Dileme de adult, vise de copil

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Am văzut filmul Bacalaureat, impecabil gîndit de Cristian Mungiu, perfect slujit de performanța actorilor și tulburător prin interogația acută pe care o stimulează: ce avem noi de dat, de primit, de făcut, în dialog cu generațiile viitoare. Din motive evidente (nu am competența necesară), nu îmi propun, în cele ce urmează, să fac o cronică „de specialitate“. Am să formulez, însă, cîteva reflecții, născute din întîlnirea cu filmul, dar și din aceea cu unele din cronicile lui.

Subiectul filmului este relativ simplu: un tată e pe cale să comită o ilegalitate, pentru a-i netezi drumul spre studii în străinătate fiicei lui. Spectatorii sînt chemați să aprecieze singuri dacă ilegalitatea cu pricina este mică sau mare, gravă sau mai curînd benignă, indispensabilă sau doar opțională, dar, mai ales, sînt chemați să spună care sînt consecințele și prețul „intervenției“ paterne. M-am întrebat, mai întîi, dacă subiectul este unul „specific național“ sau are o „bătaie“ universală. Dacă, așa cum spun cei mai mulți comentatori, accentul cade doar pe mișmașurile la care recurg părinții români pentru ca progeniturile lor să aibă parte de o educație mai bună. Personal, cred că e vorba despre altceva, care nu mai poartă atît de pregnant culorile naționale: despre momentul în care te confrunți cu prima privire critică a copilului tău, ajuns, dintr-odată, martor al negocierii tale vinovate cu regulile morale pe care le-ai propovăduit. Iar asta se poate întîmpla și unui părinte belgian, american sau de oriunde. Nu e deloc simplu să îi explici urmașului tău de ce albul poate căpăta nuanțe de gri, de ce negrul poate avea margini de lumină, de ce griul poate fi o opțiune, după ce mulți ani ai încercat să separi, de dragul lui, cît mai ferm, binele de rău. Este un moment cu adevărat impresionant, greu pentru ambele părți: pentru părintele care-și trage de mînă copilul spre compromisurile vieții de adult, cu cromatica ei amestecată, și pentru copilul care încă ar mai vrea să păstreze intactă efigia părintelui pur și infailibil.

Mai apoi, m-am gîndit la aștepările disproporționate pe care le avem de la copiii noștri, așteptări venite mai curînd pe linia lui „ți-am dat tot“ decît pe aceea a lui „ți-am dat tot ce pot“. Din prima variantă decurge „trebuie, deci, să faci tot“, din a doua, „faci cît poți“. Există tendința, în rîndul adulților, de a căuta febril rețeta de succes a educației, acea rețetă care acoperă tot: nevoi, dorințe, posibilități de dezvoltare, emoții, exprimare, voință, sport, intelect etc. Căutăm febril cursuri de dezvoltare personală pentru copii de trei ani, cursuri de exprimare liberă pentru cei de doi ani, număr fix de pași pentru a stimula voința sau stima de sine de la un an, număr minim de gesturi prin care să impui reguli sau să anulezi bariere de la trei luni. Nu lăsăm nimic la întîmplare, cînd privim înspre ograda copilului nostru, nici o cută de îngrijorare, nici o dorință neîmplinită, nici un vis fără etape concrete. Totul este analizat, explicat, mărunțit, planificat. Și tot efortul ajunge să devină o povară pentru cel căruia am vrut să îi ușurăm drumul în viață.

Nu în ultimul rînd, m-am gîndit la faptul că educația nu mai are, de mult, nuanțele specifice ale micii comunități familiale, ci a devenit, mai curînd, o „schemă“ universală: copilul meu trebuie să fie pregătit să devină, din plecare, cetățean al lumii, înainte de a fi membru al familiei, al cartierului sau al școlii. Să nu fiu înțeleasă greșit: sigur că regulile de conviețuire în comunitate ar trebui să fie aceleași, fie că vorbim despre Buzău sau despre Paris. E firesc ca, trăind într-o lume hiperconectată, clipă de clipă, la fiecare colț al ei, să extindem din timp „curtea de joacă“ a celui mic, „sala de clasă“ sau „viitorul loc de muncă“. Dar mi se pare că discursul educativ e invadat de nepermis de multe șabloane, de „soluții“ gata mestecate la cursurile de parenting, de discursuri „corecte“. Ar fi poate mai firesc ca, din cînd în cînd, să lăsăm neretușate cearcănele cîte unui părinte, să lansăm din cînd în cînd o minimă rezistență la ideile geniale ale vreunui mare specialist modern sau o tatonare pedagogică neambalată politically correct, să definim fără teamă rar, foarte rar, cîte o regulă de familie sau de școală, care să nu fie contrazisă suveran de rețeta finlandeză de succes. Cu alte cuvinte, nu toate familiile fericite trebuie să fie la fel.

Știu, este riscant să spui asta într-o țară care abia a învățat să își ajusteze standardele de educaţie, un pic obosite de tăvălugul anilor negri prin care a trecut, după modelul țărilor mai „civilizate“. Dar cred că o bună măsură nu face rău nimănui.

Revin la filmul lui Cristian Mungiu: trebuie văzut. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.