Copiii mileniului

Publicat în Dilema Veche nr. 609 din 15-21 octombrie 2015
Invizibilii jpeg

E un băieţel simpatic. Să aibă vreo 9-10 ani şi o expresie gravă aşternută pe faţă. Nu ştiu de unde vine gravitatea aia. Să fie doar trăsăturile – o feţişoară triunghiulară, mai degrabă smeadă, cu pielea încă desăvîrşit de fină şi ochii aurii-verzi, ireal de limpezi? Să fie aerul de o siguranţă extrem de naturală pe care-l respiră?

Copilul e cu maică-sa în avion şi nu-i pentru prima dată într-o asemenea împrejurare. Îşi pune conştiincios centura de siguranţă, o ajustează de la cataramă, stă corect în scaunul care-i vine cam mare şi îndreaptă ochii către maică-sa. „Vrei tableta?“, îl întreabă femeia pe care o ghicesc educată şi cam snoabă, din ton şi pronunţie. Ăsta mic dă din cap că „da“. „Dar să ştii că aici n-ai uaifai, ai jocuri la care n-ai nevoie de asta?“, continuă maică-sa. Ăl mic dă din cap că „da“. Are jocuri offline şi totul e sub control, să i se dea odată tableta. N-o spune, e prea politicos ca să facă aşa ceva.

Lumea e aşezată de mult, fiecare e pe locul lui, avionul o ia spre decolare, unii sînt relaxaţi şi privesc pe geam, alţii se apucă să răsfoiască o revistă, pe unii îi simţi că-şi fac cruci în cerul gurii, puştiul solemn s-a plictisit deja de tabletă. Se uită la maică-sa, se uită în buzunarul scaunului din faţă, ia o revistă internă a companiei, „Bitte nu ştiu ce“ scrie mare pe o reclamă colorată la o brăţară care-ţi monitorizează caloriile consumate şi glicemia. „De ce nu scrie în engleză?“, o întreabă pe maică-sa, care-i spune că e revista unei companii germane. O pune la loc în buzunarul din faţă şi apoi se uită la mine. Îi susţin preţ de cîteva secunde privirea aurie-verde pînă cînd puştiul întoarce firesc capul, atras de altceva. În milisecundele cît întorcea capul, imaginea mea, a omului care stătea pe scaun lîngă el, era ştearsă definitiv din memorie.

La venirea stewardeselor, şi-a coborît măsuţa din timp, a cerut răspicat ciocolată caldă, şi-a mîncat gustarea şi a mai vrut o ciocolată, pe care a cerut-o ridicîndu-se un pic în picioare şi agitînd pe sus două degete ca să-l vadă domnişoara care servea. Puştiul era călătorit în lume. A făcut toate astea cu o nonşalanţă pe care i-am invidiat-o sincer. Uite-l, n-are nici 10 ani, dar e deja un călător cu experienţă. Ştie ce i se cuvine şi aşteaptă să primească ce i se cuvine. La vîrsta lui nu văzusem un avion adevărat decît la televizor. Nici acum, mare, nu mă pot compara cu prichindelul ăsta. Ia uite ce relaxat stă în scaun. Eu mă surprind crispată, cu toţi muşchii spatelui încordaţi.

Îmi lipseşte, fizic şi mental, relaxarea generaţiei Y. Aşa-zişii millennials, cei născuţi între anii ’80 şi 2000 şi ceva. Ruptura de generaţie e imensă. Schimbările sînt galopante. Mă uit la copilul ăsta şi cobor ochii în cartea pe care o ţin în poală. O scurta istorie a progresului a lui Ronald Wright. Paleoliticul a durat 99,5% din întreaga existenţă umană. După aia lucrurile au căpătat o viteză ameţitoare, remarcă omul.

Sigur că da. Copiii ăştia s-au născut cu tabletele în mînă. Fac mai multe chestii deodată: îşi trimit mesaje pe telefon, mănîncă, ascultă muzică şi postează ceva pe Facebook. Am recitit adineaori fraza de mai sus şi mi-am dat seama că sună ca a unui om bătrîn. Pentru millennials chiar asta oi fi. Se uită la ăia care au sărit de 30 ca prin sticlă. Nu există. Îi văd absorbiţi de sine şi de generaţia lor. Îi văd extraordinar de inteligenţi, dar şi extraordinar de pretenţioşi. Îi văd într-o tinereţe fără memorie, o tinereţe inconştientă, lungită ca un gumilastic pînă la vîrste mari, crescuţi în ideea că sînt speciali, în sisteme de educaţie alternativă non-combat, dar şi în dezolarea unei vieţi din ce în ce mai aprige din care nu prea ştiu cum, cînd şi ce să aleagă.

În partea ailaltă a vieţii pîndeşte bătrîneţea bîntuită şi ea de absenţa memoriei şi a amintirii. E periculoasă. Fără memorie n-ai ce construi şi n-ai ce învăţa. Şi nici ce lăsa mai departe într-un limbaj apropiat de cei numiţi nativii digitali. Adică de ăştia micii, de după ’80.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic