Cum ne-o fi norocul

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Se vorbește și se scrie mult despre situația învățămîntului românesc. E un lucru bun: societății nu-i sînt indiferente problemele cu care se confruntă educația. Ne pasă de ceea ce se întîmplă cu generațiile tinere. Opiniei publice i se pun adesea în față statistici, păreri, informații, planuri de redresare, greșeli, succese, soluții, imagini care rezumă situația școlilor din România. Există, în mod evident, un viu interes pentru acest subiect. Există dezbateri. Există dorința de a repara ce e stricat, de a face pași spre soluție, de a mișca în direcția bună ce e de mișcat. Interesul pentru reformă este mare. Și totuși, de atîția ani, în registrele educației sînt consemnate mai degrabă eșecuri. Senzația este, în ciuda agitației unanime, una de resemnare. De strigăte în van. De neputință. De „non-treabă“. Întrebarea este de ce. În ceea ce mă privește, orice urmă de optimism se stinge descurajant în fața micului ecran. Ori de cîte ori încerc un exercițiu de entuziasm în fața cîte unui fapt îmbucurător, oricît de mărunt, din ograda învățămîntului și a ministerului său, mă prăbușesc în fața realității crude, desenate nemilos, voit sau nevoit, de mai toți comentatorii emisiunilor de televiziune.

Plagiatul în lumea academică, altfel o problemă gravă care merită evidențiată și sancționată cu multă seriozitate, a ajuns o telenovelă, o manea sălcie îngînată ba ca înjurătură la adresa opozanților politici, ba ca blestem pe capul Justiției, ba ca sudalmă pe obrazul elitei. Oricine poate acuza de plagiat pe oricine, oricine poate ierta de plagiat pe cine poftește, oricine poate face o „analiză competentă“ a unei lucrări de doctorat, oricine poate spune unde stăteau ghilimelele înainte de Revoluție sau după 2005. Titlurile academice nu mai au nici o noimă, nici o relevanță, nici un rid, nici un cearcăn de bibliotecă: sînt doar iritări țanțoșe, ornamentică de talk-show, fasoane de vedetă, adeziv pentru scaune de șefi. Te miri cine nu are astăzi un doctorat, un masterat sau măcar o diplomă de participare la un curs ținut în curtea vreunei universități din Occident: textieri de tabloide, posesori de corpuri bine lucrate în studiourile de divertisment, logoreici noctambuli ai așa-ziselor emisiuni de dezbateri ignare. Inflația de „academicieni“ lasă în urmă praf și pulbere: nimeni nu mai dă doi bani pe o diplomă curată. Rîvna e doar pentru un spor la salariu sau pentru un birou mai central și mai spațios.

Cazurile de agresiune asupra copiilor sînt din ce în ce mai multe și mai revoltătoare. Și dacă asta nu e de ajuns ca să stîrnească audiența și rating-ul, atunci mass-media are grijă să prezinte știrile cu pricina în culori tari, senzaționale, cu detalii fioroase, blurate doar cît să stingă vigilența CNA-ului.

Programele electorale fac investiții în voturi, nu în școli, nu în evitarea abandonului școlar, nu în eradicarea sărăciei, nu în proiecte de integrare a copiilor abandonați. Nici un examen de bacalaureat eșuat, nici o testare națională inutilă, nici o statistică a familiilor dezmembrate de emigrație sau de boli nu le dau bătăi de cap sau de inimă politicienilor. Vor doar adulți la vot.

Soarta învățămîntului este criticată, seară de seară, de personaje stupefiante: foști ghicitori în stele și ezoteriști convertiți în „analiști“, foști miniștri ai Învățămîntului care au contribuit din plin la haosul deplîns acum, infractori dovediți, analfabeți acri și suficienți, realizatori de emisiuni deocheate, sindicaliști isterici. Vocile oamenilor cumsecade, ale celor inspirați și bine pregătiți amuțesc în vacarmul iscat de nepricepuți.

Emisiunile pentru copii, cu mici și rare excepții, abundă de kitsch și inadecvare. Emisiunile pentru adulți mustesc de grosolănie, violență, vulgaritate. Ore întregi, familia aflată în fața televizorului este invitată să participe la un dezmăț de detalii indecente din viața interlorpilor, la dialoguri băltind de mitocănie și obscenitate. Seară de seară, televiziunea dă de pămînt cu orice fărîmă de optimism în privința viitorului acestei nații: nimic din ceea ce vezi nu te lasă să speri că școala, educația, modelele veritabile, intelectualitatea, învățătura, examenul, diploma, dascălul vor căpăta anvergura de care are nevoie o societate sănătoasă la cap și suflet.

Cred, din ce în ce mai mult, că lucrurile merg, de bine, de rău, doar datorită unor inițiative și eforturi private, insulare: cîte un ONG mai încăpățînat, cîte o comunitate de părinți destoinici, cîte un grup profesoral de toată isprava, vreun ministru mai îndîrjit sau vreun director de liceu mai bine pregătit. O chestie de noroc, nu de sistem. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.