Cît de ușor este să critici Biserica

Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
Sinodul panortodox (VI) jpeg

De la controversele în jurul viitoarei Catedrale Naționale și pînă la regimul de taxe pentru slujbe și de la derapajele sexuale la chestiunea familiei tradiționale, Biserica Ortodoxă este criticată aproape zilnic.

Nici nu este greu. Tot aproape zilnic se ivesc dacă nu alte noi teme – și catalogul păcatelor are limite (sic!) –, cel puțin noi informații, detalii sau aspecte ale temelor puse deja pe agenda publică. Există chiar un soi de specialiști ai domeniului, semnături mediatice fixate pe Biserică, ceea ce nu le asigură nici un fel de competență sau discernămînt. Dimpotrivă. Unii confundă în mod vădit vehemența cu expertiza, așa cum alții, în contexte diferite, cred că a vorbi complicat este o dovadă sigură de inteligență. Revărsarea de exagerări, procese de intenție și chiar injurii ține loc de analiză, interpretare și înțelegere. Ceea ce se petrece în genul comentariului politic, în fiecare seară, se întîmplă acum în materie de cele sfinte.

Atacul la adresa Bisericii devine în profunzime unul la adresa dimensiunii religioase. Sînt reluate clişee şi alimentate resentimente. Aşa ajunge ortodoxia, în cazul nostru, cauza corupţiei şi a tuturor defectelor, explicaţia cauzală chiar a instaurării comunismului, pricina întîrzierii civilizaţionale în raport cu Occidentul catolic şi protestant etc. Bref, evacuarea ortodocşilor ar face din ţara aceasta un paradis pe pămînt. Este ignorat faptul esențial, conținut în formula celebră a lui Böckenförde, că un stat de drept modern, secularizat, se bazează pe premise pe care nu le garantează pentru că nu le-a creat el însuşi, dar de care se foloseşte. În coexistenţa aceasta rezidă, la urma urmelor, libertatea şi aici e diferenţa dintre democraţie şi totalitarism.

Unii fac descoperirea uluitoare că oamenii din Biserică sînt supuși acelorași ispite, că se prăvălesc în aceleași patimi ca restul muritorilor. Este adevărat, pe de altă parte, că de la slujitorii altarelor se așteaptă, în mod legitim, să facă eforturi permanente de a se încadra în rigorile formulate de însuși Întemeietorul comunității de credință. Cu alte cuvinte, nu poți invoca Evanghelia lui Hristos, pe care o vezi urmată și de alții, în timp ce tu o ignori sistematic sau cel puțin episodic. Ipocrizia intervine cînd oprobriul țîșnește din gîtlejurile unora care, criticînd slăbiciunile altora, își ascund și chiar justifică propriile scăderi. În înțelepciunea lui, poporul a emis un adevăr explicativ și imperativ deopotrivă: Fă ce zice popa, nu ce face popa!

Dacă judecarea aspră a aproapelui se dovedește stearpă pentru cine o practică, atîta vreme cît pe ea se întemeiază acomodarea cu mediocritatea morală personală, acceptarea naturii păcătoase a omului este începutul drumului spre sfințenie. Exemple sugestive: tîlharul de pe Cruce și Maria Egipteanca. Ele ne arată că modelul suprem nu este omul fără de păcat – cine poate fi? –, ci păcătosul pocăit, cel care se luptă pentru redobîndirea curăției interioare pierdute. Asta explică de ce, formată din oameni cu felurite defecte, Biserica își dorește slujitori nu atît sfinți – sînt și îmbunătățiți duhovnicește –, cît conștienți că păcatul nu este o alternativă la virtute. Pe scurt, Biserica înțelege slăbiciunea, dar nu poate fi condusă de slăbănogi demonstrativi.

Acum, legat de ultimele cazuri scandaloase, trebuie să remarcăm schimbarea majoră înregistrată de comunicarea publică a Bisericii. Dacă nu cu foarte multă vreme înainte se apela în mod reflex la strategia cetății asediate – se lovește în Biserică, se înscenează neadevăruri etc. –, vedem cum, prin vocea purtătorilor ei de cuvînt, ierarhia noastră disociază între persoană și instituție, solicitînd dovezi. Nu mai pare dispusă să pună corpul eclezial drept paravan pentru nimeni. De unde și etapele cu mult accelerate prin care de la acuză se trece la cercetare și, după caz, la judecată. Tocmai pentru că este atît de ușor să critici Biserica, promptitudinea reprezintă singura cale prin care dovedim, în fapt, eficiența nemijlocită a darului deosebirii duhurilor. 

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.