Cumințenie și politețuri

Publicat în Dilema Veche nr. 756 din 16-22 august 2018
Oameni pe stradă jpeg

„Uite, după ce denumești fișieru’ ăsta, îl salvezi în folderu’ consacrat, pui apoi tot ce faci nou peste cu «save as» și-l tragi ușor din mouse aici în «release», și gata, s-a dus în emisie. Te duci apoi și verifici din library că e totul în regulă, da?“ Eu dau din cap că am înțeles, ca o păpușă stricată. Omul continuă. „După aia…“

Mișcările, în secvențialitatea lor, le-am reținut, că încă am o memorie (selectivă) bună; am înțeles pînă la un punct și logica din spatele lor, pînă cînd bombardamentul de informație mi-a mîloșit creierul și capacitatea de înțelegere. Dar am continuat să dau din cap și, odată rămasă singură în fața șirului de operațiuni, fără a înțelege exact de ce le fac, m-am împotmolit definitiv.

Pentru că nu am deprinderea să insist, să spun stai, explică-mi încă o dată și, dacă e nevoie, ba chiar încă o dată. Am trecut printr-un sistem de școală în care n-avea nimeni timp, nici răbdare, nici structură să explice unuia sau altuia informațiile din lecția care venea livrată brut, tăiată în bucăți mari și aruncată pe tablă sau dictată repede, pur și simplu, de ne amorțeau mîinile pe stilou în goana de a scrie pe caiet despre metafore, genul liric și despre ce a vrut să spună poetul. În bancă trebuia să stai cuminte, în clasele mici exista pe vremea mea și oroarea aia, o comandă prizonierească de a sta cu mîinile la spate – o clasă întreagă de momîi cu mîinile încrucișate la spate, cu spinarea cocîrjată și cu ochii buimaci țintă la învățător.

Uite, dacă stau să mă gîndesc acum, nu mi amintesc multe cazuri în toată școala, pînă la liceu, în care cineva să fi întrebat vreun profesor ceva. Orice. Dar cum se explică asta, de ce se face așa și nu altminteri, care e mecanismul din spate… nimic. Autoritatea era autoritate, pilula se înghițea direct, cu apă. Cine avea de înțeles mai multe, ori își bătea singur capul acasă, ori își chinuia părinții, ori se ducea direct la meditații. Școala era un loc de bifat și, ohoo, eram buni la bifat noi, din bănci, cînd nu chiuleam, profesorii de la catedră, la revedere, numai bine. Cu ceva excepții, desigur, dar nu despre ele vorbim acum. Și apoi, cum adică nu înțelegi, ce, ești prost?

Așa se face că un sistem indiferent de școlarizare, prin natura lui uniformizant și lipsit de perspectivele unor oarecari croieli făcute după individ, indiferența generală, lipsa reală de comunicare, toate astea s-au așezat mănușă peste o structură eminamente orientală a mea. Înțeleg prin structura asta orientală o atitudine în general de non-combat, imposibilitatea de a refuza și de a spune nu, o înțelegere profund greșită a ideii de a nu-l deranja pe celălalt, de a nu contrazice, de a fi amabil. O persoană drăguță, degrabă servitoare de rahat cu apă rece, cum ar veni.

M-am recunoscut iar în tiparul ăsta într-o discuție recentă cu un prieten IT-ist, mai mic ca mine, dar mai bine așezat în realitate. El stătea în realitatea lui ca într-un fotoliu, eu stau în a mea ca pe un colț de scaun fără spătar. Revenise în conversație cumva stereotipul bine înșurubat – în capul meu, cel puțin – că indienii din India sînt extraordinar de pricepuți într-ale calculatoristicii, soft-uri și programare, și așa mai departe. „Nu“, îmi spune el surprinzător, „nu e așa ușor să lucrezi cu ei, nu generaliza“, îmi spune. „Cum adică?“, întreb, zdruncinată în tipul de convingere că indienii sînt așa și pe dincolo, englezii sînt nu știu cum, nemții altminterea, știți, locurile comune pe care le mestecăm la un moment dat în cap cu toții. „Păi“, zice, „e greu să lucrezi cu ei pentru că aprobă tot ce le spui, îi întrebi dacă au înțeles și ei dau din cap, chiar dacă nu au înțeles.“ Ah, amabilitatea mea orientală, am recunoscut-o.

Să știți însă că de ceva timp lupt să scap de ea. Cu atît mai mult cu cît ce ni se întîmplă acum în jur reușește să mă scoată violent din starea asta. Nu e vreme de tăcut, nici de non-combat amabil. Știu că adevărul trebuie rostit și că întrebările trebuie puse cu insistență. Iar și iar. E datoria mea să ies din bula călduță. Începusem deunăzi o mega-saga a lui Auster. Peste o mie de pagini. 4, 3, 2, 1. Dar uite că nu e vreme de stat în casă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.