Creaturile oraşului

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Invizibilii jpeg

Mi-am făcut un obicei să mă întorc din cînd în cînd la Franzen, pe care îl plac mai degrabă și mai abitir înaintea mult mai talentaților sau mult mai simpaticilor săi contemporani. Iar într-una din zile, cu fața spre via dezolantă care atîrna într-o disperare intimă, lipsită de pudoare, de cadrul de fier golaș de pe terasă, am recitit asta (traducerea repezită îmi aparține):

„(…) Era, oricum, antropomorfic să te vezi în celelalte specii. Să-ți fie foame tot timpul, să fii înnebunit după sex, să nu crezi în încălzirea globală, să trăiești fără să te gîndești la nepoți, să-ți petreci jumate din viață curățîndu-te, să fii în permanență în gardă, să fii o creatură a obișnuințelor, să nu te impresioneze umanitatea, să preferi propria specie: toate astea înseamnă să fii ca o pasăre…“ (Jonathan Franzen, The Discomfort Zone: A personal History). Franzen e un celebru iubitor de păsări. Cunoscut pentru sutele de ore în care a stat și le-a privit. Pentru descrierea pasionată a lor, pentru obstinația cu care a urmărit și a notat sute de specii observate.

Am ridicat ochii din carte. În vie aterizase un stol de vrăbii impertinente. Ciricăiau și se certau dintr-un oarecare motiv care s-a dovedit a fi un ciorchine cu strugurii stafidiți, plini de dulceața rece a iernii. S-au zburătăcit puțin printre crăcile golașe și s-au răspîndit la fel de repede care încotro. În urma stolului rămăseseră doar un bărbătuș înfoiat ca un mic ghemotoc gri, ciorchinele jumulit și cîteva stropșeli alburii pe jos.

Sînt vecinele mele, ale noastre, colocatarii orașului alături de care împărțim Bucureștiul. La fel ca micii pițigoi pe care i-am privit în aceeași vie cu la fel de multă fascinație și dragoste. Un pumnuc de pasăre cu pieptul zguduit de bătăile unei inimi frenetice. Formidabilă creatură, improbabilă alcătuire de oscioare, pene, puf cu o structură perfectă, bobi rotunzi și mătăsoși – ochii. La fel ca porumbeii și guguștiucii zilelor noastre care ne murdăresc pervazurile și ne leagănă după-amiezele de vară în uguit casnic. Șmecherii trotuarelor, chiori unii, șchiopi sau fără degetele de la picioare alții, cu piepturile și gîtul irizate în culori metalice, marii profitori ai covrigilor și ai bucățelelor de pîine. Băgăcioși și incontinenți, porecliți pe nedrept șobolani zburători, vor continua să ne murdărească statuile și pervazurile, să ne enerveze mîțele de casă, să ne mănînce covrigii și să uguie frumos după-amiezele. Sînt vecinii noștri, la fel ca pescărușii și ciorile care fac naveta spre gropile de gunoi din periferii. La fel ca privighetorile pe care le poți auzi în plin centrul orașului cînd se crapă de ziuă, vara. Ca micii lilieci pe care-i mai vezi zburătăcind pe lîngă blocuri. Cucuvele ascunse în parcuri, rîndunele în zbor spectaculos care-și fac cuiburi sub streșini și în tavane.

Ridic un pic ochii din treburile mele și văd că orașul e tare aglomerat cu mii de alte ființe non-umane. Trecem unele pe lîngă altele, specie pe lîngă specie. Pene, blană, bot, mustăți, hanorace, pantofi, pernuțe, cozi, aripi, platoșe chitinoase, iPhone, antene, căști. Se ciripește, se croncăne, se miaună, se latră, se țîrîie, se chițăie.

Împărțim orașul cu mîțele lunguiețe. Neînfricatele, neîmblînzitele tomberoneze slabe-ață pe care le admir și cărora le mîngîi deseori blana lucioasă atunci cînd mă lasă. Cu șobolani pe care am învățat instinctiv să-i urîm. Atît de sprinteni, atît de inteligenți și atît de organizați. Squatter-ii perfecți ai orașelor. Ocupanții ilegali de pivnițe, cotloane, guri de aerisire, beciuri și canale. Părinți perfecți, exemple de adaptare supremă. Cu tot soiul de insecte de casă și de afară. Greieri neobosiți, ploșnițe puturoase, gîndaci de bucătărie dedați la gustul de fast ­food și gîndaci mari, negri, care ies, cu zecile, în nopțile de vară, la plimbare. Țînțari și muște căpoase. Păianjeni cu opt ochi, omizi mătăsoase, furnici acre.

E o aglomerație mică și teribilă lîngă noi. Vietăți mișună, se tîrăsc, zboară, aleargă pe patru sau pe șase picioare. Priviți puțin în sus. Iar apoi foarte jos. Priviți un pic viața. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prea tîrziu și prea devreme
În 1993, cînd revista era la cele dintîi numere, mă aflam la început de liceu.
Zizi și neantul jpeg
Lucruri interzise: părul
Coafurile femeilor, în anii 1970-1980, nu erau atît de direct cenzurate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Tu pe cine ai în agendă?
În orașele mici e mai simplu, cercul e mai strîmt.
E cool să postești jpeg
Viitorul sună prost
Un cerc vicios ia astfel naștere: cu cît intră mai puțini oameni în învățămînt, cu atît se agravează pe termen lung deficitul de profesori
p 20 WC jpg
Cuvîntul rănit. Fenomenologia rugăciunii
Dumnezeu este o manifestare activă de sine în fața lui Dumnezeu
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Parabola intervalului
Andrei Pleșu este, așa cum știm, un excepțional mijlocitor.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Inteligența Artificială prezintă un risc de „extincție” pentru umanitate.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit