Delta și drumul către ea (II)
Vă povesteam acum o săptămînă cum am venit dinspre BIG Berceni în jos, de-a lungul zidului cu panouri glumețe ale mîndrului sector 4, căutînd o cale de a intra mai repede în Delta Văcăreștilor. Citisem că intrarea principală e undeva dinspre blocurile de la Asmita Gardens, dar probabil că se trezise în mine un soi de Bear Grylls, căci am vrut să iau căile mai neumblate. Și, da, ardeam de nerăbdare să văd ce e acolo, iar ideea ocolului pînă la grupul ăla improbabil de blocuri înalte, răsărite în nimic, mă umplea de o vagă iritare.
Așa că deschiderea din zid mi-a părut o invitație cu brațele deschise. Pe aici o luăm! Drumul, vă ziceam, fusese practic tăiat în pămînt de roțile unor mașini. De a stînga și de-a dreapta, buruieni înalte, flori de cicoare, niște rugi deja înnegriți de toamnă și moloz. Moloz de cine știe unde, or fi renovat oamenii prin oraș și l-or fi aruncat aici. Spărturi de gresie și faianță și zeci de saci albi din rafie plini probabil tot cu așa ceva. Sînt bucureșteancă sadea, așa ceva nu mă miră, așa că i-am dat înainte. Drumul continua prin vegetația înaltă spre o casă solitară în fața căreia era parcat un taxi galben. Nu se poate să fie ăsta drumul, mi-am zis. Dar direcția era bună, dacă o țineam așa, dincolo de casa aia ciudată, dincolo de buruieni, ar fi trebuit să se deschidă parcul.
Singurătatea acelei case în mijlocul pîrloagelor m-a făcut să încetinesc pasul. Ce naiba, eram pe proprietatea cuiva. Mi-au trecut prin cap cîteva scenarii de filme de groază belgiene (da, belgiene) și m-am imaginat petrecîndu-mi restul vieții înlănțuită într-un beci de pămînt negru și hrănită arareori cu un bol de fierturi dubioase de membrii unei familii incestuoase. Ah, divaghez.
Am ocolit larg casa pe la dreapta ei, pe un soi de cărare năpădită de buruieni, cu hotărîrea deja din ce în ce mai moale de a mă îndrepta spre locul năzuințelor mele. Lătrăturile furioase și baritonale ale unor dulăi pe care îi bănuiam imenși m au făcut să iau cale întoarsă de unde am venit. Înapoi în șosea, lîngă gardul ăla drăguț.
Fîșîitul neîntrerupt al traficului, betoanele, zgomotul familiar al orașului pe Calea Văcărești. Am pornit de data asta cuminte spre blocurile Asmita. Mă tot uitam în dreapta mea, din ce în ce mai nerăbdătoare să ajung în oaza aia de verdeață despre care auzisem atîtea. Am grăbit pasul, mai că-mi venea să alerg.
În fine, vizavi de o benzinărie, un drum asfaltat ducea către mănunchiul înalt de șase-șapte blocuri botezat Asmita Gardens. Drumul, cu o bandă dus, una întors era sufocat de mașini care așteptau să iasă în Văcărești. Șoferii stăteau la volan și-și rodeau unghiile. Una dintre benzi era ocupată de mașini parcate pur și simplu în drum. Cei care veneau și plecau trebuiau să le ocolească și să se aștepte unii pe alții ca să se strecoare pe singura bandă rămasă liberă. Era greu să scapi din complexul ăla dincolo, spre oraș.
Am mers pe trotuarul dintre blocuri. În jurul lor fuseseră plantate diverse soiuri de conifere pitice și alte plante cu frunze mari, luxuriante, un furtun lung și verde încolăcea ceva tufe, semn că cineva avea grijă să ude acele Gardens. Blocurile sînt înguste și înalte, niște afișe mari anunțau că mai sînt apartamente de vînzare pe acolo, aveam senzația acută că sînt în altă parte, alt oraș, altă lume. The Projects. Sau un soi de, să mă iertați, banlieue pariziană mai bine îngrijită. Și, evident, mai scumpă, pentru că lumea a plătit bani serioși pentru un apartament acolo. Era viață în blocuri, în balcoane oamenii aveau biciclete, rufe și flori roșii.
Am văzut intrarea în Parc. Am fumat o țigară pe trotuar ca să mă țină doza de nicotină cît timp aveam să umblu pe acolo. Am stins-o cu grijă într-o scrumieră din scuarul dintre blocuri, să știți. M-am îndreptat spre intrare: niște trepte de lemn urcau puțin pînă în buza Deltei. Eram pe marginea unei căldări uriașe: pe fundul ei, în împrejmuirea unor dale colosale, oblice, de ciment, stătea, verde și aurie de la toamnă, Delta pe care am dorit atîta să o văd. Dar despre ea, în episodul următor.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
