Despre îngeri, pe bune

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Invizibilii jpeg

Prima ninsoare din iarna asta neobișnuită, iar eu am scos deja, din cutiile cu globuri, beteală și tot restul de kitsch-uri acceptabile pe care le înșir prin casă în așteptarea Crăciunului, un înger. Ăsta e un înger protestant, mărișor, făcut din ceramică. Are o robă albastru-ceruleum încheiată la gît cu doi năsturei aurii și cu un tiv de steluțe la poale, aurii și ele. Ține mîinile întinse cu palmele mici îndreptate în sus și cîntăăă, cîntă pătruns unul din imnurile lui îngerești. I se vede etica muncii pe față.

Am o colecție îngerească mărișoară, strînsă an de an mai cu seamă de prin tîrguri nemțești și vieneze, de cele mai multe ori cu ajutorul prietenilor buni care știu cît de mult îmi plac. Eu însămi, pe vremurile cînd fericiți cutreieram Europa, i-am căutat cu obstinație în orice magazin de catedrală, abație și în orice magazin prăpădit de suveniruri în care pare că nimeni nu intră. Așa se face că am îngeri mari, mici și minusculi, cît unghia. Din porțelan, din ceramică, din fetru, din catifea și din paie. Grași, slabi, spiritualizați, veseli, ba chiar cheflii sau încărcați de vină și alte poveri eterne – îngeri catolici, de-a dreptul. Unii stau înșirați pe cîte o sîrmuliță fină, gata să fie atîrnați pe te miri unde; o duzină de aripioare și fețe bucălate cu niște expresii stupid-vesele. Alții, impunători, dintr-un metal aurit bătut cu ciocanul, suflă în niște trîmbițe și anunță cel mai probabil Nașterea Domnului.

M-am întrebat de unde pasiunea asta și am găsit-o parțial explicată în lipsa de reprezentare din lumea musulmană de unde provin. Sînt laică pînă la ultima fibră, însă, inevitabil, religia în care te naști se numește familie și e punctul originar din care începi să fii. Pe trunchiul ăsta moștenit vii apoi și agăți alegerile personale și frînturi de destin: credința și necredința, provincialismul și universalitatea, înțelegerea, empatia, disperarea, lipsa de apartenență și căutarea ei neobosită, dezrădăcinarea.

În poveștile bunică-mii de prin cărțile ei cu povești religioase (dincolo de Coran, există un narativ – ah, cît am vrut să folosesc cuvîntul ăsta! – adiacent, ca în toate religiile), bineînțeles că apăreau îngeri. „Melek” le spune în limba mea, dar nu i-am văzut niciodată la față. Melek în sus, melek în jos, au și ei aripi precum colegii lor creștini și-s făcuți din lumină. Numai că, evident, eu trebuia să mi-i imaginez pe melecii ăștia. La prietenii mei creștini era mai simplu: ia uite, două aripi înfoiate, un cap buclat, o pereche de ochi albaștri și o cununiță de raze pe cap. Geaba mă zgîiam în cărțile bunică-mii: o minunată înfloritură caligrafică la început de rînd (de la stînga, bineînțeles) și apoi doar frumoasele florete, valuri și cîrligele alfabetului arăbesc. Nici un melek în carne și oase. Nici un djin. Era, recunosc, un efort de imaginație pentru un copil, dar lucrurile se rezolvau cumva de la sine. Așa că, în funcție de cum mi se păreau, acești meleci puteau lua forma unor bile năpraznice de foc care tăiau cerurile precum cometele. Alteori erau un soi de prezențe suave vălurind în nuanțe de azuriu și aur la un metru deasupra pămîntului. Neîndoios că existau, chiar dacă nu erau reprezentați. Așa cum existau Dumnezeu și Profetul lui, fie-i numele lăudat. Păi, cum să nu existe din moment ce, la final de rugăciune, bunică-mea sufla pe umărul drept, apoi pe cel stîng unde se află așezați cei doi îngeri: cel bun și cel neîndurător?

Bănuiesc că acum nu fac decît să compensez din plin absențele figurative din poveștile mele. Să construiesc o tradiție personală care să umple serile astea goale de iarnă. Am găsit în fundul cutiei, învelit bine în plastic din ăla cu bule, încă un înger pe care nu știu de unde îl am. Pur și simplu, nu îmi aduc aminte. E cam cît palma, pare făcut dintr-o ceramică dură și are roba crîmpoțită ca un fluture cu aripile șifonate, abia ieșit din crisalidă. Pe față, o expresie chinuită și un licăr de răutate divină în ochii de piatră. Ceva e complet greșit cu personajul ăsta. Îl învelesc la loc, îl pun pe fundul cutiei, îl ascund în debara. O să mă gîndesc mai tîrziu la asta.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.