Cine mai stă la oraş

Publicat în Dilema Veche nr. 588 din 21-27 mai 2015
Oameni pe stradă jpeg

Au început acum o săptămînă, cînd am observat o comoţie în via bătrînă care reuşise să se caţere de-a lungul anilor pînă la etajul doi al clădirii. Ceva, cineva vînzolea frunzele crude, mai să rupă lăstarii fragezi care începuseră a se întinde încîrcelaţi spre mai multă lumină. O pereche de guguştiuci se apucaseră să construiască un cuib. Treaba era importantă, aduceau pe rînd diverse crenguţe extraordinar de bine alese, fiecare cam de aceeaşi grosime şi lungime, străbătute de noduli care să se poată închinga unul în altul ca să formeze ţesătura noii lor case. S-au uguit şi s-au foit preţ de cîteva zile pînă au meşterit o minunăţie convexă, firavă, îmi părea mie, şi intricată ca un desen oriental în peniţă. Pe jos, în balconul pe care-l împărţim acum cu păsăretul, au lăsat o grămadă de resturi de materiale de construcţie, ceva pene şi puf căzute în timpul lucrului şi multe stropşituri albicioase, aducătoare de noroc.

Cînd şi cum a fost adus pe lume oul n-am văzut, am prins doar momentul în care unul dintre ei stătea în sfîrşit mîndru în bărcuţa fragilă a cuibului, la clocit. Ne-au tolerat, pe ăştia, oamenii din casă. Am ieşit în vîrful picioarelor să ud florile şi le-am vorbit cît am putut eu de calm. Guguştiucul şi guguştiuca mă priveau cu cîte un ochi lucios de pe laterala unui cap mic, perfect. Păreau calmi, destul de încrezători, dar păstrau totuşi o urmă de prudenţă. Citeam în ochiul ăla, în mărgica rotundă şi atentă, şi o urmă de ironie, parcă. Simţeam aproape cum îşi înfoiau guşa cenuşie, peste care cineva trăsese o linie subţire, neagră, de tuş, simţeam cum îşi rîd de mine: „Ia uite şi la ornitoloaga asta de balcon, National Geographic din cîmpia de gresie de la bucătărie, Bear Grylls de metrou. Se dă mare specialistă şi-şi imaginează că ea ne tolerează. Ba chiar îi lucesc ochii la gîndul că e o persoană cumsecade, un om bun care iubeşte toate vietăţile şi ştie să trăiască împreună cu ele. La cît se bagă în seamă pe aici, pun pariu că ne-a pus deja şi pe Facebook.“

Sigur că i-am pus. Şi nici un mişto din lume nu mă poate opri din observarea lor. Am văzut cum fac cu schimbul la clocit. E o tură 12 cu 12, cum ar veni. Sînt extraordinar de conştiincioşi şi abia aştept să devenim cu toţii părinţi. Vom avea un guguştiuc! (Aici păsăretul şi-a dat ochii peste cap.)

Pe lîngă turturelele al căror uguit în miezul zilelor liniştite de vară îmi aduce aminte de lungile vacanţe la bunică-mea, oraşul adăposteşte multă altă viaţă. Dimineţile devreme şi nopţile aud cîntînd privighetori în buricul Bucureştiului. Îşi dispută bucăţele de copaci şi triluiesc cît le ţine guşiţa spre uimirea unor urechi omeneşti obişnuite mai degrabă cu uruitul traficului. Aud cucuvele. Mă salut în fiecare zi cu gaşca de porumbei care s-au golănit rău. Nici nu le mai pasă cînd treci milimetric pe lîngă ei, abia se mută un pic mai încolo şi stau la cerşit bucăţele crocante de covrig. Între ei, mulţi sînt cu penele smotocite, rufoase şi cu degete lipsă la picioare. Ţipătul pescăruşilor care fac naveta din groapa de la Glina te poate duce cu gîndul la mare. Îi vezi şi nopţile, dacă ai răbdare să ridici ochii spre cer, fîlfîind fără zgomot, fantomatic, ca nişte batiste albe pe fondul indigo şi mut al unei disperări urbane. Şobolani graşi şi zemoşi traversează trotuarele cu burta la pămînt. Se opresc o clipă, te privesc şi se strecoară mai departe în maţele calde ale oraşului. Mîrtani, mîţe, motani, cotoi, feline alunecoase cu ochii galbeni şi verzi se alintă cu spinările încovoiate de casele şi gardurile oraşului. Gîndăcei, gîndaci, carcalaci, gărgăriţe şi bărzăuni. Vrăbii care trăiesc în supermarket-uri. Ciori, corbi şi coţofene deştepte.

Oraşul e plin de viaţă care merită privită. Anul trecut am găzduit în balcon un păianjen imens. Se numea Paraschiv. A dispărut după trei luni, în împrejurări dubioase. Acum ţin jurnalul guguştiucilor. Sper să nu dispară şi ei şi să mă lase cu un pui de crescut pe cap. Bear Grylls ăsta are o limită.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Antony Blinken
Antony Blinken: Acum 25 de ani, poporul român a fost o sursă de inspirație pentru toată lumea
Secretatul de stat american susține că românii au fost o sursă de inspirație în urmă cu 25 de ani când a fost lansat Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Blinken a precizat că relația dintre cele două state este una „de neclintit”.
agnelli andrea epa efe h 55456952 jpeg
Cutremur la Juventus! Toată conducerea a demisionat. Clubul riscă să fie retrogradat din nou
Clubul italian este cercetat pentru o fraudă de 282 de milioane de euro.
Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.