Cîrciumi mici

Publicat în Dilema Veche nr. 681 din 9-15 martie 2017
Invizibilii jpeg

Dacă aș pleca altundeva pentru totdeauna, pe lîngă cîțiva oameni și repere esențiale, de structură, mi s-ar face un dor nebun și de cîrciumile modeste de București. Le știți poate, sînt localurile alea care au supraviețuit, habar n-am cum, tuturor vremilor și au rămas așa, buzunare de ani ’80-’90, în plină hipstereală de centru.

Aș tînji după mirosul de mîncare gătită cu ulei ars impregnat cu anii în pereți, aș rătăci cu gîndul la perdelele albe cu model, spălate și răspălate, din care n-a reușit să iasă fumul de țigară, aș visa la farfuriile albe cu logo-ul albastru ICHR – Întreprinderea Comerț Hoteluri Restaurante. Aș adăsta în reverii cu doi mici, niște cartofi prăjiți și o salată de varză albă servită în boluri pătrățoase. Aș pluti ușor, ca într-o placentă hialin-lăptoasă, în ciorbă de burtă.

Am fost de curînd într-una din cîrciumile care au păstrat cumva aerul ăsta al copilăriei mele, cînd la restaurant ajungeam doar cu ai mei. Să nu credeți că m au apucat brusc nostalgiile după vremurile de aur în care lumea n-avea ce mînca și ne canoneam cu toții cu frigul din case. Spun doar că încăpățînarea cu care mai rezistă asemenea localuri mici și afumate, lumea care le populează și mîncarea extraordinar de cumsecade și modestă de acolo au toate un loc anume în memoria mea afectivă.

Spuneam că am ajuns de curînd într-un asemenea loc. Marele maestru era un chelner bătrîior care sigur prinsese în tinerețe ceva stagii prin stațiunile de la mare. Stăpînea peste vreo trei ucenici care-i învățau protocoalele și metehnele întocmai. Numai bine să le ducă mai departe, să nu se piardă meșteșugul. Pantaloni negri, cămașa albă, desfăcătorul de bere la brîu. La mese erau pînă și vechile frapiere din aluminiu, bătute de vreme, înfundate de te miri ce lovituri, dar prezente, într-o mirare largă, cu gurile rotunde.

Omul supraveghea încăperea (cîrciumioara – mică, să tot fi fost doar vreo șapte-opt mese) cu ochiul format. O rotire lină a capului spre stînga. La masa patru se termină vinul, la doi, ăia doar flutură prin ciorbă, le-o mai trebui ceva smîntînă, iar la cinci abia s-au așezat unii care nu prea par de pe aici. Pocnește din degete lîngă urechea unui învățăcel, îi face semn din ochi spre masa cu nou veniți. Ăla se topește rapid spre direcția indicată cu un vraf de meniuri în coperți soioase, cafenii, sub braț.

Meniurile sînt altă minunăție. Pe coperțile moi, de vinilin maro, sînt embosate un soi de motive populare. Foile, băgate în acoperitori transparente de plastic, se lipesc ici și colo. Se desprind unele de altele dureros, cu zgomot. Pot să recit un asemenea meniu cu ochii închiși. Cîteva ciorbe, cefe de porc, mici, tuslamale și scăricici din care n-am gustat niciodată. Scăricica asta e următoarea chestie pe care o voi comanda, ca să scap de dorința care mă macină etern de a mînca așa ceva.

Toate felurile de mîncare se diminutivează, asta știți bine. Chelnerul îți va recomanda ciorbiță cu o fripturică, dar și un vinuț, să alunece bine totul. Dacă ești o fată cu însoțitor, acesta va fi întrebat, nu tu: „Doamna nu servește un aperitiv? Avem niște țuiculiță, poate un whisky…“, se aruncă el internațional. Doamna servește, da. Cu mare-mare plăcere, să vă dea Dumnezeu sănătate. Comanda se stabilește însă între bărbați, doamna e prea fragilă și prea sus deasupra unor chestiuni mundane, pînă cînd o muia pîinea cu poftă în tuslamaua ce va să vină.

Bucătăresele din asemenea cîrciumi sînt și ele din altă lume. Mari, grase, nervoase, în halate gri-albe. Să nu te pună Dumnezeu să le superi. Le mai vezi în drum spre WC-uri, la care ajungi trecînd pe lîngă bucătăria în care clocotesc lucruri. Toaletele au și ele un aer abătut și abuzat. Sînt patinate de genul ăla anume de murdărie curățată.

Din asemenea locuri ieși puțin năuc și cu hainele mirosind cumva anume. A prăjeală, a alcool ieftin și a fum. Te uiți puțin buimac cum alături, într-un local cu aer scandinav, lumea mănîncă salate epurate, puține în calorii. Micul mîncat dincoace răbufnește arțăgos. N-a fost vis. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești