Cît timp mai dăm vina pe părinți?

Publicat în Dilema Veche nr. 964 din 29 septembrie – 5 octombrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

Înainte să văd premiera spectacolului Exil, la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, citisem despre scriitoarea și regizoarea Alexandra Badea că este stabilită de aproape două decenii în Franța, unde a primit mai multe premii pentru activitatea ei în lumea teatrului și a filmului, și că această piesă autobiografică se învîrte în jurul traumei comunismului și a emigrării, transmisă generațiilor următoare.

În ultimii ani se vorbește mult despre trauma transgenerațională, adică despre resimțirea consecințelor unui eveniment zguduitor, cum a fost Holocaustul sau cum poate fi orice război sau conflict, nu doar de către participanții la acesta, ci și de generațiile viitoare. Cei din urmă preiau de la înaintașii lor teroarea, stresul, anxietatea, rușinea, furia.

Unele voci susțin că trauma poate fi transmisă generațiilor următoare direct prin gene; altele, că felul în care sînt crescuți copiii, mediul în care aceștia se formează, stările pe care le văd la cei din jur și pe care le copiază duc la o perpetuare a traumei. Cu analizarea modurilor de transmitere a traumelor pe care le stocăm în memoria și în corpul nostru se ocupă terapeuții. Și cu vindecarea lor, dacă le cerem ajutorul. Dacă nu, le facem una cu ființa noastră și ne întrebăm, din cînd în cînd, de unde ni se trag niște lucruri.

Am observat, de multă vreme, că între mine și generațiile născute de la Revoluție încoace, sau care erau foarte mici în ’89, există, pe alocuri, prăpăstii de netrecut. Copil fiind, realitățile comunismului erau normalitatea mea: se ia curentul, îți faci temele la lampa cu petrol, stai în clasă cu haina și căciula toată iarna, iar iernile mușcau mai rău și mai îndelung, scoți cartela, iei trei sferturi de pîine, apoi alegi între pîine cu unt și sare sau zahăr pe deasupra. Tata, care mergea din cînd în cînd cu colegii, noaptea, aproape de un releu unde se putea prinde un meci de fotbal și care învîrtea butoanele seara pentru Europa Liberă. Mama, care mă grăbea tot timpul – hai, că știi că se ia lumina, apa, căldura, se termină la magazin, e prea tîrziu. Ceva, mereu, ni se lua. Ei amîndoi, care se scuzau, în ultimii ani de comunism, la fiecare Crăciun: „Moșul ăsta e tare sărac”. N-am știut niciodată de unde făceau rost de lucruri care nu existau în comerț. Era un adevărat circuit al filmelor pe VHS și al casetelor de muzică, primite în stranii moduri de la cei fugiți din țară. Ba mai mult, știam pe cineva care cunoștea pe altcineva care fusese la concertul Queen de la Budapesta, din ’86. Sau așa pretindea.  

Probabil din comunism mi se trage frica de orice formă de autoritate sau control, obsesia de a urma regulile, enervarea care mă cuprinde cînd instrucțiunile nu sînt destul de clare, stupoarea care mă lasă fără grai cînd văd că unii nu respectă mai nimic. Am învățat repede, am fost chiar premiantă la lecția „ascultă fără să comentezi tot ce ți se spune și nimic rău nu se poate întîmpla”. Adult la vîrsta de mijloc fiind acum, la decenii după căderea comunismului, încă mă mai iau prin surprindere situații în care văd că, deși am urmat cu sfințenie regulile fixate de unii pe care tot eu i-am erijat în for suprem, am încurcat-o rău de tot.

„Degeaba te naști într-o țară liberă dacă părinții tăi au trăit în frică”, spune regizoarea Alexandra Badea, care are exact vîrsta mea. În familiile din comunism exista în fiecare zi teama că o pățești, rușinea care excludea orice fel de discuții pe teme cum sînt violența domestică, dependența de alcool, fuga din țară, avorturile. Dacă nu le rosteam poate dispăreau, ca și cînd nu ar fi fost. Trecem de 40 de ani și ne cuprinde furia, am fi vrut să învățăm despre toate astea, să nu simțim nici acum vina că nu corespundem, groaza că ceva rău se va întîmpla, să nu ne mai comparăm atît cu alții și să nutrim impresia că nu avem loc de ei. Pe scurt: am fi vrut ca părinții noștri să se fi descurcat mai bine.

Revenind la psihologia transgenerațională, conform ei preluăm trauma predecesorilor noștri, le repetăm alegerile și greșelile, cu aceleași consecințe, pînă înțelegem de unde ni se trag și le înfruntăm, rupînd cercul. Pînă deslușim cine sîntem și de unde venim. Povestea din Exil, care urmărește patru generații, este tributară unui secret îndepărtat, nemărturisit. Iar o taină apasă suflete, transformă feluri de a fi, duce la alegeri nepotrivite.

Scriitorul Richard Ford spunea acum cîțiva ani, într-un interviu pe care i l-a acordat lui Marius Chivu la FILIT Iași, că a vorbi despre ceva teribil ce s-a întîmplat este o mărturie că se poate supraviețui acelui dezastru: „Chiar dacă subiectul e sumbru, catastrofal, mi-am zis întotdeauna – dacă singurătatea e o boală, atunci povestea este leacul”. De cîte ori am avut curajul să deschid discuția despre copilăria mea și ceea ce consider a fi greșeli din partea alor mei, partenerul de conversație, mai ales dacă era din generația mea, a venit cu exemple similare sau diferite, la fel de cutremurătoare. Încercați, veți fi surprinși inițial, apoi vă veți simți înțeleși și mai puțin singuri. Nimeni nu s-a descurcat mai bine. Dăm vina pe părinți pentru că așa ne este mai ușor. Sîntem obișnuiți să-i vedem mari și puternici, pînă ce rolurile s-au inversat de mult.

Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.