Cuşca socială

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Invizibilii jpeg

Eram, ca de obicei, în metrou într-o dimineață și, de plictiseală, de spleen de iarnă, de rutină, din nechef de făcut altceva, ascultam, ca toată lumea, ce povestea o fetiță tatălui ei. Tătînele o ducea la școală, avea atîrnat de braț un ghiozdan mov imprimat cu una din prințesele alea imposibile, cu ochii turcoaz mari cît farfuriile. Fetița, să fi avut 6-7 ani, vorbea tare și răspicat și povestea cum Ilinca, Carina, Sofia și nu mai știu care au desenat mai urît ca ea la școală, că doamna a lăudat o și așa mai departe. Lumea asculta amuzată. Copilul părea deștept, avea o mutră de veveriță vioaie. Piticania a simțit că în jurul ei unduiește un val de simpatie și a plusat.

Știți cum fac copiii, cum te simt mai slab, cum îți dau la operație. Asta mică a început să se dea în stambă. I-a recitat lui taică-su nu știu ce poezie, a vrut apoi să-i zică ce a zis „mami“ cînd a fost ziua ei, taică-su a întrerupt-o stingherit și i-a zis că-i povestește mai bine acasă. Fetița a vrut apoi să joace nu știu ce joc în care tătîne-su să bage capul printre brațele ei făcute colac. Lumea era deja întoarsă spre scenă, cu mîinile în sîn. Popcorn n aveam, pufuleți avea cineva. Mai era și o doamnă cu merdenea. Omul cu copilul a trecut prin toate culorile de roșu, era clar că se simțea stingherit de dezinvoltura fetiței care se ridicase ca pe o scenă pe simpatia populară din vagonul de metrou. Asistam la un spectacol derutant de cabotinism precoce.

Ați observat probabil cum se topesc privirile tuturor în preajma unui copil. E drăguț, e dulce, e fălcos, e mic, e neajutorat, uite ce ochi mari are. Chiar și ăia care nu-s deloc impresionați sînt nevoiți să schițeze măcar un zîmbet. Așa se face, regula socială zice să tragi de colțurile gurii cînd ai de-a face cu un copil și mai ales cu părintele acestuia. Copilul ăla poate să fie urît ca munca nedorită, urît ca o zi de luni în ianuarie, urît ca spaima, tu trebuie să zîmbești. Sigur, nu ești acum obligat să-l și lauzi, dar un zîmbet e obligatoriu să produci. Altminteri te va considera lumea un monstru și un prost-crescut. Cui nu-i plac copiii și hamsterii nu-i om de omenie.

Cușca socială, printre zăbrelele căreia degeaba întinzi mîna și pretinzi că ești liber, mai spune că ești nevoit să lauzi și să mănînci salata de boeuf a mătușii Aurica. Poate ea să plutească în oceane de maioneză grăsoasă și să aibă în ea ogoare de mazăre pe care n-o suporți, poate să fie puiul ăla ciopîrțit din ea mai groaznic la gust ca o clanță murdară, dar tu va trebui să mănînci. Nu știi exact ce mistică întîmplare familială, care Minnesänger de acu’ trei generații a trecut din gură în gură ideea că salata Aurichii e inegalabilă, cert e că mitul s-a umflat și s-a tot umflat, iar Aurica e acum legendară pentru salata ei, iar dacă tu te vei ridica împotriva ei vei comite cel mai devastator păcat, un păcat care te va exila definitiv din apartamentul ei și din familia lărgită din partea maică-tii. Nu că ți-ar părea rău, dar e rudă și nu se face.

Poți să te cațeri tu pe tavanul cuștii sociale și, atîrnat cu picioarele în sus și capul în jos, să te dai extraordinar de rebel, că, la un moment dat, tot va trebui să te duci la o nuntă. O nuntă. Cu tot ce trebuie. Iar dacă, la un moment dat, îi devii simpatic unchiului din partea miresei și nu mai scapi de el la ciocnit de pahare și povestit aventuri de pe vremea cînd făcea armata, om te-ai făcut. Va trebui să asculți toate chestiile astea cu un zîmbet. Va trebui să le asculți, să stai acolo, nenorocit, cu mîinile în poală, în fața unei felii sleite de tort la 5 dimineața.

Și tot pentru că trăiești în societate, va trebui să mergi la petreceri de serviciu, la teambuilding-uri unde te arunci pe spate în brațele colegilor în poiene de munte, la mare într-o gașcă de seminecunoscuți unde vei fi chinuit înfiorător de un folkist cu o chitară, la botezuri și la înmormîntări. Așa se face, ne supunem. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.