Cum, dom’le, pe banii mei?

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Mîrlanii cu palat jpeg

Era probabil cea mai stăpînă pe sine persoană din lume. Cineva pe care pînă şi propriile fire din capul perfect coafat o ştiau de frică. Părea că e la curent cu absolut tot ce se întîmplă, vorbea competent despre sarmale şi despre Jung, iar cînd se împotmolea în discuţie, se retrăgea tactic, într-o tăcere semnificativă. Îşi cunoştea drepturile şi le cerea cu aplomb. Ideea că toţi funcţionarii sînt nişte leneşi şi nişte indolenţi era bine înşurubată în capul ei şi să vezi cum mi ţi le dădea de pămînt pe toate cucoanele de la Poştă, care păreau că nu se mişcă destul de repede! Are femeie în casă (un apartament de bloc), pe care o beşteleşte de faţă cu prietenele ei, dar o mai uită vremea la o discuţie cu aceeaşi femeie, după care îşi imaginează că a sondat proletariatul. „Mi-a zăpăcit proasta aia hainele“, povesteşte, scuzînd cumva sacoul care nu i se pare foarte asortat. Îl înjură pe primarul care pune panseluţe pe banii ei şi n-are nici o problemă cînd ia acasă un top de hîrtie de la serviciu.  

E genul care te va face, la un moment dat, să te simţi foarte bleg. E genul care te face să te întrebi unde începe prostia şi unde se termină bunăvoinţa. În cazul propriei persoane, desigur. Dai mîncarea înapoi la restaurant? Ţi-a adus chelnerul o supă prea sărată, prea rece, prea nesupă. Ea, după propriile vorbe, „i-ar face-o scufiţă“. Pentru că-şi cunoaşte drepturile şi nu-şi bate nimeni joc de ea, pe banii ei. Recunosc umil că n-am fost în stare niciodată să trimit înapoi un fel de mîncare. E la fel de adevărat că nici n-am trăit situaţii extreme, în care să primesc gîndaci în ciorbă sau (mult) păr în pizza. Cînd mi s-a părut ceva în neregulă, n-am mîncat, pur şi simplu. Dar am plătit chestia aia. Pe banii mei, cum ar veni.

Zilele trecute, am avut o păţanie la bancă. Încurcaseră ăia nişte hîrtii, nu înregistraseră nu ştiu ce şi apăream acolo ca o nevolnică neplătitoare la timp a asigurării de casă. După zeci de telefoane, în care un robot amabil m-a pus să tastez toate steluţele şi diezurile pămîntului, am reuşit să stabilesc o întîlnire cu cineva, ca să-i povestesc faţă în faţă, cu hîrtiile doveditoare, cum stă treaba. Acel cineva s-a dovedit a fi o tînără domnişoară, mai împotmolită ca mine, dar care dădea impresia că e foarte competentă. Chestiunea se petrecea într-o mică sucursală de bancă, cu vreo trei-patru tinere care relaţionau cu publicul şi cu şeful lor, aşezat într-un birou undeva mai în spate, dar în aceeaşi încăpere. Unele dintre ele se mai consultau cu şeful; asta a mea – nu. A citit aiurea extrasele alea şi m-a convins şi pe mine că era ceva, totuşi, în neregulă. Cu aplomb. Cu îndoiala în suflet, mi-am strîns hîrţoagele şi m-am mai uitat în linişte peste ele, afară, pe stradă. Nu, eu aveam dreptate. M-am întors imediat să-i arăt domnişoarei, care a trecut lejer peste şi m-a atenţionat apoi, profesoral: „Dar plătiţi la timp şi data viitoare, da?“ Am făcut ochii cît cepele. Eram mustrată. Mi-a trecut fulgerător prin minte doamna care ştia ce şi cum i se cuvine, mi-am imaginat scena pe care ea ar fi făcut-o. Cu şeful prostuţei de faţă, desigur. „Desigur“, am răspuns zîmbind. Asta a fost tot ce am putut face. Sînt o proastă, nu? Din cauza mea şi a altora ca mine n-o să meargă lucrurile cum trebuie în societatea asta, nu? E foarte posibil. Te face o structură interioară neconflictuală mai bleg, sau perceput a fi bleg? Profită lumea de chestia asta, aşa cum avertizează toţi înţelepţii de cartier ai pămîntului? Mai mult ca sigur că nu. În situaţia asta, riscam cel mult să-mi stric ziua mea, a domnişoarei şi a şefului ei. Aia se alegea cu o mustrare, eu nu mă alegeam cu nici o satisfacţie, iar şeful ei... în fine, ăla nu mă mai interesează. Fata a înţeles bine că a greşit, chiar dacă n-a recunoscut-o. Data viitoare o să ştie cum să se uite pe acelaşi gen de hîrtii. E un bun cîştigat pentru alţii care or veni după mine. Pe timpul meu, cum ar spune tanti atotştiutoare de la începutul poveştii, dar tot e bine.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

Dica
Dică se pregătește să plece de la FCSB. Becali a stabilit și primii jucători dați afară după umilința cu Silkeborg
FCSB s-a făcut de râs în Danemarca, 0-5 cu Silkeborg, în grupele Conference League. A fost primul succes al grupării daneze în cupele europene în ultimii 24 de ani.
Alaska Rusia FOTO Shutterstock jpg
Doi ruși au ajuns cu o barcă în Alaska și solicită azil în SUA: „A fost o surpriză”
Două persoane din Rusia au traversat cu o barcă strâmtoarea Bering și au ajuns în Alaska, iar acum solicită azil în SUA, au anunțat reprezentanții statului american.
Militari rusi la centrala nucleara de la Zaporojie FOTO Profimedia
Ocupanții ruși au furat ștampila oficială de sigiliu a centralei nucleare Zaporojie
Ocupanții ruși au furat ștampila oficială de sigiliu a centralei nucleare din Zaporojie, folosită pentru autorizarea documentelor, potrivit companiei de stat ucrainene pentru energie nucleară.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.