Centrul vechi

Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Democraţia cititului jpeg

Am văzut un Alexander Portnoy în Centrul Vechi. Avea blugi, sacou şi un rucsăcel. Părea mult îmbătrînit, dar în ochi îi mai juca sclipirea aia de conştiinţă acută de sine. Avea în faţă ceva ce părea a fi un pahar cu vin alb şi lîngă el două fete, ghide de ocazie, care pronunţau „neişănăl“ şi „interneişănăl“. Satir bătrîn şi acrit, cine ştie de ce aterizase în Bucureştii noştri! Multe şi mărunte poţi vedea şi auzi în centrul ăsta vechi. Păcat că zona asta mă refuză. 

Pentru că m-am rătăcit şi mă rătăcesc de cînd mă ştiu în ghemuşorul de străzi de cîteva sute de metri: Lipscanii, Covacii, Şelarii şi Blănarii. Pentru că nu pot privi cu un ochi de turist detaşat amalgamul de clădiri renovate şi de magherniţe delabrate. De străzi proaspăt pietruite şi de podeţe provizorii de lemn năclăite de noroi uscat. Lumea pestriţă de acolo mă ameţeşte. Sigur că mai poţi zîmbi cînd, mergînd pe una dintre străduţe, ridici capul la auzul unei bormaşini gospodăreşti: într-o clădire îngustă lipită de un club-bar cu pretenţii, la etajul 1, un nene în maiou dă găuri deasupra capului unei cariatide de ipsos rămase fără nas: îşi pune un Dolce. Locuitorii Centrului Vechi şi vizitatorii sînt ca apa şi uleiul. O fată cu piercing în sprînceană pozează cu iPhone-ul un maidan plin de gunoaie unde cineva îşi atîrnase rufele în plină vedere. Mamăi în şlapi şterg cu mîna goală mucii nepotului desculţ. Sînt privite ca exponatele de muzeu de vorbitori de englezească şi nemţească. Tii, ce colorit local! Ce excursie reuşită, cîtă viaţă adevărată! Iar acum hai să ne îmbătăm ca porcii în Nuştiucare Pub. 

Amestecătura aia de clădiri o avea farmecul ei. M-a mînat curiozitatea odată să intru într-unul dintre gangurile dubioase care se revarsă în stradă. La dreapta, o uşă dublă cu lemnul crăpat era larg deschisă şi dădea spre nişte trepte late, tot din lemn. Am intrat. Ţipenie. Lumina de afară se strecura cu greu prin cîteva ferestre înalte, înguste, crăpate şi foarte murdare. Am ajuns undeva la etajul 1 într-un hol rotund, încăpător. Într-un colţ – troace, haine şi cutii de carton. Se auzea un televizor. Nu eram chiar într-o casă de oameni, dar eram pe aproape. În dreapta, spaţiul holului fusese muşcat de un soi de despărţitură cu geamuri şi perdeluţe. De acolo se auzea televizorul. Am mai întrezărit un frigider burtos şi o masă. Am plecat. Intimitatea acelei clădiri fusese desfiinţată la finele anilor ’40. Aşa rămăsese şi acum. Căscată în stradă, cu maţele la vedere. 

Nu-i înţeleg nici pe puştanii care roiesc pe terase. Parcă la vîrsta lor noi aveam măcar nişte beri în faţă. Ăştia se fîţîie de colo-colo, n-au stare şi cer încontinuu ţigări. N-am eu atîtea pachete cîte ţigări gratis au ei nevoie. Unul dintre ei, de la o masă aproape lipită de a noastră, a reuşit să mă scoată din sărite. Scaunul pe care stătea părea a fi viu şi se ciocnea periodic de spătarul scaunului meu. Vorbea extrem de tare cu o voce care se mai rupea cînd şi cînd într-o scîrţîială prepuberă. Îi spunea amicului de Cola „bro“. Oi fi îmbătrînit. „Hai atunci într-un club unde e muzică live“, mi se spune. 

A fost mai rău. Nişte rockeri fanaţi de pe vremea cînd eu eram probabil în generală scremeau un soi de Dylan sau ce-o fi fost aia. Joane Baeze bete cui ţineau isonul. În hruba aia era cald, umed şi mai mult fum de ţigară decît îmi puteau duce plămînii. Şi un zgomot „live“ infernal.  Am ieşit. Afară, magazinele de pe vremea lui Ceauşescu identic conservate. Puţinele locuri unde mai găseşti fermoare şi degetare. Rochii de mirese. Artizanat românesc. Păpuşi groteşti în costume populare. Un butoiaş minuscul de vin din lemn lăcuit. Totul pus în vitrine ieşite parcă din închipuirile unei gospodine care a luat-o razna. Spre bulevard, doi englezi cu jobene verzi, uriaşe, rămase de pe la un sfînt Patrick irlandez se împleticeau urlînd spre un taxi. Şoferul, cu mobilul la ureche, le-a deschis rînjind portiera. „Hai pa, bă, că m-am ocupat din centru’ vechi!“ 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.