Ce mai fac adolescenţii?
De cele mai multe ori, din rîndurile care descriu viața adolescenților țîșnesc mai degrabă clișee livrate de știrile de senzație ale ziarelor sau de studiile de psihologie: o generație cu zvîcuri de independență, veșnic nepregătită pentru bacalaureatul care vine prea repede, dependentă de gadget-uri și de visuri colorate de Internet, mereu în goană după senzațional și nonconformism, dar, adesea, mai bine informați și mai siguri pe ei decît generațiile mai vechi. Multora dintre cei care comentează viața tinerei generații le lipsește contactul direct cu ea, o privire neintermediată, din interior. Îi pot ajuta forumurile în care adolescenții dialoghează nestingheriți despre cîte în lună și în stele. Am descoperit de curînd un astfel de site, tpu.ro, pe care membrii săi postează întrebări, din cele mai diverse domenii (educație, sănătate, mediu înconjurător, reparații, cosmetică, iubire, sport etc.) și primesc răspunsuri. Unele mai bune, altele mai aproximative, după vîrsta și experiența respondenților. Tipurile de întrebări adresate comunității reliefează, după cum spuneam, un alt fel de portret: un adolescent candid, înduioșător, nesigur pe viitor, dar mai ales singur, pierdut într-o mare de chipuri necunoscute, gata să își lanseze în spațiul virtual cele mai intime şi mai dramatice probleme.
Am să citez cîteva dintre ele (cu ortografia și punctuația autorilor).
„E posibil ca din cauză că, cînd eram mic pînă în 12 ani luam bătaie zilnic la școală, din cauza asta sînt eu așa pus pe bătaie? serios vorbesc, pe fiecare zi luam bătaie și nu făceam nimic rău! iar după de la 12 ani m-am apucat de bătăi și se mai iau cîțiva, cîteodată de mine dar îi rezolv dacă e ceva!“
„Hey Aș vrea și eu cîteva anime gen în care personajul principal este băiat și el are deja puteri și cînd luptă și chestii descoperă că este foarte puternic și nu îl poate distruge nimeni ceva gen. Aș vrea să mă uit la ceva dar nu știu ce sau ceva gen: saijaku muhai na bahamut ceva care să aibă și suspans și super puteri dar și puțin romance, harem. Vă rog ceva care să fie super. Mulțumesc mult!“
„Te rog ajută-mă! Deci. Am 13 ani, 1, 72M înălțime și 56KG. Sînt natural slab. Vreau 4-6 pack și mușchi la picioare, mîini. Îmi poți spune ce să fac pe săptămînă și cînd să fac pauza? Ştiu că pătrățelele se fac în bucătărie, prin alimentație. Dar dacă eu sînt slab trebuie să măresc masa musculară. Spune-mi ce exerciții să fac, (de cîte ori, cîte serii) și cîte zile pe săptămînă. Te rog frumos să mă ajuți.“
„La 6-7 ani mama și cu mine ne-am mutat la bunicul. Aici a început totul, mă agresa verbal, la vîrsta aia nu așa de rău. Timpul a trecut acum am 14 ani. A devenit tot mai serios. E dement și e obsedat rău de tot de mine. Mereu zi de zi mă înjură. Cum mă trezesc și pînă și la masă mereu. Strigă la mine, urlă, iar eu înnebunesc și strig și eu la el. Si tot așa, jur că încerc să nu-l bag în seamă dar nu pot. Îți distruge toți nervii. Am început să fiu agitat tremur și sînt violent fizic cu cei din jurul meu doar din cauza lui. Cred că îmi pierd mințile. Vă dați seama la 14 ani ce viață am. Mi-aș dori să stau pe stradă decît cu el. Ce pot face? Mama nu mă ascultă. Zi de zi strigă, mă înjură, mă amenință că mă lovește. Eu nu pot lovi un om în vîrstă. Ce să fac? Îmi pierd mințile! Help!“
„Ce să mai vorbesc cu prietena mea? Deci e de parcă am rămas fără absolut nici un subiect, nici eu și nici ea nu știm despre ce să vorbim. Vreo idee?“
„Bună ziua, TPU. vă scriu această întrebare din cauza unei nelămuriri de proporții cosmice. Astăzi, mama mea a venit la mine și a spus: «Îți faci curat în cameră, de nu… nu mai primești mîncare de la mine». ce credeți? este corect ca un părinte să amenințe așa (de altele nici nu mai vorbesc). am nevoie de răspunsuri ample și satisfăcătoare. vreau să-i arăt mamei, poate înțelege ceva.“
„Hei TPU, am o întrebare, dar înainte vreau să citiți tot. Eu am avut probleme cu școala, nu am fost cuminte, făceam prostii și făceam și acasă, îmi supăram mereu părinții. Acum vreau să îi fac fericiți să uite și să nu îi mai supăr. Cum pot să îi fac fericiți sau să uite?“
Citind postările de mai sus, mă gîndesc dacă nu cumva generația noastră, adultă, este grăbită să observe mai curînd ce ne desparte de ei decît ce ne apropie: dar dacă e să fim sinceri, întrebările lor au fost și întrebările noastre, chiar dacă limbajul și mediul în care sînt lansate diferă.
P.S. Aș vrea să laud Asociația Telefonul Copiilor pentru implicarea în dialogurile de pe site ale adolescenților: fiecare strigăt de ajutor al acestora beneficiază de o reacție clară, concretă, despre ajutorul pe care îl pot primi gratuit din partea asociației.
Maria Iordănescu este psiholog.
