Cu patimă pe celălalt urîndu-l

Publicat în Dilema Veche nr. 648 din 21-27 iulie 2016
Invizibilii jpeg

„Mărimea asta, dar pe albastru, aveți?“ Femeia e într-un magazin mic de pantofi și a luat la probat un șir întreg de balerini. (Pentru domnii de aici, balerinii sînt pantofii ăia comozi, fără toc, ca niște cipici de casă.) Cu fundițe, cu paiete, roz, aurii, verzi, toata pantofăraia de acolo arată tentant, iar femeia pare că vrea să plece cu ceva cumpărat acasă. Vînzătoarea tînără dă din cap că nu, nu are. Femeia se învîrtește și se sucește pe lîngă vreo două perechi care-i vin. Pune un pantof, întinde laba piciorului și se admiră în oglinzile pătrate puse jos. Calcă pe el, îndoaie talpa, întinde iar piciorul și-l întoarce în aer de la stînga la dreapta. Îl scoate, pune celălalt model în picior. Aceeași succesiune agonizantă de gesturi. Vînzătoarea e cu ochii pe pereți.

„I-aș lua pe amîndoi“, murmură pentru sine femeia, care rămîne cu un pantof al magazinului în picior și cu sandaua ei cu toc, de acasă, în celălalt picior. Stă cîș, un picior mai scurt decît ălălalt și se gîndește. Se încalță la loc cu ale ei și se întoarce către vînzătoare: „Cred că vin mîine să le iau. Pînă la cît aveți deschis?“ Vînzătoarea îi răspunde oftat: „Mîine doar pînă la trei.“ În ochii ei citești clar: „Mai vii tu mîine să iei pantofii cînd mi‑oi vedea ceafa. Aoleu, ce vacă, mă lasă și cu magazinul vraiște.“

Sînt anumite tandemuri în zona asta a serviciilor care se urăsc tradițional. Vînzători care își urăsc clienții. Citești pe sub un zîmbet glacial toate urările de bine, în unele cazuri. În altele, pare că ai deranjat omul din ale lui. Intri și ceri ceva, iar ăla se ridică pufnind și-și tîrșîie picioarele să-ți aducă sau să-ți caute acel ceva. Îți vine să-i ceri de-a dreptul scuze că ai îndrăznit să-l ridici de pe scaun. De partea ailaltă ai clienți care se comportă ca niște prințese friabile și care se așteaptă ca toată lumea să le cadă literalmente la picioare. N-or fi aflat că semiluna mică a unui zîmbet și două-trei „mulțumesc“-uri n-au omorît pe nimeni și, cu atît mai mult, n-au știrbit demnitatea nimănui.

Ai apoi cuplul de aur meșter/instalator versus proprietarul casei. Aici umorile sînt grele și mlăștinoase. Uneori relațiile ajung reci și rigide ca o cheie franceză. Meșterul se chinuie să desfacă niște șuruburi ruginite și înțepenite cu anii și-l blagoslovește în gînd pe proprietar, de parcă ăla e neapărat de vină. Proprietarul îl bodogăne că nu e și el mai atent și i-a ciupit un pic faianța cînd a montat robinetul. „Normal, dacă nu-i lucrul lui, dă-l în mă-sa!“ Cînd tensiunea nu mocnește verde și otrăvită, atunci se aruncă vorbe în doi peri din care lucesc orbitor nemulțumirile ascunse: „Haide, bre, nea Costică, chiar așa, ții și Rusaliile, ții și duhul sfînt sau ce Doamne iartă-mă de sărbătoare a mai fost și mă lași două săptămîni cu bucătăria toată desfăcută?“ Nea Costică își face o cruce cu obertaineru’ din mînă și tace jignit: „Oameni fără Dumnezeu…“

Din combinația vecini versus vecini se pot naște tragedii. Cunoaștem, cred, cu toții cazuri în care unii ajung la exasperare din cauza celorlalți și cazuri în care conlocuirea în cutii de beton despărțite de pereți din placaje devine atît de extremă încît se ajunge la procese și vătămări corporale. Vecina care umblă noaptea pe tocuri și trage des apa pe la 2 dimineața. Vecinul care bormașinuiește sîmbătă de sîmbătă, că te întrebi în ce continuă construială e omul ăsta. Ce naiba se întîmplă la el acasă? Oare ce bormașinuiește ziua, se astupă cumva la loc noaptea? E nevoie să-și zidească nevasta aia guralivă în cămară? Vecinul care prăjește des ceva cu ceapă, cu usturoi și cu pește atunci cînd tu abia ți-ai întins rufele sau cînd ți-e atît de rău că miasmele rumene de zahana îți spintecă de-a dreptul stomacul în două. Vecinul guraliv, cel băgăreț și cel bîrfitor. Ăla care te inundă imediat cum ai terminat de zugrăvit. Ăla care-și lasă pantofii călcați la spate și gunoiul la ușă.

Șirul e mult mai lung. Clasica pereche taximetrist-client merită un capitol separat. Patron-angajat. Căci biela-manivela dușmăniilor noastre forează necontenit în antipatii cotidiene.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Masina intrata in gard, Db mp4 thumbnail png
Accident grav în Dâmbovița. Un șofer pierde controlul și intră direct într-un gard VIDEO
Două persoane au ajuns la spital după ce mașina în care se aflau s-a izbit de un gard. A fost nevoie de descarcerare, întrucât o femeie a rămas captivă între fiarele contorsionate.
microfon ascuns mic shutterstock 2138678309 jpg
Condamnat penal şi obligat la despăgubiri pentru spionarea soţiei. Cum l-a demascat femeia
Un stomatolog din Oradea prins că a montat microfoane în casă şi şi-a interceptat soţia a fost condamnat penal şi obligat la plata unor despăgubiri morale către victima sa.
Oleksiy Danilov FOTO Wkipedia
Ucraina critică propunerea lui Macron ca Rusia să primească garanţii de securitate pentru a încheia războiul
Propunerea preşedintelui francez Emmanuel Macron ca Rusia să primească garanţii de securitate în cadrul unor viitoare negocieri menite să pună capăt războiului din Ucraina a fost primită duminică cu critici puternice la Kiev şi în statele baltice, relatează publicaţia Financial Times.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.