Apologia creştinismului şi colacul de salvare al educaţiei umaniste

Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg

Încetarea politicilor agresiv ateiste după 1989 a creat impresia revenirii creștinismului în sfera publică, dar bilanțul ultimilor 25 de ani arată că așteptata reîncreștinare a societății românești nu s-a petrecut. În plus, confruntarea cu globalizarea culturală a lăsat creștinismul izolat în raport cu sistemul de valori, al viziunii despre om și al formelor de cunoaștere din societatea românească. Astfel, în ciuda faptului că statul a preluat susținerea financiară a educației teologice preuniversitare, iar cea universitară și de specializare au intrat formal în cadrul universităților publice românești, cunoașterea patrimoniului cultural al creștinătății a rămas marginală și, în cel mai bun caz, restrînsă la mediul clerical. Problema recuperării și actualizării patrimoniului cultural creștin rămîne astfel la fel de nerezolvată ca în urmă cu 25 de ani.

Izolarea și în cele din urmă abandonarea studiilor clasice în România contribuie și ele la această sărăcire intelectuală a creștinismului. Întrucît epoca patristică, a cărei cunoaștere are nevoie de studii clasice, este rădăcina intelectuală și spirituală a creștinismului. Cu bruma de resurse umane în cercetare umanistă, mai ales cu pregătire lingvistică clasică, de orientalistică și în cunoașterea creștinismul tardo-antic și medieval, abia dacă se adună o echipă de cercetători-profesori pentru a revigora domeniul. De asemenea, relansarea unei opere editoriale și de traducere a textelor patristice necesită formarea specialiștilor și a unui public specializat. În absența publicului-țintă, produsul editorial va fi ca o picătură în oceanul de ignoranță care ne înconjoară atît în lumea laică descreștinată, cît și în mediile creștine care nu au obiceiul unor lecturi mai complexe cultural.

Acești clasiciști patristicieni vor fi legatarii testamentari ai ortodoxiei pentru societatea postcreștină. Constatînd degradarea continuă a sistemului de educație publică, am putea preîntîmpina erodarea conștiinței culturale creștine printr-un sistem de educație, eventual privată și confesio­nală, bazat pe o viziune culturală creștină și mai cu seamă patristică.

O mare problemă a educației publice contemporane rezidă în raţionalismul agnostic pe care este construit programul materiilor umaniste. Toate materiile umaniste sînt prezentate într-o perspectivă teleologică (cel puțin hegeliană, dacă nu de-a dreptul marxistă și darwinistă), adică orice obiect de studiu este definit astfel încît să pornească de la un nivel inițial de manifestare primitiv spre un nivel de dezvoltare maximală corespunzător contemporaneității, acesta din urmă fiind scopul întregii desfășurări istorice. Spre exemplu, în cursurile școlare de limbă și literatură română sau de istorie a românilor, fenomenul literar din Țările Române este prezentat numai din perspectiva utilizării limbii române, fiind marcată o evoluție pozitivă de la o utilizare deficitară și o formă greoaie spre forme tot mai sofisticate de limbă și performanțe literare tot mai mari, fără a menționa niciodată că, atunci cînd nu aveau o limbă literară română adecvată expresiei culturale înalte, românii secolelor trecute se exprimau literar în slavonă, greacă, latină sau franceză. Fără postulatul că apariția limbii literare române este un scop al istoriei umanității, abandonul utilizării tuturor acestor limbi în educație și în formularea gîndirii poate fi văzută ca un regres, ca o pierdere de orizont cultural și spiritual, dat fiind că ele deschideau către un tezaur literar, științific, religios mult mai bogat decît cel existent chiar și azi în limba română. O victimă colaterală a abandonului acestor limbi a fost literatura patristică, a cărei traducere nu s-a putut realiza în ritmul în care s-a produs abandonul cunoașterii limbilor sacre. Consecința nefastă pînă azi este că literatura patristică, de fapt teologică în general, a fost izolată în patrimoniul perimat al limbilor sacre.

Pe lîngă perspectiva evoluționistă, în educația publică persistă o viziune asupra învățării în care reproducerea mecanică a informației este preferată înțelegerii și asimilării critice a acesteia. Și nu numai că se cere reprodusă o informație prezentată într-un manual, dar de cele mai multe ori proza științifică a manualului este de cea mai proastă calitate. Astfel, nu numai că libertatea de gîndire este afectată prin lipsa unui antrenament adecvat în formularea coerentă a gîndurilor, ci chiar ceea ce învață prin imitație elevii și studenții este mai degrabă dăunător dezvoltării facultății de judecată. Miza majoră a oricărui proiect educațional în România de astăzi este dezvoltarea capacității de gîndire independentă și critică. Creștinismul, victimă a ideologiilor moderniste și materialiste, nu are decît de cîștigat dintr-o revigorare a rațiunii și a spiritului critic.

Un proiect universitar inspirat de marea civilizație creștină ar fi o școală a marilor cărți, a marilor conștiințe, a marilor îndrăzneli, după îndemnul lui Hristos „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16,33). Parcursul intelectual prin 3000 de ani de gîndire euro-mediteraneană este și o modalitate de a-l preveni pe tînăr asupra capcanelor unui univers intelectual în care contemporaneitatea este hipertrofiată. Astfel, o educație bazată pe marile cărți ale civilizației creștine este cadrul conceptual în care s-ar putea valorifica patrimoniul intelectual al patristicii.

Cultura românească a avut parte de experiența unei astfel de școli. Mă refer la comunitatea intelectual-monastică a Sfîntului Paisie Velicicovschi, întîi la Dragormirna, apoi la Neamț. Încă din faza timpurie a școlii paisiene, de la Dragomirna, datează primul manuscris al Filocaliei în limba română (1769), păstrat astăzi la Biblioteca Academiei, care atestă o muncă de selectare și traducere a textelor patristice cu peste un deceniu înainte publicării Filocaliei grecești la Veneția și peste două decenii înaintea Filocaliei slavone la Moscova. Toate trei edițiile Filocaliei au beneficiat de excepționala școală de patristicieni și traducători formată în Academiile domnești și mănăstirești ale Moldovei și Țării Românești. Acești cărturari și teologi, preocupați de acuratețea filologică a textelor, s-au regrupat în jurul starețului Paisie și apoi al marilor lui discipoli, precum mitropolitul Moldovei Veniamin Kostaki. Comunitatea paisiană a continuat să producă cunoaștere și educație patristică pînă cînd, spre mijlocul secolului al XIX-lea, această mare școală a fost brusc abandonată (majoritatea manuscriselor școlii paisiene au rămas pînă astăzi netipărite) în contextul aculturației franțuzești purtătoare a unui nou proiect național.

Atunci, ca și acum, punerea în opoziție a tradiției culturale creștine cu noutatea intelectuală europeană este falsă în premise și catastrofală în consecințe. Filocalia, cu patrimoniul ei lingvistic, cultural și estetic, este cuvîntul-cheie al unei apologii creștine de care Europa are nevoie.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic