Ce fel de interlocutor?

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Ce fel de interlocutor? jpeg

Poate fi numit Dumnezeu „interlocutor“ sau „partener“ al omului? Nu e prezumţios să fie socotit atît de „accesibil“, la îndemîna dialogului, cînd prezenţa Lui e dincolo de evidenţe, nelocalizabilă, cînd, fiind astfel, ia chipul absenţei? (El nu e „nici asta, nici asta“, neti neti, spun hinduşii, iar Midraşul ebraic cunoaşte, corelativ „versetului Prezenţei“, un „verset al Absenţei“: „Cine este asemenea Ţie între muţi?“.)

Şi totuşi, un „interlocutor“ îl socoteşte practica religioasă. Lui i se adresează chemări, rugi, întrebări ca unui apropiat, i se aduc laude ca unui transcendent. Dar El cum vorbeşte, chiar înainte ca omul să i se adreseze? În principal, prin textele sacre ale fiecărei tradiţii. Ele consemnează „sunetul“ vocii divine, mesajul ei, fie direct, fie transmis prin profeţi, prin spirituali, prin „semne ale vremurilor“… Ce ton au textele acestea, ce stil au, ele care traversează de la majestatea de necuprins a divinului pînă la urechea noastră şi pînă la litera unei Cărţi? Care străbat prin istorie, prin diferite societăţi, culturi, mentalităţi.

Au, în genere, un ton limpede şi străin, imperios şi nedumeritor. Au un stil „simplu“, direct, neturnat în armonii literare, pe măsura minţii tuturor, şi totodată unul atît de amplu, de aparte, de nestăpînit în bogăţia lui, că iese din scara omului. Aşa apar ele cititorului, aşa sugerează chiar date ale tradiţiilor în cauză.

Ce aude Moise pe Sinai, cînd Dumnezeu îi dă Legea (Exod 20, 1-19)? Gershom Scholem arăta că – după anumite interpretări talmudice şi hasidice – cuvîntul „furtunos“ din vîrful muntelui e un continuum, „un şuvoi neîntrerupt al glasului divin“. E un cuvînt „infinit de plin de sens în sine însuşi, dar lipsit de semnificaţie specifică“; nu conţine un mesaj univoc inteligibil. Moise va trebui să ducă acest cuvînt poporului, făcîndu l cumva articulabil, dar fără a i elimina vastitatea nediferenţiată. Vechii perşi credeau că zeii vorbesc în freamătul focului sacru, Socrate îi menţionează pe preoţii de la Dodona, care aminteau că primele rostiri divinatorii s-au exprimat în foşnetul stejarului. Ceva din omogenitatea plurisemantică a acestui tip de mesaj se păstrează în orice text sacru. Nici unul nu pare abscons; totuşi, fiecare e de nestăpînit, ireductibil la o lecţie/lectură care sare în ochi. Şi asta nu numai în ce priveşte înţelesurile, temele, ci chiar litera lor. Munca filologică o dovedeşte.

Există cîteva texte esenţiale traduse în româneşte, însoţite de aparat critic privitor la limba, simbolismul, gîndirea care le subîntinde. Printre ele, Cele mai vechi Upanişade, traducere din sanscrită, studiu introductiv, note şi comentarii de Radu Bercea (Editura Știinţifică, 1993); Cartea despre Dao şi Putere (Dao De Jing) căreia Dinu Luca i-a dat o traducere din chineza veche, cu ilustrări din Zuang Zi şi discuţii ale specialiştilor privind semnele/termenii/sensurile textului, alături de propria interpretare (Humanitas, 1993); în sfîrşit, Septuaginta, versiunea în greacă a Vechiului Testament, folosită pînă astăzi în Răsăritul creştin (coordonatori Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Dan Sluşanschi, proiect sub egida NEC, Polirom, 2003-2009). Avem acces astfel la mari texte scrutate de hermeneutica internă a spiritualităţii respective şi de cercetarea savantă modernă. Or, introducerile şi notele indică din plin mulţimea, problemele, dificultăţile lecturilor posibile, ba chiar „nesfîrşirea“ lor.

Descoperim astfel ce dificil, ce luxuriant e, pînă şi în corpul lui literal, un astfel de text. O mulţime de termen-cheie au accepţiuni variate, înrudiri divergente, mutaţii ale înţelesului în funcţie de context. Nu o dată, specialistul – vechi sau actual – se află în faţa unui cîmp de conjecturi, de posibilităţi, de întrebări. Dă peste un teren însămînţat cu sensuri, aluzii, fire tematice înmănuncheate. Deloc uşor de discernut, înţelesul unui pasaj rămîne cîteodată pe linia propunerii, a verosimilului. Nemaivorbind despre redactări succesive, genuri literare deosebite cuprinse în text, diferite frazări posibile, despre variante, reconfigurări, manuscrise diferite. Lăsînd deoparte chestiunea termenilor, apar adesea rupturi ale discursului, contradicţii, zone textuale vagi, greu de lămurit, izbucniri ale unei teme neaşteptate, cuvinte care „dau semn“ – pe sub cursivitatea de suprafaţă – către un filon de sens ascuns. Ne aflăm ca pe un teren accidentat, ca pe un lanţ muntos, departe de orice arhitectură disciplinată, limpede, uşor lizibilă.

Sigur că, în fiecare tradiţie, există o formă larg acceptată şi utilizată a Textului, pe care comunitatea o cunoaşte, o invocă, o citează. Sigur că există, în el, un mesaj normativ, o doctrină net articulată. Dar hermenuţii vechi şi noi au vorbit îndeajuns despre complexitatea de necuprins, de nestăpînit a Textului, fie el ebraic, creştin, musulman ori aparţinînd tradiţiilor din Orient. Au vorbit despre diferite niveluri de înţeles, despre nenumăratele „dimensiuni“ ale Textului, rezumate adesea la patru: literal, alegoric, moral, anagogic pentru Biblie; pentru orice verset coranic, un sens exoteric/exterior, altul ezoteric/interior, unul definitoriu („limita“ care stabileşte ce este permis şi ce nu), în sfîrşit unul „destinal“ (ceea ce îşi propune Dumnezeu să realizeze în om, prin fiecare verset).

S-a vorbit despre puterea Textului de a-şi ascunde înţelesurile, despre piedicile pe care le pune lecturii confortabile şi, totodată, despre puterea cu care cheamă spre interpretări de adîncime. S-a vorbit (André Scrima) despre grammai, urme cuprinse în Text care, odată deschis ochiul spiritual, îl „conduc“ pe hermeneut, îl antrenează pe căi surprinzătoare. Textul a fost socotit o „mare de mistere“ (Origen), un „ocean fără ţărmuri“ (Ibn Arabî), a putut fi socotit drept cuprinzînd întreg realul (vezi Moshe Idel, Perfecţiuni care absorb. Cabală şi interpretare).

În litera, în compoziţia, în tematica lor, textele sacre au ceva de neîmblînzit, prea masiv pentru puterea noastră de a le cuprinde, de a le „rezolva“ hermeneutic. Înţelegem de ce, în fiecare tradiţie, mulţimi de interpreţi au revenit neîncetat asupra Textului, de ce şi-au încercat diferitele competenţe (spirituale, intelectuale, tehnice) cu speranţa de a lumina un versant ori un drum din teritoriul lui; de ce au păstrat conştiinţa că Textul le va pune şi alte întrebări, le va da şi alte direcţii hermeneutice, îi va hrăni cu alte uimiri. „Ceea ce poţi face“, spunea Andrei Pleşu în Despre îngeri, „e să amplifici prezenţa textului, să pui în scenă inepuizabilul lui“.

Cînd cititorul credincios (sau cultivat) vine, cu intenţie de înţelegere/participare, în faţa unui asemenea Text, el stă în faţa unui necuprins de care se poate lăsa nedumerit, preocupat, mobilizat.

Şi, cu toate că, în litera, în tonul, în tematica lor, textele sacre sînt atît de dificile, plurisemantice, straniu exigente, ele străbat istoria, mentalităţile, culturile. Oamenii nu s-au desprins de ele, n-au încetat să le întrebe, să le interpreteze, să se expună misterului lor. Îmi vine să spun că în această perseverenţă stă una dintre excelenţele umanului. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.