Ctrl X

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
Invizibilii jpeg

2020. Zodia Taur. Cu planeta nu mai știu care (Saturn? Jupiter? Marte?) în Casa a IX-a, casa călătoriilor lungi și a relațiilor cu străinătatea, veți avea ocazia să ieșiți des din țară, să vă lărgiți orizonturile, poate chiar să vă mutați definitiv departe de casă.

Ați nimerit-o și de data asta, mă gîndesc, în timp ce îmi explorez casa a nu știu cîta lună la rînd de neplecat nicăieri, a nu știu cîta lună la rînd de cînd marea aventură e dusul și plecatul la muncă, număratul sportiv al ălora cu măștile sub nas la metrou (miercurea e ziua cea mai productivă), cumpărăturile de la Mega, piața, bătutul cartierelor din vecinătate cu piciorul și contabilizarea dementă a zilelor cînd te strivește pe rînd ba o iritare profundă, ba un început simpatic de depresie de manual.

Mă gîndesc și la tîmpenia scrisă pe Facebook la început de ianuarie laolaltă cu restul lumii; tot soiul de planuri, vise, proiecții, glume cu diete și ce mai face un om normal la început de an. 2020 o să fie bun cu mine și cu voi, scriam eu pe acolo pe la 1 ianuarie, iar vălul de penibil începea oricum să se lase peste toate platitudinile astea încă de pe 2. Aș fi uitat în mod normal prostia asta, dar trebuie să mi-o aduc aminte, acum, în iulie, cînd stau în vîrful patului cu laptop-ul în brațe și aștept cu interes un alt puseu de iritare extremă, fără obiect/subiect pe care să poți pune degetul. Avem pandemie, avem BLM și anti-BLM, avem în continuare Trump, trollii ruși, Iohannis, Uniunea Europeană care nu se înțelege la bani, Macron care țipă la premierul austriac, statui care pică și lumea nu înțelege în continuare de ce, sexo-marxiștii, delicioșii conservatori români, frica, avem ceva oameni prin Piața Victoriei care, dincolo de dreptatea sau nedreptatea lor, au reușit să producă cea mai sărăcuță pancartă din istoria protestelor – „Covrig 19” e atîîît de lame, că bunică-mea care nu vorbea bine română, autoghetoizată prin forța lucrurilor, tot ar fi scos ceva mai decent.

Stau așa, la mijlocul acestui an, trag o linie și văd un pic ce s-a petrecut în spate. Au dispărut niște prietenii care poate nici nu trebuiau să existe, s-au reașezat, poate, niște priorități care probabil că o să dispară odată cu revenirea la o oarecare normalitate, am explorat obsesiv casa și acasă. Am săpat tuneluri în covorul din living, am făcut super-expediții în bibliotecă, în cărțile de acolo și în obiectele puse pe rafturi. Nimicuri aduse de prin Europa vacanțelor și a city-break-urilor: doi îngerași cît unghia dintr-o ceramică poroasă luați dintr-o abație scoțiană, un bustișor alb al lui Bach adus de la Berlin după o noapte de beție într-un bar cu nisip pe jos, sfîntul catolic Iacob cel Mare, cu scoica călătoriilor pe piept, căruia îi lipsește un braț, luat cu 5 euro dintr-un cărucior cu vechituri în Toledo. Apoi lucruri rămase de prin familie; poze sepia cu doamne țîțoase, strînse în corset, făcute de unu’ Ferdinand Kernthaler, la Viena. Pe spatele cartonului tare stă scris Meine Mutti, Frau Antonia Jung. Un străbunic îmbrăcat în uniforma armatei române, cu fes pe cap, colțul din dreapta sus e pătat cu cerneală – mort la Turtucaia. Nimicuri deja, oameni necunoscuți, pierduți deja în istoriile auzite și răsauzite pe care le-am stors de la rude. Mai spune-mi o dată cum a fost aia și ailaltă, le ziceam, iar de fiecare dată poveștile se întorceau puțin mai noi, puțin schimbate, Minnesänger-ii mai adăugau conținut de fiecare dată, și, Doamne, cît îmi plăcea.

Mi-am explorat casa în perioada asta și m-am gîndit dacă o fi totuna cu acasă. Uneori era, alteori nu, după dispoziție, umori și grade de iritare. Am intrat cu totul în cutii cu fotografii, am stat acolo, pe covor, pînă mi-au amorțit picioarele și m-am uitat la nunți alb-negru cu sifoane pe masă și meseni cu freze buclate. Am rupt, ca voi toți, Netflixul, m-am gîndit să fug la țară, la orice țară, dar cu condiția ca iarba să nu ascundă gîngănii și nici șoproanele vechi pînze de păianjeni grași și nici muște; o țară de plastic, aseptică mi-am dorit. Călătoriile tuturor s-au întors pe dinăuntru. Habar n-am dacă e bine.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.