înaintare nesfîrşită. Care „se întorc“ spre beneficiul dialogului credinţelor.

P. S. Cît despre islam, Coranul are declaraţii nete privind diversitatea religioasă. Printre care aceasta (5, 48, trad. George Grigore): „Noi am hotărît fiecăruia dintre voi o lege şi un drum. Dacă Dumnezeu ar fi vrut, ar fi făcut din voi o singură adunare, însă El a vrut să vă pună la încercare prin darul ce vi l-a făcut. Întreceţi-vă unii cu alţii în cele bune. Întoarcerea voastră, a tuturor, va fi la Dumnezeu…“ 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Ramon Lull, wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.
Vehicul militar cu drapelul ucrainean arborat într un oraș rusesc. Foto: Twitter
Locuitorii unui oraș rus s-au trezit cu tancuri cu steag ucrainean pe străzi. Ce se întâmpla, de fapt VIDEO
Când locuitorii din Tver, un oraș situat la 160 de kilometri nord de Moscova, s-au trezit în această dimineață au văzut coloane de vehicule militare cu steagul ucrainean arborat care traversau orașul, relatează The Telegraph.
Aeroportul din Herson FOTO Profimedia
Puterea noii artilerii ucrainene, evidențiată de măcelul de pe aeroportul din Herson
Puterea noii artilerii cu rază lungă de acțiune a Ucrainei este pusă în evidență de măcelul de pe aeroportul din Herson — unde invadatorii ruși au construit un sediu important.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.