Cu patimă pe celălalt urîndu-l
„Mărimea asta, dar pe albastru, aveți?“ Femeia e într-un magazin mic de pantofi și a luat la probat un șir întreg de balerini. (Pentru domnii de aici, balerinii sînt pantofii ăia comozi, fără toc, ca niște cipici de casă.) Cu fundițe, cu paiete, roz, aurii, verzi, toata pantofăraia de acolo arată tentant, iar femeia pare că vrea să plece cu ceva cumpărat acasă. Vînzătoarea tînără dă din cap că nu, nu are. Femeia se învîrtește și se sucește pe lîngă vreo două perechi care-i vin. Pune un pantof, întinde laba piciorului și se admiră în oglinzile pătrate puse jos. Calcă pe el, îndoaie talpa, întinde iar piciorul și-l întoarce în aer de la stînga la dreapta. Îl scoate, pune celălalt model în picior. Aceeași succesiune agonizantă de gesturi. Vînzătoarea e cu ochii pe pereți.
„I-aș lua pe amîndoi“, murmură pentru sine femeia, care rămîne cu un pantof al magazinului în picior și cu sandaua ei cu toc, de acasă, în celălalt picior. Stă cîș, un picior mai scurt decît ălălalt și se gîndește. Se încalță la loc cu ale ei și se întoarce către vînzătoare: „Cred că vin mîine să le iau. Pînă la cît aveți deschis?“ Vînzătoarea îi răspunde oftat: „Mîine doar pînă la trei.“ În ochii ei citești clar: „Mai vii tu mîine să iei pantofii cînd mi‑oi vedea ceafa. Aoleu, ce vacă, mă lasă și cu magazinul vraiște.“
Sînt anumite tandemuri în zona asta a serviciilor care se urăsc tradițional. Vînzători care își urăsc clienții. Citești pe sub un zîmbet glacial toate urările de bine, în unele cazuri. În altele, pare că ai deranjat omul din ale lui. Intri și ceri ceva, iar ăla se ridică pufnind și-și tîrșîie picioarele să-ți aducă sau să-ți caute acel ceva. Îți vine să-i ceri de-a dreptul scuze că ai îndrăznit să-l ridici de pe scaun. De partea ailaltă ai clienți care se comportă ca niște prințese friabile și care se așteaptă ca toată lumea să le cadă literalmente la picioare. N-or fi aflat că semiluna mică a unui zîmbet și două-trei „mulțumesc“-uri n-au omorît pe nimeni și, cu atît mai mult, n-au știrbit demnitatea nimănui.
Ai apoi cuplul de aur meșter/instalator versus proprietarul casei. Aici umorile sînt grele și mlăștinoase. Uneori relațiile ajung reci și rigide ca o cheie franceză. Meșterul se chinuie să desfacă niște șuruburi ruginite și înțepenite cu anii și-l blagoslovește în gînd pe proprietar, de parcă ăla e neapărat de vină. Proprietarul îl bodogăne că nu e și el mai atent și i-a ciupit un pic faianța cînd a montat robinetul. „Normal, dacă nu-i lucrul lui, dă-l în mă-sa!“ Cînd tensiunea nu mocnește verde și otrăvită, atunci se aruncă vorbe în doi peri din care lucesc orbitor nemulțumirile ascunse: „Haide, bre, nea Costică, chiar așa, ții și Rusaliile, ții și duhul sfînt sau ce Doamne iartă-mă de sărbătoare a mai fost și mă lași două săptămîni cu bucătăria toată desfăcută?“ Nea Costică își face o cruce cu obertaineru’ din mînă și tace jignit: „Oameni fără Dumnezeu…“
Din combinația vecini versus vecini se pot naște tragedii. Cunoaștem, cred, cu toții cazuri în care unii ajung la exasperare din cauza celorlalți și cazuri în care conlocuirea în cutii de beton despărțite de pereți din placaje devine atît de extremă încît se ajunge la procese și vătămări corporale. Vecina care umblă noaptea pe tocuri și trage des apa pe la 2 dimineața. Vecinul care bormașinuiește sîmbătă de sîmbătă, că te întrebi în ce continuă construială e omul ăsta. Ce naiba se întîmplă la el acasă? Oare ce bormașinuiește ziua, se astupă cumva la loc noaptea? E nevoie să-și zidească nevasta aia guralivă în cămară? Vecinul care prăjește des ceva cu ceapă, cu usturoi și cu pește atunci cînd tu abia ți-ai întins rufele sau cînd ți-e atît de rău că miasmele rumene de zahana îți spintecă de-a dreptul stomacul în două. Vecinul guraliv, cel băgăreț și cel bîrfitor. Ăla care te inundă imediat cum ai terminat de zugrăvit. Ăla care-și lasă pantofii călcați la spate și gunoiul la ușă.
Șirul e mult mai lung. Clasica pereche taximetrist-client merită un capitol separat. Patron-angajat. Căci biela-manivela dușmăniilor noastre forează necontenit în antipatii cotidiene.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
