Apologia creştinismului şi colacul de salvare al educaţiei umaniste

Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg

Încetarea politicilor agresiv ateiste după 1989 a creat impresia revenirii creștinismului în sfera publică, dar bilanțul ultimilor 25 de ani arată că așteptata reîncreștinare a societății românești nu s-a petrecut. În plus, confruntarea cu globalizarea culturală a lăsat creștinismul izolat în raport cu sistemul de valori, al viziunii despre om și al formelor de cunoaștere din societatea românească. Astfel, în ciuda faptului că statul a preluat susținerea financiară a educației teologice preuniversitare, iar cea universitară și de specializare au intrat formal în cadrul universităților publice românești, cunoașterea patrimoniului cultural al creștinătății a rămas marginală și, în cel mai bun caz, restrînsă la mediul clerical. Problema recuperării și actualizării patrimoniului cultural creștin rămîne astfel la fel de nerezolvată ca în urmă cu 25 de ani.

Izolarea și în cele din urmă abandonarea studiilor clasice în România contribuie și ele la această sărăcire intelectuală a creștinismului. Întrucît epoca patristică, a cărei cunoaștere are nevoie de studii clasice, este rădăcina intelectuală și spirituală a creștinismului. Cu bruma de resurse umane în cercetare umanistă, mai ales cu pregătire lingvistică clasică, de orientalistică și în cunoașterea creștinismul tardo-antic și medieval, abia dacă se adună o echipă de cercetători-profesori pentru a revigora domeniul. De asemenea, relansarea unei opere editoriale și de traducere a textelor patristice necesită formarea specialiștilor și a unui public specializat. În absența publicului-țintă, produsul editorial va fi ca o picătură în oceanul de ignoranță care ne înconjoară atît în lumea laică descreștinată, cît și în mediile creștine care nu au obiceiul unor lecturi mai complexe cultural.

Acești clasiciști patristicieni vor fi legatarii testamentari ai ortodoxiei pentru societatea postcreștină. Constatînd degradarea continuă a sistemului de educație publică, am putea preîntîmpina erodarea conștiinței culturale creștine printr-un sistem de educație, eventual privată și confesio­nală, bazat pe o viziune culturală creștină și mai cu seamă patristică.

O mare problemă a educației publice contemporane rezidă în raţionalismul agnostic pe care este construit programul materiilor umaniste. Toate materiile umaniste sînt prezentate într-o perspectivă teleologică (cel puțin hegeliană, dacă nu de-a dreptul marxistă și darwinistă), adică orice obiect de studiu este definit astfel încît să pornească de la un nivel inițial de manifestare primitiv spre un nivel de dezvoltare maximală corespunzător contemporaneității, acesta din urmă fiind scopul întregii desfășurări istorice. Spre exemplu, în cursurile școlare de limbă și literatură română sau de istorie a românilor, fenomenul literar din Țările Române este prezentat numai din perspectiva utilizării limbii române, fiind marcată o evoluție pozitivă de la o utilizare deficitară și o formă greoaie spre forme tot mai sofisticate de limbă și performanțe literare tot mai mari, fără a menționa niciodată că, atunci cînd nu aveau o limbă literară română adecvată expresiei culturale înalte, românii secolelor trecute se exprimau literar în slavonă, greacă, latină sau franceză. Fără postulatul că apariția limbii literare române este un scop al istoriei umanității, abandonul utilizării tuturor acestor limbi în educație și în formularea gîndirii poate fi văzută ca un regres, ca o pierdere de orizont cultural și spiritual, dat fiind că ele deschideau către un tezaur literar, științific, religios mult mai bogat decît cel existent chiar și azi în limba română. O victimă colaterală a abandonului acestor limbi a fost literatura patristică, a cărei traducere nu s-a putut realiza în ritmul în care s-a produs abandonul cunoașterii limbilor sacre. Consecința nefastă pînă azi este că literatura patristică, de fapt teologică în general, a fost izolată în patrimoniul perimat al limbilor sacre.

Pe lîngă perspectiva evoluționistă, în educația publică persistă o viziune asupra învățării în care reproducerea mecanică a informației este preferată înțelegerii și asimilării critice a acesteia. Și nu numai că se cere reprodusă o informație prezentată într-un manual, dar de cele mai multe ori proza științifică a manualului este de cea mai proastă calitate. Astfel, nu numai că libertatea de gîndire este afectată prin lipsa unui antrenament adecvat în formularea coerentă a gîndurilor, ci chiar ceea ce învață prin imitație elevii și studenții este mai degrabă dăunător dezvoltării facultății de judecată. Miza majoră a oricărui proiect educațional în România de astăzi este dezvoltarea capacității de gîndire independentă și critică. Creștinismul, victimă a ideologiilor moderniste și materialiste, nu are decît de cîștigat dintr-o revigorare a rațiunii și a spiritului critic.

Un proiect universitar inspirat de marea civilizație creștină ar fi o școală a marilor cărți, a marilor conștiințe, a marilor îndrăzneli, după îndemnul lui Hristos „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16,33). Parcursul intelectual prin 3000 de ani de gîndire euro-mediteraneană este și o modalitate de a-l preveni pe tînăr asupra capcanelor unui univers intelectual în care contemporaneitatea este hipertrofiată. Astfel, o educație bazată pe marile cărți ale civilizației creștine este cadrul conceptual în care s-ar putea valorifica patrimoniul intelectual al patristicii.

Cultura românească a avut parte de experiența unei astfel de școli. Mă refer la comunitatea intelectual-monastică a Sfîntului Paisie Velicicovschi, întîi la Dragormirna, apoi la Neamț. Încă din faza timpurie a școlii paisiene, de la Dragomirna, datează primul manuscris al Filocaliei în limba română (1769), păstrat astăzi la Biblioteca Academiei, care atestă o muncă de selectare și traducere a textelor patristice cu peste un deceniu înainte publicării Filocaliei grecești la Veneția și peste două decenii înaintea Filocaliei slavone la Moscova. Toate trei edițiile Filocaliei au beneficiat de excepționala școală de patristicieni și traducători formată în Academiile domnești și mănăstirești ale Moldovei și Țării Românești. Acești cărturari și teologi, preocupați de acuratețea filologică a textelor, s-au regrupat în jurul starețului Paisie și apoi al marilor lui discipoli, precum mitropolitul Moldovei Veniamin Kostaki. Comunitatea paisiană a continuat să producă cunoaștere și educație patristică pînă cînd, spre mijlocul secolului al XIX-lea, această mare școală a fost brusc abandonată (majoritatea manuscriselor școlii paisiene au rămas pînă astăzi netipărite) în contextul aculturației franțuzești purtătoare a unui nou proiect național.

Atunci, ca și acum, punerea în opoziție a tradiției culturale creștine cu noutatea intelectuală europeană este falsă în premise și catastrofală în consecințe. Filocalia, cu patrimoniul ei lingvistic, cultural și estetic, este cuvîntul-cheie al unei apologii creștine de care Europa are nevoie.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.