Altceva

Publicat în Dilema Veche nr. 101 din 22 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Idei în dialog a împlinit un an de existenţă admirabilă şi putem afirma că, în răstimp, publicaţia şi-a ocupat consistent propria nişă: o revistă elevată, de eseu şi dezbatere ideologică adesea polemică, niciodată trivială, întotdeauna incitantă. Nivelul superior al textelor, grafica fabulistic-moralizantă datorată lui Devis Grebu, prestigiul emblematic al directorului H.-R. Patapievici şi galeria (altfel deschisă) a colaboratorilor deja încetăţeniţi sînt, pe fondul exploziei de vulgaritate din presa noastră scrisă, argumentele unei evaluări bine compensate. E clară, apoi, orientarea sa către o dreaptă liberal-creştină, cu accente temperat conservatoare şi filtre axiologice mai curînd severe. În jurul redacţiei gravitează erudiţi specializaţi în patrimoniul gîndirii iudeo-creştine, filozofi axaţi pe ştiinţele cognitive, teologi laici formaţi în Apus, analişti nutriţi cu clasici ai politologiei de factură aroniană, universitari versaţi în istoria mentalităţilor... Bref, oameni cu CV şi bibliografie: adevărate personalităţi brusc şi fericit înmănunchiate! Apariţia lunară e îndeobşte condamnată la inactualitate sau la acel gen de "actualitate" factice, pretins platonică, din care cititorul contemporan, fatalmente grăbit, se poate înfrupta sporadic, fără să-şi satisfacă sentimentul participării la cronica socială a noii Românii. Nu e cazul ID. Deşi rară la chioşc, ea nu se îngălbeneşte metaforic. E intrinsec vie, pentru că nu vizează suprafaţa evenimentelor, ci subiacenta competiţie dintre tendinţele culturale majore: acelea care, dacă înving, ambiţionează să modifice percepţia decidenţilor asupra realităţii pe care politicile lor o modelează şi o explică. ID e decis contrară multiculturalismului şi bine face, pentru că această ficţiune comod-iresponsabilă a început să arunce în aer - cu bombe sau cocktailuri Molotov - letargia postburgheză, ipocrit umanistă şi castrator-decreştinantă a "bătrînelor" societăţi occidentale. După un an cu ID, încep să fiu mai optimist cu privire la mişcarea intelectuală din această ţară: în fine, ceva coerent, civilizat şi totuşi ferm (ei da!). Nu ştiu dacă făcătorii revistei ştiu sau simt că proiectul lor posedă un semnificativ potenţial de coagulare politică. Poate că ei s-au reunit doar pe criteriul unor afininăţi difuze: tabela de valori comune a cuadragenarilor instruiţi, situaţi deja pe poziţii profesionale relevante, iremediabil urbani şi care chiar au chef să respingă mimetismul provincial la adresa a tot ce mai produce (aşa zicînd) "Occidentul". E vorba despre membrii unei elite informale, care consideră (deocamdată intuitiv) că noile state-membre ale UE mai pot încă evita entropia sistemului continental. E aici o forţă virtuală care merită organizată, structurată, tradusă într-un program. Nu predic anexarea partinică a revistei: o asemenea turnură i-ar altera vocaţia de forum al individualităţilor ridicate, prin efort de abstracţie, deasupra lor însele. Mă gîndesc doar la includerea în sumar a unor teme dedicate, pragmatic, posibilelor linii de acţiune ale României în interiorul clubului european din care, peste X luni, va face parte. După 1990, mulţi dintre noi s-au repliat într-un naţionalism rudimentar, decorativ şi patetic. Iar pe linie ortodoxă, ne-am închipuit, cu o jenantă naivitate, că putem transfera mînăstirile moldovene la Bruxelles. Acum fermentul ideatic s-a rafinat. E loc de o nouă sinteză, capabilă să îmbine diferenţa răsăriteană, faptul discutabil al globalizării, dreptul de a folosi dreptul (într-o Uniune fondată pe egalitatea statelor membre) şi de a reabilita, cu tot instrumentarul conceptual, o dreaptă moderată, scutită de reflexe vetust apologetice şi de veşnice porniri defensive. O dreaptă care salvează Tratatul Constituţional (aparent distrus de xenofobia reţetelor populiste) printr-o reasumare transparentă şi onestă a tot ceea ce modernitatea revoluţionară a scos, cu rele intenţii, din jocul simbolic al imaginarului european. De-a lungul negocierilor de aderare, am tot aflat ce doreşte UE de la noi. Poate că, prin "idei în dialog", vom apuca ziua cînd îi vom spune şi noi ce aşteptăm de la ea. Adică mai mult. Şi, mai ales, altceva.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.