Bisericuţa cu trei semilune

Publicat în Dilema Veche nr. 346 din 30 septembrie - 6 octombrie 2010
Bisericuţa cu trei semilune jpeg

Turan îşi opri oamenii înainte de vîrful dealului, cu o mişcare bruscă din mîna stîngă. Printre copaci se vedeau fumurile de la casele din vale. Descălecă şi el şi se duse cu băgare de seamă către vîrf, să nu-l vadă ghiaurii. Bătuse cale lungă, de la sălaşurile tătarilor de lîngă Volga, pînă aici. Spera să mai vină măcar o dată cu pradă bogată. Ocolise cu dibăcie sătucul unguresc de unde se scotea sare, ca să nu alerteze trupele regale de la Sighet. Avusese de-a face cu ele şi nu i-a plăcut. Acum era printre stejarii care străjuiau vîrful dealului, printre tufe de aluni care-i ofereau un loc excelent de observare. De sus se vedeau cele cîteva căsuţe şi, pe lîngă ele, cîţiva boi, cai şi oameni la lucru. Era mijlocul lui septembrie, perioadă în care localnicii îşi aduceau de pe cîmp roadele anului ce se îndrepta spre final. Exact momentul pe care Turan îl aştepta. Mai fusese aici cu doi ani în urmă, cu aceeaşi ocazie: jaful. Zîmbi aducîndu-şi aminte: luase atunci şase vaci, cinci cai şi două fete din satul pierdut între munţi. Bisericuţa aflată la adăpostul pădurii n-a scăpat neobservată, şi el, cu mîna lui, a incendiat-o. E drept, n-a mai stat să o vadă arzînd în întregime, că se vedeau trupele ungureşti pe cealaltă parte a rîului, dar a plecat spre Bug cu ceva pradă luată din zonă şi cu certitudinea că bisericuţa va fi distrusă în întregime. Pe atunci avea în subordine 80 de călăreţi, astăzi are doar 50, dar îi ajung pentru ce vrea să facă. Acum, se pare că localnicii şi-au mai revenit. Erau animale prin curţile oamenilor. Porcii se lăfăiau în mica vale, la adăpost de căldura soarelui, dar ei nu prezentau interes pentru tătari. Ia uite, îşi spuse, bisericuţa e la locul ei! Pe Allah! Trebuie să mă ocup de ea de data asta – îşi spuse Turan încruntîndu-se. Îşi aduse aminte de poveştile bunicului său, spuse în lungile nopţi de iarnă de pe malurile Volgăi. 

Cică era odată un mare han, Gengis, care a unit toate triburile mongole şi le-a condus spre Europa în prima jumătate a secolului al XIII-lea. N-au fost stavile pentru abilii călăreţi tătaro-mongoli nici stepele nesfîrşite ale Asiei, nici pădurile siberiene. Pe vremea aceea, nici ruşii nu erau uniţi şi, ca atare, nici ei nu au constituit o piedică pentru hoardele „călăreţilor de zi-şi-noapte“. Gengis han a murit în 1227. Se pare că, pe la 1240, cu ocazia marii invazii tătaro-mongole, un trib, al cumanilor, a trecut cu arme şi bagaje în tabăra regelui ungar Bela. Acesta i-a primit doar cu condiţia ca aceştia să se creştineze – ceea ce au şi făcut. Ogadai han, fiul lui Gengis, i-a cerut regelui ungur să-i predea pe trădători. Acesta a refuzat. Întărirea trecătorilor din Carpaţi nu i-a ajutat regelui Bela, care în trei zile s-a trezit cu călăreţii stepelor asiatice la porţile Budei şi Pestei. Nu era ceva neobişnuit ca mongolii să facă marşuri de cîte o sută de kilometri pe zi, dormind în şeile de pe caii lor. Ei nu s-au oprit în Panonia, ci au trecut mai departe, ajungînd în Polonia şi Prusia. În 1241 însă, ei s-au oprit. Gengis han dăduse, cu mulţi ani înainte, ordin ca, în momentul morţii hanului conducător – pe atunci fiul său, Ogadai – toţi comandanţii de oşti şi fiii săi să se întoarcă la Karakorum, pentru a alege alt han. Ceea ce s-a şi întîmplat, spre fericirea europenilor. Astăzi, istorici de seamă încearcă să-şi închipuie ce ar fi fost dacă tătaro-mongolii ar fi cucerit continentul european. Este greu de evaluat cum ar fi fost cursul istoriei în această variantă, dar sigur nu ar fi fost acelaşi. Armatele care, în opinia istoricilor, ar fi cucerit Bătrînul continent într-un an, s-au retras şi nu s-au mai întors niciodată să cucerească Europa. Cumanii au fugit spre sud, stabilindu-se într-o zonă mlăştinoasă din sudul actualei Românii. Aţi auzit de Comana? 

Turan îşi strînse mai bine surtucul de piele, se urcă pe cal şi dădu semnalul. În mai puţin de trei minute şi într-o linişte totală, mica trupă de jaf şi cotropire ajunse în sat. Ţipetele localnicilor se auziră imediat. Văzînd că nu sînt mulţi de data asta, sătenii încercară să-şi apere familiile şi avutul – care cu furci, care cu topoare, îndrumîndu-i pe copii şi pe femei spre biserica din pădure. Slabe şanse de reuşită în faţa săgeţilor asiatice, trase cu renumitul arc mongol, şi a săbiilor mînuite cu mare dibăcie! Cît ai fi spus un „Tatăl nostru“, tătarii intrară călare în curţile oamenilor şi adunară tot ceea ce credeau că le trebuie – de la animale la obiecte de gospodărie. Erau gata de plecare, cînd Turan se pregăti, ca şi cu doi ani înainte, să incendieze biserica din pădure. Luă un lemn arzînd şi galopă pînă la uşa de stejar. În spatele acesteia se auzeau strigăte de femei şi copii. Construcţia era bine închegată, din bîrne groase de stejar, cu geamuri mici, iar uşa era bine ferecată. Îşi dădu seama că nu ar avea şanse de reuşită dînd foc de jos, şi-şi ridică în două picioare calul, pentru a arunca mai sus torţa pe acoperişul din draniţă subţire de lemn, proaspăt înlocuită, spre crucea din vîrful bisericii. Surpriza fu totală: deasupra crucii, pe acelaşi ax, tronau trei semilune! Turan fu descumpănit: cum se poate aşa ceva? Pe o biserică de ghiauri, simbolul lui Allah? Doar era aceeaşi biserică de acum doi ani, iar atunci nu avea semilune! Se roti cu calul de cîteva ori în jurul bisericii, neştiind ce să facă. Ceilalţi văzură şi ei surpriza şi aşteptau decizia lui. Turan mîrîi înciudat şi dădu semnalul de plecare către casă. Trebuia să dispară rapid din zonă. Nu avusese curaj să incendieze o construcţie cu simbolul lui Allah pe ea. De pe drumul de înapoiere, acelaşi cu cel pe care ajunsese, se mai întorcea din cînd în cînd în şa spre mica bisericuţă a ghiaurilor care îndrăzniseră să-l păcălească instalînd pe cruce şi semiluna cea dragă lui. În pădurea de stejar, odată cu dispariţia din vedere a fumului incendiilor din sat, Turan îşi spuse că nu mai avea ce căuta aici. Era anul 1629... 

Unul dintre cele patru hanate formate după moartea lui Gengis han, Hoarda de Aur, a mai dăinuit în nordul Mării Negre, în Crimeea, pe malurile Volgăi şi pînă la Bug, pînă prin 1783... 

Actuala Vale a Stejarului, fostă Valea Porcului, a fost datată în documente pentru prima oară în 1360, cînd regele Ludovic al Ungariei legifera un drept de proprietate asupra satului ce se numea atunci Subcetate. Informaţia ne parvine cu ajutorul lui Ioan Mihaly de Apşa care, în 1900, publica la Sighet celebra sa lucrare Diplome maramureşene din secolele XIV-XV. Redau traducerea textului documentului descoperit de Ioan Mihaly de Apşa la Ioan Iura din Onceşti, în anul 1864: „Noi, Ludovic, prin graţia lui Dumnezeu Regele Ungariei încredinţînd memoriei cuprinsul dăm de ştire tuturor celor interesaţi că noi, în conformitate cu ceea ce impune şi cere datoria măririi noastre regeşti apreciem serviciile de pietate ale fiecăruia şi acestora, pe care faptele lor de vitejie îi fac demni de răsplata regească. Sîntem datori a le plăti cu răsplăţi, astfel pentru serviciile binevenite ale lui Vancea, fiu lui Stan Lupul Românul fidel al nostru, cunoscute nouă foarte bine, făcute pentru noi de către acesta şi aduse în amintirea Înălţimii noastre... am dat, am donat şi am conferit aceluiaşi Vancea şi prin el tuturor moştenitorilor şi succesorilor acestuia... jumătate din moşia noastră românească numită Waralia-Subcetate din partea apuseană, pe care am avut-o în Ţara Maramureşului...“ Dincolo de certificarea existenţei satului respectiv, numit atunci Subcetate, nu pot să nu remarc faptul că, în ciuda „mainstream-ului“ istoriei, erau oameni, în special înstăriţi, care se înţelegeau relativ bine cu stăpînirea ungară a locurilor. Apoi, se presupune că orice comunitate lua naştere în jurul vreunei bisericuţe. Fosta Subcetate, Valea Porcului, era denumită astfel nu de la faptul că în pădurile din jur erau mulţi mistreţi, ci de la faptul că un bogat al locului îşi mărea turma de porci hrănind-o cu jirul din abundenţă de aici. Porcii trebuiau supravegheaţi, de unul sau mai mulţi porcari, care s-au stabilit aici cu familiile lor. Aşa a devenit zona de sub cetatea veche, aproape dispărută sub vegetaţia din vîrful dealului învecinat, menită probabil a străjui drumul sării de la Coştiui spre Sighet şi mai departe spre vestul Europei, drept Valea Porcului, cea pe care Turan tătarul a vizitat-o de două ori şi pe care nu-l interesa deloc denumirea ei... 

1630 este anul în care apare pentru prima dată în documente bisericuţa din Valea Porcului, cu hramul Sfintei Parascheva, deşi se ştia că aceasta este mai veche decît menţionarea în actele vremii şi fusese trecută de cîteva ori pe parcursul vremii prin focul hoardelor tătăreşti. Administraţia ungară a Maramureşului nu a avut nimic împotriva funcţionării ei, poate şi pentru că este departe de drumurile principale, iar numărul de ortodocşi fideli acesteia nu era mare. 

2010, spre Valea Stejarului, fosta Vale a Porcului. Drumul, asfaltat doar pe o porţiune de vreo 200 de metri de la şoseaua care duce la Sighet. Apoi, drum de ţară, pietruit. Aflu că cei 5 kilometri pînă în centrul Văii şi mai departe pînă în Coştiui fuseseră raportaţi ca fiind asfaltaţi încă de pe vremea lui Ceauşescu. Ajung în dreptul bisericuţei de lemn şi mijesc ochii. Soarele bate exact dinspre ea. Este urcată pe un pinten de deal, înconjurată de micul cimitir. Un pic mai jos s-a construit prin 2000 altă biserică, mai încăpătoare, care acoperă, cu silueta sa, bătrînica de mai sus. Mă apropii. Steagul României şi cel al Uniunii Europene, prinse în lemnul vechi, fîlfîie agale în căldura de la amiază. Uşa este aceeaşi pe care Turan o văzuse cu secole înaintea mea. Aceeaşi este şi crucea de pe turnul bisericii, cea care îl descumpănise pe asprul călăreţ din stepele asiatice şi care poartă şi astăzi o formă de supravieţuire locală...  

Grigore Vîrsta este producător la TVR.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.