Botezul adevărului

Publicat în Dilema Veche nr. 137 din 8 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

CSAT ar putea hotărî ca dosarele clericilor colaboratori cu Securitatea să fie publicate. Cei ce se ştiu "cu musca pe căciulă" au intrat pesemne în fibrilaţie. Există totodată inocenţi care se întreabă în ce măsură propunerea este acceptabilă, cîtă vreme preoţii se bucură de un "statut special". Deconspirarea Securităţii provoacă deja unde seismice în stare să zguduie ierarhiile, opiniile personale ori credibilitatea instituţiilor. Pe parcursul acestui purgatoriu, vom traversa inevitabile decepţii: afli că vreun prieten era băgat în plasa Poliţiei politice, afli că unul dintre "idolii" tăi trăia o viaţă dublă, împărţindu-se între aparenţele onorabile şi abjecţia contribuţiei oculte la eficacitatea represiunii comuniste. E groaznic. Probabil că "adevărul doare" cu atît mai mult cu cît epoca noastră dispreţuieşte durerea. Consumismul rimează cu hedonismul. "Să ne simţim cît mai bine, ocolind părţile neplăcute ale vieţii" - iată sloganul zilei. Relativismul ambiant inhibă, la rîndul său, judecăţile bazate pe distincţia fundamentală dintre bine şi rău. Din asemenea motive contextuale, corul vocilor anti-dosariadă se aude mai tare decît e capabil să cînte. Asta nu înseamnă că funcţia catarctică a durerii de a descoperi adevărul şi-a pierdut relevanţa comunitară. Dimpotrivă: suferim împreună, pentru a redobîndi vigoarea interioară care ne lipseşte, de prea multă vreme, tuturora. În chestiunea trecerii clerului prin filtrul CNSAS, două par să fie argumentele folosite. Unul, defavorabil, care se teme că veştejirea unor prestigii ar compromite organismul divino-uman care face legătura actualelor generaţii atît cu Dumnezeu, cît şi cu trecutul istoric al naţiunii. Celălalt, favorabil, care susţine că membrii clerului sînt cetăţeni ca oricare alţii şi că preoţimea are porunci morale mai exigente, aşa încît e cu atît mai mult datoare să se purifice de vina colaborării cu Securitatea. Fie şi după atîta vreme, un securist sau un informator din TVR, dintr-o universitate sau dintr-o fostă întreprindere socialistă generează indignarea morală şi cerinţa de a nu-l mai vedea - dacă e cazul - într-o funcţie publică. Un turnător din rîndul clerului provoacă însă sminteala credincioşilor, de vreme ce pare omeneşte imposibil să nu presupui că delaţiunile sale includeau "date" obţinute prin taina spovedaniei. Consecinţa unei asemenea stări de sminteală depăşeşte indignarea curentă. Ea poate antrena o dereglare metafizică suficient de gravă pentru a-l determina pe cel "vîndut" să-şi piardă nu doar încrederea în părintele său spiritual, ci şi credinţa în Dumnezeu. Perversiunea rezidă în riscul ca adevărul - identificat cu Dumnezeu însuşi - să incite la apostazie. Preotul care şi-a trădat semenii ajunge să-şi expună victimele la pericolul de a-l trăda, la rîndul lor, pe Dumnezeu. În loc să se spînzure, Iuda face discipoli. Ce victorie mai subtilă ar putea savura demonul ateismului bolşevic, după ce a ratat diabolicul experiment din penitenciarul Piteşti? Cum să reacţionăm? Cred că proclamarea adevărului constituie, o dată în plus, cel mai solid capital misionar al slujitorilor lui Hristos. Ar fi aberant să pretindem purificarea clasei politice şi să îngăduim, altminteri, zidirea Bisericii în "misterul fărădelegii". Spre deosebire de alte categorii, clericii vinovaţi nu vor putea fi destituiţi, dat fiind că Biserica e autonomă în raport cu Statul. CNSAS face doar o muncă administrativă, pe baza legii deconspirării. Biserica însăşi e chemată să-şi judece, spiritual şi canonic, slujitorii care s-au dovedit nedemni de propria vocaţie. Oricum ar fi, e de sperat că mulţi dintre cei vizaţi se vor simţi ruşinaţi şi se vor retrage în pocăinţă. Iar obştea credincioşilor îi va ierta, cu fraternă compasiune, şi va crede, cu sporită evlavie, că Biserica este Trupul Înviat al lui Hristos. O Biserică astfel primenită îşi va regăsi centralitatea simbolică, demnitatea sacramentală şi autoritatea duhovnicească pe care Mîntuitorul i le-a hărăzit, mai presus de răutăţile veacului.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?