Cu rucsacul în spate, prin Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 625 din 11-17 februarie 2016
Cu rucsacul în spate, prin Bucureşti jpeg

– despre cum poţi să fii călător prin propriul oraş –

Pipera – șoseaua Petricani – lacul Plumbuita – mînăstirea Plumbuita – canalul Colentina – lacul Fundeni – insula Fundeni – cartierul Ostrov – Piața Delfinului. Aproximativ zece kilometri, patru ore în pas de plimbare, pe timp însorit de iarnă, nu există marcaj.

Cînd eram copil, apoi adolescentă, mă fascinau scurtele descrieri ale traseelor montane, din ghidurile turistice. Citindu-le, încercam să-mi imaginez locurile – culmi, șei, văi și cabane, gradul de dificultate, ce ți se putea întîmpla pe drum. Nu mi-am imaginat că pot exista astfel de „trasee“ prin propriul tău oraș, pe care crezi că-l cunoști atît de bine. După prima mea „tură“ de București, m-am lămurit – de fapt, nu știu mai nimic despre orașul meu. Este doar acel oraș de care te simți deseori îmbîcsit și din care îți dorești doar să evadezi.

O discuție despre (re)definirea spațiului în care locuim poate fi aici necesară. Un spațiu care se schimbă în permanență, se modifică odată cu trecerea timpului. Pentru cei mai mulți dintre noi, orașul înseamnă doar drumurile noastre zilnice, cu mașina, cu tramvaiul sau cu metroul. Uneori, cu bicicleta, dar nici atunci cînd traversezi cu ea orașul nu prea ai timp să caști gura. Apoi, mai înseamnă vecinătatea: cîteva blocuri, o parcare, magazinul de la colț. Orașul poate să mai însemne și teatre, cinematografe, cluburi, cafenele, însă acestea sînt niște spații în sine, ar putea fi oriunde în altă parte. Dincolo de aceste fragmente de oraș, Bucureștiul în sine, ca ansamblu, devine pentru noi toți invizibil.

Vă voi povesti despre o călătorie de cîteva ore prin propriul meu oraș. Cînd m am întors, m-am simțit ca și cum aș fi revenit acasă de pe meleaguri exotice și îndepărtate. Și, în același timp, familiare.

Grupul ține de cald

Ne-am întîlnit la ora 12, la ieșirea de la metrou din Pipera. Pînă pe la fără un sfert erau doar cîțiva oameni, oarecum năuci, pentru că nu știau la ce să se aștepte, însă echipați ca pentru o excursie adevărată – încălțăminte și geci sport, ruscacuri mici și compacte în spate, cu buzunare exterioare pentru sticle cu apă. Cîțiva aveau chiar bocanci de munte și pantaloni din fîș ca să se ferească de noroaiele dezghețului din februarie. Aparate foto profi, atîrnate la gît. La 12 fix, mai multe grupuri au început să se reverse pe gura de la metrou. Cei mai mulți se cunoșteau deja, se strigau unii pe alții, se salutau, băieții dădeau noroc cu organizatorul turei. Ne-am trezit că sîntem 130 de oameni. Atmosfera mi-a amintit de plecările matinale din Gara de Nord ale școlii de ghizi din care, la un moment dat, am făcut parte. Spre Piatra Craiului sau spre Apuseni. Același entuziasm molipsitor, drumul care ne aștepta era o promisiune. Apoi, mi-am reamintit că eram, de fapt, în București și că urma să vizităm un segment din salba de lacuri de pe rîul Colentina.

Media de vîrstă – 30 de ani. Tatăl meu, 67 de ani, și încă cîțiva ridicau un pic media de vîrstă. Însă spre deosebire de el, erau oameni de munte, o doamnă cu părul alb avea pe rucsac egida unei asociații ecologice – „Arcul carpatin“ – și un steag tricolor. Studenți și proaspeți absolvenți, de Geografie, de Geologie, de Istorie, de Litere. Oameni care veniseră singuri, femei și bărbați, de diferite vîrste. Cupluri care se țineau de mînă și se sărutau la răstimpuri. Găști de tineri care în timp ce mergeau depănau amintiri din acelea cu „Mai ții minte cum a fost cînd ne-a prins viscolul la Bîlea?“. Amatori de selfie, cu stick. Cîțiva străini care habar n-am cum de ajunseseră în­tr un tur care nu există în nici un ghid turistic. Probabil că au fost aduși de prietenii lor bucureșteni.

Ne-am pornit la drum, într-un soi de monom dezorganizat. Pe trotuar, pe marginea străzii, trecînd pe lîngă clădirile urîte de birouri care au împînzit cartierul Pipera, traversînd pe la trecerile de pietoni, oprind un convoi de mașini ce se deplasau în ritm de week-end, cu șoferi surprinși – unde naiba se duc ăștia? Puteam să o punem de-o manifestație. De un protest ad-hoc. Însă scopul nostru era drumul în sine, călătoria. În momentul în care faci parte dintr-un grup de oameni care merg pașnic în aceeași direcție, doar ca să ajungă împreună la un capăt, capeți o senzație de confort. Optimismul grupului e molipsitor. Îți golești capul de gînduri și mergi.

Eu și tatăl meu nu cunoșteam pe nimeni, însă am simțit de la bun început că facem parte din grup și am intrat într-un ritm al lui. Și cum o călătorie, oricît de banală ar fi ea, nu e decît o extensie a unor alte călătorii trecute și viitoare, am prins din zbor frînturi de conversații despre planuri de a merge la Mălăiești, pe Glăjerie, și despre cum arată acum cabana, despre o noapte de pomină de la cabana Podragu, despre un prieten care nu „și-a mutat anatomia“ în această tură, pentru că a luat-o pe un alt drum, pe Take Ionescu, despre visul unei ture cu bicla între Vadu și Portița sau poate mai departe, pînă la Sulina, „însă merge la vară, cînd e cald, te mai oprești și mai faci o baie, altfel n-are nici un rost“, despre cum s-au jurat unii că nu mai calcă în Vamă și n-au mai călcat, deși „au copilărit“ în 2 Mai. Dar și alte frînturi de discuții despre filme, despre cărți, despre ultimele apariții de la Polirom sau despre nu știu ce spectacol de teatru. La finalul excursiei, tatăl meu mi-a spus că acel grup i-a redat o speranță pe care o pierduse – că, de fapt, trăim într-o societate mult mai normală decît credem.

Am și acum în minte imaginea grupului înșirat pe aproape un kilometru pe șoseaua Petricani, un drum banal de oraș pe unde am trecut de nenumărate ori cu mașina fără să-i acord nici o atenție. Și zumzetul de voci care se ridica deasupra lui, în acel soare neașteptat de cald de februarie.

Arhiva de geografie

Nu este o organizație sau o instituție. Este un singur om care a organizat turul și pe care îl cheamă Andrei Ionel. Și care are un blog de turism geografic. A început să conceapă și să organizeze astfel de trasee prin București din octombrie anul trecut, însă după o lungă perioadă de cercetare în care a bătut orașul la pas, a făcut fotografii și a scris. Andrei a absolvit Facultatea de Geografie și lucrează ca meteorolog. Tururile sînt gratuite, cine vrea poate să-i cumpere cartea în format electronic, un prim volum. Visul lui este să-și vadă cartea tipărită. Deja s-a apucat de volumul doi.

Din cînd în cînd oprește grupul și strigă „Pauză“. Adună oamenii în jurul lui și începe să le povestească, își ia în serios rolul de ghid, fără a fi însă intruziv, fără a-ți împuia capul cu informații ca să-ți arate cît e el de documentat (și este). E mai degrabă acea călăuză necesară fără de care grupul s-ar pierde. Acum ne povestește despre cele nouă lacuri de pe rîul Colentina care au fost amenajate în perioada interbelică, despre rolul lor inițial, cel de agrement, de care s-a ales praful. Despre rămășițele unor foste ștranduri, ruinele unor restaurante, despre un București defunct. Despre cum, în anumite locuri, accesul la malurile lacurilor nu mai există, pentru că cetățenii și-au extins curțile și gospodăriile, de fapt își aruncă zoaiele în lac, însă el a găsit poteci, scurtături pe care noi, bucureștenii obișnuiți, n-am fi îndrăznit să le căutăm, nu le-am fi găsit rostul. Despre vagi proiecte de reabilitare care există, din păcate, doar pe hîrtie. Ascultîndu-l pe Andrei vorbind, prezentîndu-și traseul din perspectiva unui om pasionat de ceea ce face, capeți încredere că la un moment dat aceste lacuri vor fi și altceva decît o groapă de gunoi a orașului, că dacă și mai mulți oameni se vor aduna la răstimpuri pentru a vizita obiective turistice inexistente, ele în cele din urmă se vor materializa de la sine. Sau, cel puțin, vor exista din nou în memoria orașului.

Plumbuita

O luăm pe malul drept al lacului Plumbuită, deja în zare se văd blocurile din Colentina. Nu mi-aș fi imaginat că Pipera este, de fapt, atît de aproape de Colentina, peste lac. Mergem pe o alee mărginită de case amestecate, vile și maghernițe. Cele mai urîte dintre ele se află pe Intrarea Aspirației. Lacul e pe jumătate secat, apa a fost oprită la stăvilarul de la Herăstrău, pentru a se împiedica, pe timp de iarnă, eroziunea malurilor. Maluri care au un tiv de gunoaie ce se revarsă și peste suprafața de apă înghețată de la margine. Ne atrage atenția o chitară roșie, de copil, abandonată pe gheață. Un băiat din grup coboară pe lac și o ia ca amintire.

Peisajul e unul incert, de final de iarnă, de început de primăvară. Traversăm un pod asemănător cu cele din parcul Herăstrău și ajungem destul de repede pe insula Plumbuita, făcîndu-ne loc pe o potecă cu aspect de WC public. Găsim o ruină cu o fostă destinație destul de obscură – terasa unei cofetării sau a unui restaurant. Cîțiva din grup se urcă pe o scară care nu duce nicăieri.

Am ajuns de mai multe ori în parcul Plumbuita, însă niciodată nu mi-a trecut prin minte să vizitez mînăstirea din secolul al XVI-lea. Se pare că numele de Plumbuita i se trage de la Matei Basarab, care, avînd nevoie de ghiulele în timpul luptei, a dat la topit acoperișul din tablă de plumb al mînăstirii pentru a le fabrica. Însă mai sînt și alte legende. Ceea ce din nou nu știam este că are fortificații. Mînăstirea pro­priu zisă e o incintă mică, cu pereți din cărămidă, alții văruiți în alb și cu un cor bisericesc care se aude discret din difuzoare. Preotul deschide biserica și dă explicații grupului, poposim aici pentru o vreme. Grupul ronțăie covrigi și sandviciuri aduse de acasă, în rucsac. Cîțiva vegetează pe bănci la soare. Trei fete găsesc o alee în afara mînăstirii și încep să sară coarda.

Străbatem aleile amenajate ale lacu­lui, unde apar desene cu creta pe asfalt, ale copiilor, din ce în ce mai aproape de zgomotul traficului din Colentina. Se vede chiar și Mc-ul de pe pod, un avanpost al civilizației citadine. Ne amintim că sîntem, totuși, în București, iar casele noastre, deși ni se par acum îndepărtate, sînt, de fapt, la doi pași.

Fundeni și „viața dă underground“

Trecem de un stăvilar, apoi, pe sub un pod, descopăr rîul Colentina, despre a cărui existență credeam că e doar un mit. Mergem de-a lungul canalului aproape un kilometru și mi se pare straniu – seamănă perfect cu orice curs de apă extrem de pitoresc și de valorificat din punct de vedere turistic din capitale precum Paris, Amsterdam și Berlin. Maluri înierbate, copaci de-o parte și de alta, apă vălurită, puțin murdară, chiar cu un iz romantic. Văd și un cuplu de îndrăgostiți pe mal, cît se poate de clasic – el lungit pe spate, pe bordura de beton, cu capul în poala ei, ea mîngîindu-i părul, netulburați, în lumea lor. Observ și cîteva blocuri noi, cochete, cu trei etaje, care mă încîntă – mi-ar plăcea să locuiesc aici.

Însă după doar două sute de metri intrăm într-o altă lume, în „țigănie“, mahalaua profundă. Andrei ne anunță că nu vom mai putea urma malul apei și că va trebui să o luăm pe ocolite ca să ajungem în Pantelimon. Malul apei este asimilat de-acum gospodăriilor încropite, mizeriei, sărăciei. O casă alcătuită din trei ziduri care stau să se dărîme are drept acoperiș un munte de gunoaie unde trăiesc patru cîini, o pisică și cîteva găini. Proprietarul „casei“ a ieșit la poartă și ne întinde mîna. Doar alți locatari ceva mai înstăriți (și cu burtă) se miră de adunarea noastră: „Or fi de la MISA, de la Bivolaru!“, zice unul. „Nu, că ăia se adună pă Lacul Tei!“ Unul dintre ei trage o concluzie: „(Ei) vrea să vadă care e viața dă underground!“ O babă se crucește: „Ce faceți aicea, maică?“ Îmi dau seama că locuitorii majoritari ai Bucureștiului se aventurează rar prin aceste locuri și, cînd ajung, sînt priviți ca o specie exotică. Trăim în orașe paralele, fără să ne dăm seama. Pe strada Peisajului, la ferestrele fără geamuri ale unei vile neterminate, își fac apariția chipurile curioase ale unor plozi părăsiți. La nici 50 de metri sînt blocurile comuniste din anii ‘70 ale Colentinei. De ce „peisaj“ au parte acești oameni? De o mare de gunoaie ale căror talazuri se scufundă, odată cu oamenii pe care îi adăpostesc. Pe strada Atleților, două fetițe stau pe un pled întins direct pe asfalt și se joacă cu niște păpuși dezmembrate.

Ajungem din nou la gîrlă, cîțiva pescari de ocazie își aruncă undițele printre pet-uri. Lacul Fundeni, un lac neamenajat și necunoscut bu­cu­reș­te­nilor, se deschide în fața noastră și îți dă o senzație de eliberare. Mergem pe o potecă pînă pe insula Fundeni – o suprafață netedă acoperită de iarbă înaltă și uscată, ca un fîn. De-a lungul malului, stufăriș și tufe de măceș și un vechi ștrand cu îngrăditurile lui, în părăsire de zeci de ani. În mijloc, ruina unei foste discoteci. Insula are o atmosferă tarkovskiană, îți dă o senzație de capăt de oraș și de lume. În zare se văd blocurile socialiste din Panteliomon, circul foamei de la Delfinului, casele din Doborești. Ești în București și, totuși, atît de departe de el. Ai senzația că ai străbătut evuri și că ai traversat mii de spații în timp doar pentru a ajunge aici și a privi de pe o insulă uitată, într-un apus de februarie, cum un tren gol personal, care tocmai a plecat din gara București-Obor, trece podul de peste lacul Fundeni și se îndreaptă spre mare.

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

mostenire casa jpg
Poate o chitanță de mână să transfere proprietatea asupra unei case? Ce a decis Tribunalul Mehedinți
O femeie a plătit 5.000 de lei pentru un teren cu o casă și o anexă, în baza unei simple chitanțe, în anul 2020.
image png
Cutremurul din Vrancea a provocat evacuarea aeroportului din Chișinău. Martor: „A fost o stare de teamă. Nu te plictisești aici”
Aeroportul Internațional din Chișinău a fost evacuat de urgență miercuri dimineață, după cutremurul cu magnitudinea 5,7 produs în zona seismică Vrancea. Pasagerilor și persoanelor aflate în terminal li s-a cerut să iasă din clădire, pentru a evita eventuale accidente.
„Era transformării moderniste: de la Domnișoara Pogany la sistemul axiomatic al lui David Hilbert”, conferința de Joi la Palatul Suțu
Conferința de Joi la Palatul Suțu: Era transformării moderniste: de la Domnișoara Pogany la sistemul axiomatic al lui David Hilbert
Ce legături putem descoperi între opera lui Constantin Brâncuși și transformările matematicii de la începutul secolului XX?
 militar american arestat pentru spionaj in favoarea rusiei jpg
Ofițerul american arestat în Marea Britanie sub suspiciunea de spionaj în favoarea Rusiei a fost preluat de autoritățile SUA
Un ofițer al armatei americane, arestat în Marea Britanie sub suspiciunea de spionaj în favoarea Rusiei, a fost preluat în custodia armatei Statelor Unite.
Trump și Xi Jinping
„Contează atmosfera, nu tratatele“. Jurnalul consilierului lui Gorbaciov din 1989 care explică diplomația lui Trump cu Xi
La o lună după summitul de la Malta, consilierul lui Gorbaciov, Anatoli Cerniaev, își nota în jurnal că tratatele semnate contau mai puțin decât schimbarea de atmosferă dintre cele două superputeri. Trump și Xi Jinping ating și ei miza „atmosferei“, dar documentele rămân și aici puține.
erasmus
Erasmus+ 2027: peste 5,3 miliarde de euro pentru proiecte educaționale. Cine poate obține finanțare
Comisia Europeană a lansat apelul de finanțare Erasmus+ pentru 2027, cu un buget total de 5,36 miliarde de euro, destinat proiectelor din domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului.
image png
mostenire, foto shutterstock jpg
Două moșteniri în același proces. Ping-pong Bârlad-Galați
Când un proces privește două moșteniri deschise succesiv, persoana care introduce cererea poate alege între instanțele de la ultimul domiciliu al fiecăruia dintre cei doi defuncți.
Scufundarea navei SS Central America. Gravură din 1857, de la National Maritime Museum din Londra
Vaporul încărcat cu aur, care a ajuns pe fundul oceanului. Istoria naufragiului care a zguduit economia americană
Un vapor încărcat cu aur, 425 de victime, o criză financiară majoră și aproape patru decenii de procese. Istoria navei SS Central America, scufundată în 1857 în largul Carolinei de Sud, pare desprinsă dintr-un roman de aventuri.