Ce ne-am face fără ei

Publicat în Dilema Veche nr. 814 din 26 septembrie – 2 octombrie 2019
Invizibilii jpeg

Fără diverși îndrumători din ăștia care te învață tot. Fără autorii de self-help-uri. Fără majoritatea vorbitorilor inspiraționali de pe la ­TEDx-uri. Fără Marie Kondo.

Recunosc că ultima, Konmari, mă sperie. M-am uitat și eu acum ceva vreme, ca multă lume, să văd exact care e treaba cu japoneza asta micuță. În principiu, femeia te învață cum să-ți faci curat prin dulapuri și prin sertare. Ideea e că arunci cam tot și rămîi cu un minimalism extrem oriental prin casă. În mare, ea te învață că orice lucru care nu ți mai stîrnește bucuria – pac! – trebuie aruncat. Dacă aș aplica principiile ei, aș rămîne fără toate gecile de iarnă, fără ciorapi și fără cratițele din casă. Și fără multe altele care nu spark joy. Un om căruia îi plac aglomerările, straturile, layer ele, cotloanele și nișele victoriene rămîne descumpănit în fața acestei filosofii a traiului sublimat și aerisit. Grădinile zen, dulapurile aranjate la linie și minimalismele depozitării mi-au fost întotdeauna străine.

E greu pentru cineva care nu se simte bine într-o cameră aproape goală să renunțe, de pildă, la debaraua din care inevitabil îi pică ceva în cap atunci cînd deschide ușa. Dacă, Doamne ferește, acolo ar fi ordine perfectă și mult prea puține lucruri, mă tem că, atunci cînd i aș deschide ușa, o să dispar pentru totdeauna într-o altă realitate ordonată și rece, într-o anti-Narnia. Mi-ar lipsi cumplit sentimentul că nu găsesc nimic atunci cînd îmi trebuie, mi-ar lipsi plasa de siguranță pe care mi-o dau zecile de pungi de cadouri de Crăciun, stivuite inutil și nefolosite, perechea de bocanci scîlciați din facultate pe care mi se pare indecent să-i arunc. Gențile, rucsacurile, cutiile cu fotografii vechi, decorațiunile de pom pe care nu-l mai fac de niște ani, chestiile utile pentru bucătărie cumpărate de mama și rămase în cutiile nedeschise. Converșii albaștri din care-mi iese degetul mare.

Sînt omul care ar fi pus în peșteră un covor pufos și ar fi făcut decorațiuni din crenguțele uscate cu care ar fi trebuit să facem focul. Minimalismele mă deprimă. Tot așa, diverși alți sfătuitori te învață să downsize, să înveți să respiri și tu ca omul și să te bucuri de viață, atîta cîtă mai e. Dar nu se poateee! Deschide ochii larg, ai opțiuni, se închide o ușă, se deschide alta, stați de vorbă sincer, vă puteți salva cuplul, mai zic optimiștii ăștia din cărți care divorțează în secret și nu-și rezolvă depresiile lor. Păi, l-aș chema pe unul d-ăsta o săptămînă în viața unui om obișnuit cu job în București. Ia, downsize acum, dacă poți. Poftim, fii zen la ora 8 dimineața la metrou la Victoriei.

Mai sînt unii care te învață cum să te bucuri iar de slujba pe care o faci. Pune ți un cactus mic pe birou și spark joy. Fărîmițează task-urile mari în treburi mai micuțe și o să ți se pară că treaba e mai ușoară și mai plăcută. Aplică nu știu ce strategii cu colegii nasoi și, mai ales, învață să spui nu, te mai sfătuiesc acești guru ai trăitului lejer.

Asta cu „învață să spui nu“ o avea un strop de adevăr, dar pe mine bănuiesc că o să mă prindă douăzeci de ani după pensie pînă să apuc s-o învăț. Mai degrabă mă străduiesc să mănînc jumate dintr-o mîncare nasoală, ca să nu se simtă după aia prost ospătarul. Beau vin casat, matrafoxuri de la țară și gust salata oribilă a mătușii, fac ceva ce nu ar trebui să fac, dar nu n-o să pot zice. Arabescurile orientale în care am crescut nu-mi dau soluția unor rezolvări tranșante. Aici totul e cu poate, să vedem, de ce nu, sună bine (cînd nu sună deloc bine), cu poftiri repetate și refuzuri de complezență la masă, un tipic de comportament moale care ar simboliza buna-creștere. Am mai povestit uimirea mea cînd, invitată într-o familie de nemți la masă, am fost întrebată dacă mai vreau dintr-un anume fel. Mai voiam, dar am zis nu. (Nu acel gen de nu.) A doua oară nu mi s-a mai oferit și am rămas poftind la prăjituri și, mai cu seamă, uimită. N-am învățat nimic din întîmplarea asta și, oricum, e tîrziu pentru o schimbare. În fond, cum ar zice sfătuitorii ăștia din cărți, probabil că fericirea vine atunci cînd înveți să trăiești cu defectele tale. Chiar și cu dulapul și cu viața vraiște. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.