Amicus Plato...

Publicat în Dilema Veche nr. 109 din 23 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Printre altele, publiciştii au de tranşat şi chestiunea "efemeridelor" prinse în volum: să strîngi cele risipite prin jurnale sau - dacă n-ai destul suflu pentru opusuri academice - să te mulţumeşti cu ireversibila lor dispariţie în arhive? Realitatea cărţii româneşti de după comunism ne arată că majoritatea celor confruntaţi cu această întrebare a preferat, poate prea complezent, soluţia "florilegiului". În fond, ceea ce atîrnă aici, e numai calitatea textelor. Merită ele o posteritate articulată bibliografic? Dacă nivelul scriiturii e remarcabil, dacă tematica tratată are însuşiri durabile şi dacă antologia reflectă, direct sau implicit, stadiul generic al dezbaterii ideatice într-o anumită etapă de istorie colectivă, atunci răspunsul afirmativ e justificat. Ştim că nu e totdeauna cazul. Puţini autori au dovedit bunul-simţ de a fi selectivi cu ei înşişi, dar există şi destule exemple contrare, care ne satisfac temeinic plăcerea lecturii. Printre ele mi se pare citabilă cartea dlui Mircea Platon, intitulată Ortodoxia pe litere şi subintitulată (provocator) "îndreptar de fundamentalism literar" (Bucureşti, Christiana, 2006). Autorul s-a manifestat pînă acum ca poet şi eseist (cu patru volume apărute), dar şi ca traducător din "doctrinarii conservatori anglo-saxoni". El e o prezenţă deja familiară celor ce urmăresc presa culturală, din paginile căreia nu lipseşte, începînd de pe la mijlocul deceniului trecut. Absolvent de studii juridice, posesor al unui masterat canadian în literatură franceză şi, acum, doctorand al Universităţii Columbus, din Ohio, Mircea Platon e cultivat cu metodă, scrie cu o viguroasă febrilitate adjectivală, fandează paladin în toate direcţiile (fără să "ierte" pe nimeni, de la adversarii ideologici, pînă la "idolii" forumului) şi ne propune o agendă pe deplin transparentă. Îmi place la dl Mircea Platon anticomunismul deopotrivă filozofic, etic şi religios. Autorul e metafizic, spiritualist, organicist, "mistic" livresc, adept al revelaţiei ca sursă aletheică şi, pe cale deidealistă consecinţă, promotorul unei drepte intelectuale capabile de fapte civice. Mă desfată, în scrisul domniei sale, precizia chirurgicală cu care împunge pulpa translucidă, de moluscă, a corectitudinii politice. M-am amuzat pe cinste parcurgînd paginile sale de polemică directă, unde "comisarii" dogmatismului neo-marxist sînt luaţi la rost cu o dizolvantă vervă comică, jumuliţi de atributele lor pompos-eufemistice şi purtaţi, disciplinar, prin faţa unor oglinzi demistificatoare. Înţeleg foarte uşor pornirea justiţiară de a te răfui cu abuzurile modernităţii sau cu malformaţiile specifice postmodernităţii militante. Pricep la modul participativ aspiraţia de a reconstrui puntea dintre Biserică şi societatea civilă, dintre generaţia tînără şi tradiţia culturală interbelică, aşa cum salut ideea de a întreprinde arheologia secolului al XVIII-lea pe versantul său contrarevoluţionar. Ce mă deranjează totuşi e un anume solipsism critic sau ceea ce s-ar putea numi excesul de certitudini de la înălţimea căruia tînărul nostru confrate "rade" tot ce nu-i intră la socoteală. Unui om al tradiţiei reintegrate creator nu-i poate lipsi, bunăoară, discernămîntul afinităţilor elective. El are datoria de a-şi recunoaşte semenii, or fapt este că dl Mircea Platon pare să aibă dificultăţi tocmai cu acest resort solidarizant. Portretul mentalităţii de dreapta include respectul faţă de înaintaşii (seculari sau imediaţi), bunăvoinţa faţă de limitele mereu corigibile ale firii umane, indulgenţa cavalerească faţă de "păcatul venial", jubilaţia generoasă dinaintea diversităţii pe care Dumnezeu a dorit-o dintru început şi pe care o face, necontenit, posibilă. Ortodoxia pe litere vădeşte, pînă la un punct, toate aceste calităţi, regretabil subminate prin aplombul umoral de care scriitorul nu poate scăpa. E doar o problemă de "vîrstă" (spirituală) pe care Mircea Platon o va rezolva, desigur, pe măsura afirmării sale publice.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.