Africane

Publicat în Dilema Veche nr. 114 din 30 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sediu al antropogenezei, leagăn al unor străvechi civilizaţii orale, spaţiu misionar creştin (în timpurile coloniale), laborator de experimente ideologice ratate (pe vremea războiului rece), Africa de astăzi incorporează toate acestea şi multe altele, aliniate sub semnul plus sau minus, în funcţie de privitor. O lectură inerţial pesimistă va privilegia aspectele mizerabiliste (de la numărul terifiant al purtătorilor de HIV-SIDA, pînă la cronicizarea subdezvoltării, pe fundal de corupţie şi analfabetism). Există însă şi posibilitatea, deloc forţată, a unei analize ceva mai puţin deprimante. Nordul - separat prin Sahara de Africa Neagră - este ancorat în dialogul euro-mediteranian: există în regiune germeni democratici cu şanse de supravieţuire, pentru că UE - principalul partener economic - joacă şi rolul de model politic. Dar nici statele subsahariene nu dorm: pe coasta Oceanului Indian, ele sînt curtate de China şi India (completate prin Emiratele din Golf), care investesc acolo bani şi expertiză. Pe partea atlantică, fostele puteri coloniale ale Europei, talonate puternic de SUA, încearcă să se aboneze la marile resurse energetice, plusînd în materie asistenţială şi corporatistă. S-au constituit deja cîteva organizaţii africane regionale, iar la nivel pancontinental, Uniunea Africană, fasonată ca oglindă a celei Europene. Cu mici excepţii, liderii africani sînt figuri suite pe scena puterii în anii '60: e nevoie de o schimbare generaţională, însă nu putem şti dacă ea se va face sub impactul Internetului sau al armelor. Oricum, situaţia rămîne dificilă: cum să introduci reforme cînd li te-ai opus zeci de ani, pe cînd cultivai mesianismul naţional-socialist finanţat de KGB? Cum să ieşi din logica nealinierii şi a discursului anticapitalist cînd ea te-a protejat de scandenţele unei decolonizări eşuate? Cum să sari peste ceea ce francezii numesc "fractura numerică" - altfel spus, peste prăpastia pe care sărăcia o sapă între potenţialii utilizatori şi noile tehnologii? Persistenţa demagogică a unor teme de agendă socială depăşită constituie, la rîndul său, un obstacol mental greu de trecut. Ce să mai spunem de ingestionabila diversitate confesional-religioasă, care întreţine pulsiunile genocidare şi ţine aprinsă vatra conflictelor interetnice? Luaţi cazul unui mini-stat - Burundi - care, deşi are o populaţie covîrşitor neştiutoare de carte, a reuşit să organizeze alegeri libere: acolo se produc doar cafea (a treia calitate mondială de Arabica) şi... incertitudini manageriale. Le-ar trebui ingineri, contabili şi medici, dar ce român (bunăoară) s-ar mai lăsa bine plătit, cu statut de "cooperant străin", într-o ţară pe care prea puţini mai ştiu să o aşeze pe hartă? Poate că universităţile noastre ar trebui să-i formeze aici pe viitorii specialişti ai "renaşterii" africane, numai că prea puţine dintre ele caută să-şi popularizeze oferta educaţională în exterior. Am formulat observaţiile precedente sub impulsul unui recent voiaj profesional în Senegal, Africa de Sud şi Kenya. Puteam evoca salcîmii care stilizează nipon vibraţia uscată a savanei. Prefer să văd însă Africa printr-o lentilă preponderent antropologică. Noi n-am avut acolo colonii şi, din păcate, am devenit omniprezenţi pe sol negru doar pentru că paranoia mondialistă a lui Ceauşescu a decis acest lucru. După 1989, ne-am retras ambasadele - cu cîteva excepţii, iar programele noastre academice ignoră studiile africane, aşa încît am pierdut cumva (chiar dacă sub cele mai raţionale pretexte), "ritmul" Africii. E trist. Pentru că ritmul Africii e ritmul Omului cu majusculă: vehicul mistic, legătură cu protopărinţii... Graţie Patriarhiilor sale monofizite, acest continent se conectează, pe canale medio-orientale, cu moştenirea ortodoxiei bizantine, pe care o întreţinem tot mai palid... Trecînd însă dincolo de asemenea înrudiri, am obţine serioase cîştiguri spirituale dacă ne-am impregna imaginarul cu mesajul universal-uman pe care Africa ni-l transmite, cu umilitatea înţelepciunii mereu posibile.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.