Despre moarte, cu dragoste

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Invizibilii jpeg

La incinerarea mea aș vrea să fiu cel mai cool mort posibil. Să mă fardeze și să mă îmbălsămeze cu rășini și parfumuri scumpe cel mai bun profesionist. Să-mi ascundă ridurile și posibila suferință de pe față cu pensule, fond de ten și cu cel mai violet fard de pleoape posibil. Fără ruj, că aș arăta ca o păpușă stricată. Să am părul frumos făcut cu henna, să nu se vadă rădăcinile albe, dacă se va ajunge pînă acolo. Bocancii mei să fie făcuți frumos cu cremă, să mă îmbrace, după ce s-o duce rigor mortis-ul, cu blugii mei preferați și cu unul din tricourile negre. Tricoul va fi larg și va ascunde bine secțiunea în ygrec de pe tot sternul, pentru că între coaste nu va mai fi inimă sau ficat. Să mi se pună organele alea bune într-o pungă, cum faci cu puii tăiați la țară, ca să ajungă între coastele cui o avea nevoie mai departe.

Toată chestia ar trebui să aibă morgă și demnitate, cu funcționari din aceia de case funerare îmbrăcați în costume impecabile negre, așa cum e în marea industrie de gen din Occidentul civilizat. Moartea mea ar trebui să fie fardată și deghizată în altceva. Ca și cum nu ar exista. De asemenea, pretind cea mai adîncă durere de la apropiații mei, așa, sfîșietoare, cum ades am visat-o de m-am trezit plîngîndu-mi de milă. De ce aș vrea ca ei să sufere? Păi, asta se va întîmpla oricum, plus că sînt nemiloasă în chestiuni de genul ăsta, ce naiba, și eu aș face la fel.

Să nu mi se cînte piese preferate sau alte prostii, de predici nu poate fi vorba, m-oi descurca să găsesc un drum și fără îndrumare liturgică, la revedere, pa, ne vedem dincolo. Sau nu. Văd eu ce găsesc, eventual pot bîntui pe cineva ca să povestesc. Totul ar trebui să fie un soi de reuniune calmă la exterior, ca și cum m-ar conduce lumea la aeroport. Ți-ai luat pașaportul, ai făcut check-in online? Ești la poarta 26. Iar eu, în țoalele mele bune, să stau așa, în poziție de drepți la orizontală, și să aștept incendiul. Nu-s foarte sigură că mi-ar trebui mîinile împreunate la piept, dar, totuși, aș vrea să vedeți pentru ultima oară inelele mele de argint și brățările încolăcite de piele. Așa că, da, cu mîinile pe piept.

După aia, cu focul, bănuiesc că va fi treaba mea. Mușchiul mort n-o să doară, pielea desensibilizată, așijderea, părul vopsit cu henna o să sfîrîie și va mirosi pentru o secundă frumos, a ierburi arse, a fum de țigară și a parfum dat pe după urechi. Mă întreb dacă o să am loc în sicriul îngust cît să mă încolăcesc, să mă mișc pentru ultima oară pe măsură ce focul consumă ligamente și ultimele resturi de fluide organice. Ce se va întîmpla cu rășinile injectate în venele mele? Se topesc, se amestecă cu grăsimioara de pe șale, mă transform într-o lumînare sau într-un săpun parfumat? Sau ard pînă la capăt, iar din grămăjoara de cenușă în care o să mai clămpăne o bucată de maxilar și jumătate de coastă subțirică cineva va putea cerne apoi nimic altceva decît diamantul minuscul pe care îl port în nas?

O să fiu apoi vărsată într-o urnă și pusă pe raft, în așteptare. Cenușa aia nu trebuie răspîndită nici la munte, nici la mare, n-am dorințe din astea, pot foarte bine să stau în dulapul celor care, am zis, trebuie să sufere tare. Și să nu uite, desigur. Să nu mă pună în spatele cearșafurilor, e sub demnitatea mea. Răstimp, eu voi bate orașul de sus pînă jos, mă voi așeza într-o cîrciumă și o să beau un vin, o să fumez înăuntru, pentru că n-o să-mi mai pese.

Rugămintea e ca legistul sau cel care-mi face secțiunea pe stern să nu mănînce cu o mînă un măr și să pară total dezinteresat. Să nu-mi trîntească mîinile și picioarele pe masa aia albă din bucățele pătrate de faianță, pentru că o să-l bîntui și pe acela. Iar cel care mă toarnă în urna standard de la crematoriu să nu poate o cămașă hawaiană cu o brățărică de aur pe încheietura păroasă în timp ce se hăhăie cu colegii. Să mă depoziteze cu grijă, cu un mic polonic de argint și să fie îmbrăcat decent, ce naiba.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șefla știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.