Ce mai este de cumpărat prin tîrg?
Orice este de vînzare. Rinichi, inimă, pătrunjel, roșie țugui, lampă, lapte, mugur de pin, sarma, ciolan de cal, țînțar, plasă de țînțar, aer. Nu este nici o lege sau există doar o lege a rentabilității. Se vinde? Vînd. Nu mai avem nici un șoc cultural. Din contra, totul este îmbrăcat în forme cît mai atrăgătoare. Conștiințele se vînd, desigur, sub forme mai sofisticate, dar, da, se vînd și ele. De unde vine chestia asta? Aparent, copilul își vinde mama pentru că s-a purtat urît cu el o viață, dar și pentru că se poartă. Generalizez acum, nu? Mama care are grijă de tine? Fuck! Lasă că am grupul meu de pe Facebook care mă apără. Într-un fel, valorile s-au schimbat, dar mai important, felul în care te raportezi la ideea de tranzacție generală s-a modificat. Poți vinde orice, conștiința individuală devine una colectivă, gîndești în altă parte, nu în punctul fix din univers care ești tu. Generalizez, totuși. Nu banii mai mulți și nici mai puțini, nu familia și valorile ei au valoare, ci cum gîndește grupul în care funcționez, asta voiam să spun. Uite, puneți o întrebare, jucați în grup de zece la o apă plată. Jocul s-ar putea numi: o vînd pe mama? Și întrebările pot fi din istorie, geografie, sex, Piața Titan, Piața Obor, Tecuci, Sibiu, fuste, make-up. Și apoi, ascendent, întrebări de conștiință, pe stil vechi. Îmi vînd rinichiul? Da, dacă o salvez pe iubita mea. Nu, nu-mi pasă de ea, o schimb cu alta! Pe mama o dau? Da, nu, nu știu!
