Centrul vechi

Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Democraţia cititului jpeg

Am văzut un Alexander Portnoy în Centrul Vechi. Avea blugi, sacou şi un rucsăcel. Părea mult îmbătrînit, dar în ochi îi mai juca sclipirea aia de conştiinţă acută de sine. Avea în faţă ceva ce părea a fi un pahar cu vin alb şi lîngă el două fete, ghide de ocazie, care pronunţau „neişănăl“ şi „interneişănăl“. Satir bătrîn şi acrit, cine ştie de ce aterizase în Bucureştii noştri! Multe şi mărunte poţi vedea şi auzi în centrul ăsta vechi. Păcat că zona asta mă refuză. 

Pentru că m-am rătăcit şi mă rătăcesc de cînd mă ştiu în ghemuşorul de străzi de cîteva sute de metri: Lipscanii, Covacii, Şelarii şi Blănarii. Pentru că nu pot privi cu un ochi de turist detaşat amalgamul de clădiri renovate şi de magherniţe delabrate. De străzi proaspăt pietruite şi de podeţe provizorii de lemn năclăite de noroi uscat. Lumea pestriţă de acolo mă ameţeşte. Sigur că mai poţi zîmbi cînd, mergînd pe una dintre străduţe, ridici capul la auzul unei bormaşini gospodăreşti: într-o clădire îngustă lipită de un club-bar cu pretenţii, la etajul 1, un nene în maiou dă găuri deasupra capului unei cariatide de ipsos rămase fără nas: îşi pune un Dolce. Locuitorii Centrului Vechi şi vizitatorii sînt ca apa şi uleiul. O fată cu piercing în sprînceană pozează cu iPhone-ul un maidan plin de gunoaie unde cineva îşi atîrnase rufele în plină vedere. Mamăi în şlapi şterg cu mîna goală mucii nepotului desculţ. Sînt privite ca exponatele de muzeu de vorbitori de englezească şi nemţească. Tii, ce colorit local! Ce excursie reuşită, cîtă viaţă adevărată! Iar acum hai să ne îmbătăm ca porcii în Nuştiucare Pub. 

Amestecătura aia de clădiri o avea farmecul ei. M-a mînat curiozitatea odată să intru într-unul dintre gangurile dubioase care se revarsă în stradă. La dreapta, o uşă dublă cu lemnul crăpat era larg deschisă şi dădea spre nişte trepte late, tot din lemn. Am intrat. Ţipenie. Lumina de afară se strecura cu greu prin cîteva ferestre înalte, înguste, crăpate şi foarte murdare. Am ajuns undeva la etajul 1 într-un hol rotund, încăpător. Într-un colţ – troace, haine şi cutii de carton. Se auzea un televizor. Nu eram chiar într-o casă de oameni, dar eram pe aproape. În dreapta, spaţiul holului fusese muşcat de un soi de despărţitură cu geamuri şi perdeluţe. De acolo se auzea televizorul. Am mai întrezărit un frigider burtos şi o masă. Am plecat. Intimitatea acelei clădiri fusese desfiinţată la finele anilor ’40. Aşa rămăsese şi acum. Căscată în stradă, cu maţele la vedere. 

Nu-i înţeleg nici pe puştanii care roiesc pe terase. Parcă la vîrsta lor noi aveam măcar nişte beri în faţă. Ăştia se fîţîie de colo-colo, n-au stare şi cer încontinuu ţigări. N-am eu atîtea pachete cîte ţigări gratis au ei nevoie. Unul dintre ei, de la o masă aproape lipită de a noastră, a reuşit să mă scoată din sărite. Scaunul pe care stătea părea a fi viu şi se ciocnea periodic de spătarul scaunului meu. Vorbea extrem de tare cu o voce care se mai rupea cînd şi cînd într-o scîrţîială prepuberă. Îi spunea amicului de Cola „bro“. Oi fi îmbătrînit. „Hai atunci într-un club unde e muzică live“, mi se spune. 

A fost mai rău. Nişte rockeri fanaţi de pe vremea cînd eu eram probabil în generală scremeau un soi de Dylan sau ce-o fi fost aia. Joane Baeze bete cui ţineau isonul. În hruba aia era cald, umed şi mai mult fum de ţigară decît îmi puteau duce plămînii. Şi un zgomot „live“ infernal.  Am ieşit. Afară, magazinele de pe vremea lui Ceauşescu identic conservate. Puţinele locuri unde mai găseşti fermoare şi degetare. Rochii de mirese. Artizanat românesc. Păpuşi groteşti în costume populare. Un butoiaş minuscul de vin din lemn lăcuit. Totul pus în vitrine ieşite parcă din închipuirile unei gospodine care a luat-o razna. Spre bulevard, doi englezi cu jobene verzi, uriaşe, rămase de pe la un sfînt Patrick irlandez se împleticeau urlînd spre un taxi. Şoferul, cu mobilul la ureche, le-a deschis rînjind portiera. „Hai pa, bă, că m-am ocupat din centru’ vechi!“ 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.