Curajul de după

Publicat în Dilema Veche nr. 632 din 31 martie - 6 aprilie
Oameni pe stradă jpeg

„S-o iei pe mă-ta și să luați amîndoi taxiul!!“ De la fraza asta, care a fost punctul culminant al unei dispute de metrou, o s-o luăm un pic înapoi ca să vă zic de unde și cu cine a început totul.

Păi, eram noi un puhoi de lume în stație la Victoriei, minding our own business, pe la ora de vîrf cînd toată lumea cu serviciu fix, plus toată corporația Pipera, se înghesuie spre casă. Lumea de pe lume, neicușorule! E ora cînd oboseala, frustrările, neîmplinirile și certurile puse sub obroc de peste zi izbucnesc din te miri ce. Un brînci din greșeală, un bombeu călcat, un cot în coaste pot naște războaie și sugrumări violente pe lîngă automatele cu sendvișuri de care se împiedică acum toată lumea. Sosește un metrou și o parte din noi apucăm să ne suim în vagoane. Nimeresc cumva într-un rîu implacabil de oameni care mă duce, vrînd-nevrînd, spre o ușă. Intru, mă agăț de o bară. Chiar lîngă ușa care așteaptă să se poată închide, un tip e împins violent din spate de un altul, mai bătrîior. Bătrîiorul n-are răbdare și nici chef să ia alt metrou și dă-i, și dă-i, se împinge cu nădejde în ălălalt. Tipul agresat de ăsta mai fezandat, care mirosea bine-bine a niște băutură, nu mai suportă și îi zice: „Bine, domnule, ia stai matale să cobor eu dacă te îndeși așa!“ Și îl dă pe fezandat la o parte și coboară la aer și la libertate, cu poalele hainei prinse între noi ăștialalți, care ne respiram unii altora răsuflările. Moșul dat la o parte se repoziționează bine în locul celui plecat și pare nemulțumit, dar tace cîteva secunde. După ce se asigură că ăla a coborît, că ușile s-au închis și că metroul în fine a pornit, întoarce capul spre ușile pe al căror geam începuse să se vadă peronul în mișcare și urlă. Exact, urlă: „S-o iei pe mă-ta și să luați amîndoi taxiul!!“ Dulce răzbunare. Se uită satisfăcut la noi. Damful de vodcă a luat avînt în strigătul ăla războinic și cred că l-a îmbătat și pe conductorul metroului. Mie mi-au lăcrimat ochii. Fezandatul a stat înfoiat toată stația, de parcă îl făcuse arșice pe nefericitul care i-a cedat locul. I-o zisese, avusese ultimul cuvînt, era tare. Cu maică-sa nu știm ce-o fi avut, dar, pe de altă parte, știu că o înjurătură nu-i completă fără ceva mame.

De curajoși din ăștia posteveniment e plină lumea. Îi vezi peste tot, prin birouri, în magazine, rezolvînd situații de care atîrnă soarta lumii din fața televizoarelor. Am mers cu un taximetrist care asculta un potpuriu întocmit de el însuși din care nu lipsea „Muică, sîntem neam de piatrăăăă…“ și ceva cu „Tu Ardeal, tu Ardeal, îți sîntem oșteni, / Templu sfînt, templu sfînt, munții Apuseni“. Bătea ritmul pe volan și avea ochii lăcrămoși de la patriotism. Avea și „Treceți, batalioane române, Carpații“ – cu piesa asta am început glorios cursa și am trecut de Magheru. A ascultat la un moment dat încă ceva care suna așa: „Numa’ una-n poartă sta / Cu trei flori într-o basma / Ștergea ochii și plîngea / Hiiiii, Marineeee“. Asta mi-a plăcut mult, o și știu parcă, da-da. Taximetristul patriot înjura femeile de la volan indiferent dacă făcuseră sau nu ceva în trafic, scoțînd capul pe geam, mai să le sară pe capotă. Pe bărbați îi înjura cu geamul închis. Al dracu’ curajos.

Și am mai văzut un prichindel de vreo 40 de kile care se înfoia în fața unui grup de fete cum era el să-l bată pe un zdrahon care se băgase în fața lui la o coadă. „Și m-am dus și i-am zis, dar dă-l în alea și alelalte“ – se agita mînuța de om roșu la față și cu un bretonel umed și firav lipit de frunte. „Îl sugrumam acolo, că nu mai puteam, băi“, zice mititelul, privit cu admirație de fete. Din spate vine un coleg mai gras, așa. „Ia dă-te, bă, un pic mai încolo“, îi zice și-l dă pe ăsta de umeri spre perete, să elibereze holul. Nervos, roșu, ăsta mic se execută și continuă netulburat: „Așa, și i-am zis că-l ia mama dracu dacă o mai…“ Al naibii curajos, ți-e și teamă de ce era să pățească nesimțitul care l-a supărat. Noroc că ăștia se enervează după, altminteri n-am fi avut loc de justițiari pe stradă.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic