Cutia cu poze

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Oameni pe stradă jpeg

Primesc destul de des – bănuiesc că cei mai tehnici dintre dumneavoastră au și identificat ușoara mea inadaptare digitală –, primesc, spuneam, mesaje pe telefon cum că spațiul de stocare e insuficient și că vă rugăm să mai ștergeți, pentru numele lui Dumnezeu, dintre fotografiile și filmulețele cu care l-ați umplut pînă la refuz.

Ce naiba am atîta de pozat? Și cum se face că din ce în ce mai multe dintre fotografiile astea sfîrșesc ba pe Facebook, ba pe Instagram – un adevărat festival de pus poalele în cap și de împărtășit cu lumea culoarea dată prin filtre a sendvișului cu cașcaval din care abia ai mușcat?

M-am gîndit un pic la resorturile acestui impuls care pare cumva scăpat de sub control. Am ajuns să nu mă mai bucur de vacanțe pentru că am nenorocitul ăsta de telefon lipit de mînă și pentru că sînt ocupată să fac fotografii – chipurile, artistice – cu diverse amănunte pe care le văd pe stradă. Dacă mă gîndesc apoi ce am văzut, care e atmosfera cutărui oraș, cum sînt oamenii, cum miroase un loc anume sau ce gust are marea, probabil că o să mă uit repede în telefon.

Am intrat cu capul înainte în grupul caraghioșilor care cred în lăuntrul lor artistic că au un ochi sensibil la frumusețe, la diverse bizarerii sau la cine știe ce simbolistică ascunsă. Dacă vreți să vă reveleze Iusuf tristețea manifestă a unui balon albastru părăsit pe peronul jegos al stației de metrou din Romană, gata e instantaneul! Sau poate aveți nevoie de un unghi bine ales din care să vedeți o casă frumoasă și părăsită din București. Vă rezolvă nineaca! Un graffiti, ceva? Sigur că sînt persoane, persoane pe care le urmăresc cu drag, care știu ce fac, ale căror fotografii respiră profesionalism reținut. Eu sînt însă în liga micilor căței cu limba pe afară care își imaginează că orice șervețel mototolit aruncat pe jos, pe care l-ai saturat cu un Chrome, îl poate face pe un oarecare privitor să cadă pe gînduri.

Oricum, de cînd toată lumea are telefoane cu cameră, fotografiatul s-a banalizat într-atît, că gestul de a deschide camera atunci cînd ți se pare că magnolia înflorită pe care ai văzut-o e unică, e deja reflex. Toată lumea se dă artistă și nu e neapărat rău. Rău e că rămîi fără spațiu în telefon cînd ți-e lumea mai dragă și atunci cînd sfîrșești cumva să-i sufoci pe toți ceilalți cu pretențiile tale artistice.

Cum se strîng doi-trei la o masă, pac! Poză. Ba un selfie de grup, ba mîncarea adusă la masă și pozată de sus ca să se vadă frumos pe Instagram. Asta cu pozele făcute ciorbelor, hamburgerilor sau cine știe cărui alt fel de mîncare rafinat, pus pe farfurie între trei picături de sos, e nebunie curată. O să vezi lume care pare întreagă la cap ridicată în picioare, aplecată în față sau țintuită în poziții nefirești ca să iasă poza bună. În spate așteaptă cuminte chelnerul să termine ăla cu pozatul ca să toarne un pahar cu apă. Eu îmi pozez paharele cu vin. Altul pune un șir interminabil de cafele din cele cu model de inimioară din lapte la mijloc. Altcineva pozează pur și simplu mîncare urîtă, total neinstagramabilă, cum ar fi, să zicem, o mîncare de spanac. Sau de urzici. Astea nu arată deloc bine în poze. E bine să ne abținem, cred.

Unde sînt toată pompa și solemnitatea care însoțeau actul fotografierii pe la începuturile lui? Atunci cuiva i se făcea o fotografie-portret, poate singura din viața sa, iar emoția se simțea în cea mai mică granulație a hîrtiei. O doamnă încorsetată care se sprijină țeapăn pe un soi de mini-coloană grecească de studio. Două surori de vreo 8-9 ani leagănă niște coșuri cu flori; legănatul se vede blurat și acum, după o sută de ani, în fotografie. Fetele sînt încremenite de emoție, se strîng de mînă tare-tare, inima lor bate nebunește sub pieptarele încheiate cu nasturi minusculi ale rochiilor bufante. Un act aproape magic, o furăciune a sufletului se petrecea acolo.

Acum, toată magia s-a topit în hlizeala noastră dezinhibată și instantanee. Nu zic că e rău. E evoluția firească a lucrurilor. Zic doar că abia aștept să se inventeze un alt fel de a ne fura sufletele unii altora. Cît sînt încă în viață. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.