De ce le e fetelor mereu frig?

Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
Invizibilii jpeg

De ce le e fetelor mereu frig? Pentru că sînt mai delicate, mai fragile, pentru că se dau cu ojă și rimel și vin la serviciu cu umerii goi? Posibil. Dar, cu toată fragilitatea asta, o să vă mire cîtă dîrzenie pot pune pe masă atunci cînd trebuie să se impună în fața unui aer condiționat! Mă rog, a grupului care vrea să țină aerul deschis atunci cînd afară sînt o mie de grade, de stă să se topească structura de metal a clădirii în care muncim cu toții.

Stai, muncești, clămpăni la calculatorul ăla al tău, te mai întorci cu scaunul și te uiți puțin afară, de la etajul de foarte sus unde te afli. Ești învăluit confortabil într-o păturică de aer răcoros și stătut care se învîrtește în cerc, necontenit, de niște ani buni, un aer artificial în care zboară fără odihnă diverse categorii de virusuri care se trezesc ba primăvara, ba toamna ca să se înfigă în oameni. Dar e bine. Acum e bine. Afară e o vară din aia bucureșteană, de Bărăgan dospit, prăfos, din cele care te afundă pînă la călcîie în asfaltul cleios. Toți copacii au rămas stană, nu se clintește nici o frunză, frunzele sînt oricum acoperite de un praf negru, soarele îți înfige sulițe în cap, înțelegeți dumneavoastră.

Iar ea se va ridica de la birou să închidă aerul condiționat. Cîțiva vor ridica priviri mirate din ecrane. „Nu mai pot de frriiig“, va spune silfida. „Uite, mi s-au învinețit mîinile și picioarele de frrriiig!“ Te uiți instinctiv spre picioarele ei. Un buchet de unghii colorate corai iese din două bretele de sandală, subțiri ca spaghetele. Fata își strînge demonstrativ umerii care ies dintr-o rochie de vară cît o batistă. Moare de frig. Afară, contururile realității unduiesc ca în deșert. Din gura de metrou ies o cămilă și un beduin. Afară, merge vuind un cuptor pus la 369 de grade. Afară, cineva se pregătește să pună niște cozonaci imenși în cuptorul ăla. Înțelegeți dumneavoastră. Ea închide aerul. Cinci minute durează pînă cînd ți se lipesc blugii de scaun, iar mîna făcută gheară după forma cocoșată a mouse-ului transpiră rău. Îți bubuie capul de căldură, dar îți propui să mai aștepți măcar cîteva minute ca să te ridici și să deschizi aerul ăla nenorocit la loc.

Înaintea ta cedează un coleg care se ridică și pornește aerul. Silfida e jos, la țigară, profitați cu toții de lipsa ei și vă răcoriți cu mîinile și cu picioarele pe sus. Excel-urile răsuflă ușurate, imprimanta clipește prietenos, în aer răsună parcă o melodie cu foșnet de frunze răcoroase de munte. Silfida se întoarce, închide aerul. Trec cinci minute. Cineva se ridică și-l pornește. Nervii sînt întinși, o să vă scoateți unii altora ochii cu markerele portocalii.

Evantaiul de sentimente e larg deschis. Se invocă nesimțirea celor mai zdraveni care vor să stea cu capetele în curentul de aer ucigaș fără să le pese de semenii mai delicați. Se aduc ca întăriri alte fete fragile, cu umerii goi, care suferă de laringită, faringită, nevroze, pareze. De partea ailaltă se fac iar toate miștourile cu curentul și cu românii, se dau sfaturi ca fragilele să-și aducă cîte un pulovăraș și o pereche de șosețele de acasă, se încearcă schițarea unui orar de pornit-oprit aerul. Cît se discută/urlă toate astea, condiționatul merge. Un șmecher l-a pornit iar în învălmășeala generală. Între timp, lucrurile par a se mai fi calmat, în tăcerea densă se aude clămpănit de tastatură. E bine, e răcoare.

Ba parcă ți se face puțin milă de fata fragilă și te uiți cu coada ochiului la ea și la umerii ei colțuroși care ies din rochia alb-roz-fuchsia-vernil. Stă aplecată spre ecran și se uită țintă în niște tabele. A făcut piele de găină pe brațe. Trupul ei emană tensiune, un tremurat abia perceptibil vălurește din ea, amenințător și înduioșător deopotrivă. Stă cu picioarele strînse, cu gleznele încrucișate, ca să rămînă cît mai puțină carne în bătaia nenorocitului de aer. Ți se face de-a binelea milă și te pregătești să mai închizi tu aerul. Nu apuci. Fragila se ridică hotărîtă, își ia pachetul de țigări, bricheta, închide aerul și se cară afară să fumeze.

Te repliezi. Războiul va continua brutal. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?