Cine sîntem

Publicat în Dilema Veche nr. 459 din 29 noiembrie - 5 decembrie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

A plecat acum mulţi ani, dintr-un oraş mic, spre Capitală. A lăsat în urmă prietenii din copilărie cu care bătea grădinile şi cîmpurile la ţară, la mamaie. A lăsat în urmă apartamentul mic pe care-l împărţea cu părinţii şi cu fratele mai mic. A ajuns la facultate în anul I cu lînurile tricotate de mama, cu flaneaua în ale cărei fire andreaua răsucise ceva din aerul de acasă, miros de şifonier aranjat, de cămară bogată, de detergent ieftin, un aer atît de diferit de locul în care ajunsese.

Apoi a învăţat. Anul II, III, a învăţat pe rupte. Nu era chiar dintre cei care se proţăpeau în primele rînduri la fiecare curs, la fiecare seminar, dar, de cele mai multe ori, era prezent. Citea, punea întrebări, discuta cu profesorul, participa la diverse cenacluri, îl ştia lumea de inteligent şi sprinţar la minte. Legătura cu acasă a rămas puternică în anii de studenţie. Pachetele mamei în camera de cămin aduceau ceva din sufletul de acolo. Dar, încet-încet, ceva se schimba. Borcanul cu untură – în care stăteau încleiate bucăţile gustoase de carne pus lîngă cursurile cu subiecte rupte de lumea asta şi lîngă o revistă englezească pe coperta căreia Steve Jobs (încă viu) ţinea toată lumea în palmă – părea la fel de ciudat ca un obiect intim expus la muzeu. Îi dădea aceeaşi senzaţie de nepotrivire şi poate de uşoară jenă ca atunci cînd a văzut aruncat în stradă un fotoliu exact ca cele pe care le avea şi acum acasă. Ca atunci cînd, pentru prima oară plecat, a scos emoţionat la aeroport, odată cu paşaportul, şi periuţa de dinţi, care a zburat cît colo pe dalele lucioase, printre picioare de străini. Periuţa lui de dinţi în aeroportul de la Schiphol.

Apoi a plecat cu burse prin universităţi străine. Apartamentul minuscul din oraşul de departe, cu mama şi cu tata în el, cu aerul lui, cu mirosurile şi cu fotoliile lui demodate, cu cratiţele mamei – curate-curate, dar vechi-vechi – totul părea la miliarde de kilometri distanţă. Fizică şi emoţională. L-a învîrtejit iremediabil, în fire insidioase, o altă lume, străină. O lume cu care îşi găsea totuşi încetul cu încetul preocupări şi gusturi comune. Rece şi politicoasă. Profesionistă în alt fel decît ştia de acasă. În vreme ce mama făcea supa cu tăiţeii galbeni, de casă, el mînca sushi pentru prima oară. Cît tata ducea gunoiul în dimineţile friguroase de noiembrie tîrziu, cît tata tropăia viguros pe treptele de la intrarea în bloc cu găleata goală în mînă, scoţînd fuioare de abur pe gură şi salutîndu-l cu un „Să trăiţi!“ pe vecinul în casa căruia mirosea permanent a varză murată, în timpul ăsta, el abia se culca cu gura amară de la băuturile tari, cu vaga senzaţie că petrecerea la care fusese era parte dintr-un film al lui Woody Allen.

Şi apoi a rămas la universităţile alea străine, departe de casă. Pe ai lui îi vedea rar, uneori trecea anul şi mai bine. Muncea mult, lumea îl ştia deştept şi implicat. Fusese educat între liberalii americani, dar ar fi votat cu Romney. Urmărea şi site-urile româneşti, dar lumea de acolo i se părea din ce în ce mai îndepărtată, din ce în ce mai greu de înţeles. Ai lui îmbătrîneau încet, vechiul apartament era aproape neschimbat – mai puţin termopanele albe şi lucioase de care tata era atît de mîndru. Avea atît de puţin timp să se gîndească la toate astea, simţea că se schimbase fundamental, că adolescenţa şi copilăria sînt un vis visat de altcineva. Şi apoi a venit pentru prima oară mama la el. A zburat pentru prima oară, înfricoşată de marele eveniment din viaţa ei. A găsit-o la aeroport stinsă, dezorientată şi descumpănită. În jurul ei încă flutura, bizar, aerul de acasă. Îi confiscaseră garniţa pe care tata o îndesase cu cea mai bună carne. Borcanul a rămas între două broscuţe exotice care pluteau în formol găsite în bagajul unui tailandez şi mirodeniile unui turc. Obiectul lui intim într-un muzeu. Cînd şi-a îmbrăţişat mama, şi-a dat seama că nu se schimbase niciodată. Sufletul lui era acolo, în borcanul cu untură.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

scleroza multipla jpg
Pacienții cu scleroză multiplă parcurg 100 de kilometri pentru a-și lua tratamentul. Manifestul bolnavilor cu această patologie
Peste 10.000 de persoane din România sunt diagnosticate cu scleroză multiplă. Peste jumătate dintre ei parcurg circa 100 de kilometri până la spitalul de unde-și iau tratamentul, iar 18% fac asta în fiecare lună.
Diamante FOTO Shutterstock
Politico: UE va interzice importurile de produse din oțel din Rusia, dar va continua să cumpere diamante
Publicația a anunțat, de asemenea, planuri de a interzice importul de produse cosmetice rusești, deoarece aceste produse „aduc venituri semnificative Rusiei”.
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Marea Britanie a respins versiunea implicării unui submarin în incidentul Nord Stream
Marea Baltică nu este suficient de adâncă pentru astfel de operațiuni, a declarat Sky News, citând o sursă din cercurile ministerului apărării britanice.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.