Căutător în resturi

Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Invizibilii jpeg

Am 10-11 ani. E plină iarnă, e seară, am venit cu taică-miu la Constanța, habar n-am ce căutăm acolo, el mă ține strîns de mînă, are palma întotdeauna caldă, cine știe ce cuptor interior forjează acolo, că-mi dezmorțește mie mîna mică în mănușa tricotată cu un singur deget.

Iarna la Constanța e bizară, probabil că sînt prima oară aici cînd nu e vară. Totul pare dezbrăcat de carne, de moliciune, de strălucirea albastră în care știam că e învăluit orașul. A rămas un schelet dur, rece, străin, în care văd lucruri familiare, dar extraordinar de ostile, ca într-un vis urît.

Habar n-am ce căutăm aici, dar am încredere în taică-miu – singurul cald și viu în locul ăsta ca o căldare de tablă uitată în ger.

Curtea e lungă și mai degrabă îngustă. În față sînt casele mătușă-mii, în spate, ale bunicii. O lumină slabă dezmorțește întunericul, dar nu poate să facă nimic cu liniștea stranie pe care n-o mai ascultasem niciodată așa. Poarta e deschisă, tata apasă clanța, intrăm în curte, iar liniștea devine o lespede grea care mă apasă cumva fix pe creștet prin căciula cu moț pe care mi-a îndesat-o maică-mea pe cap la București. Clar, nu era nimeni acasă. Casa mătușă-mii era în beznă, iar bunica murise cu cîteva luni înainte, n aveam la ce să ne așteptăm. Nici măcar la un mic fior supranatural, bunică-mea fusese cu amîndouă picioarele bine înfipte în pămînt, murise temeinic după o boală destul de lungă, un soi de ciroză în urma căreia căpătase o burtă umflată pe un trup mic. Boala – pe care o asociem cu toții băutorilor – se așezase încet în musulmana asta stafidită care nu pusese în viața ei gura pe un pahar de vin.

Totuși, în geamul bucătăriei ei strălucea galben o lumină. E un frig straniu, aici, la Constanța. E parcă altfel decît ăla de la București, mai umed, insinuant, se lipește de tine, șoptește în limbi în urechile mele de copil, strîng mîna tatii cît înaintăm spre lumina galbenă din geamul bunicii. Marea boltă de viță sub care mîncăm verile la masa lungă de lemn e goală-pușcă. Vița aia face niște struguri mici, aproape negri, cu boabele parfumate, în care stă înghiocat miezul cleios, îngrămădite unele în altele. Acum, așa goală, întinde isteric cîrceii întăriți în toate părțile. Forma ei agitată în liniștea asta perfectă e nelalocul ei.

Casa bunică-mii e albă, geamul ei e luminat galben. Ne apropiem, încercăm ușa – închisă. Mă uit pe geam. Uite acolo frigiderul la capătul mesei cu sertare de lemn care se trag greu – în ele trebuie că sînt lingurile și furculițele alea mari, imense, din care păream că mănînc ca un capcăun: ciorba cu lopata și felul doi cu furca de fîn. Uite și aragazul vechi, arată ca o mobilă, cu picioarele lui curbate frumos, cu butoanele de gaz retro. Lîngă el, un dulap cu dantelă scrobită prinsă pe canturile rafturilor. Pe rafturi – căni diverse și ceștile de cafea de fiecare zi. Unele grele, groase, de un albastru închis, profund, cu mînerele aurite. Altele, ca niște lalele grase cu flori delicate, albastre, pictate pe o parte. Între ele trebuie că se află și ceașca mea. Mică, cît un degetar, dintr un porțelan translucid cu trandafiri străvezii, roz, pe-o parte și pe cealaltă. Mînerul, așa mic cum e, se înfoaie în încolăciri gingașe (ce cuvînt!) în cele două locuri unde se prinde de corpul minuscul al ceștii. În ea îmi dădea bunică-mea să beau un strop de cafea slabă, teribil de dulce. În burta dulapului, jos, care se închide cu o ușă dublă, zac probabil, unele peste altele, în ordine descrescătoare, tot soiul de farfurii. Lîngă geamul luminat e o măsuță. Pe ea, într-una din farfuriile scoase din dulapul burtos, stau două chiftele. Nici prea mari, nici prea -mici, sînt aurii și perfect rotunde. Sigur că mi e frig, și sigur că mi-e foame. Tata a dispărut de lîngă mine, pesemne caută cheile sau pe mătușă-mea dusă prin vecini. Pun mîna cu mănușa cu un singur deget pe geam. În tăcerea asta cumplită, din farfuria albă mă privesc fix în ochi cele două chiftele aurii. Acolo s-a sfîrșit cea mai nevinovată etapă a copilăriei. Anul multiplu al inocenței era gata dus.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Eduard Hellvig bilant SRI FOTO Mediafax
Șeful SRI lansează un avertisment la adresa unor foști angajați: Vom face tot ce ține de noi pentru a rezolva aceste probleme
Șeful SRI a lansat un avertisment la adresa unor foști angajați ai instituției, despre care susține ca gravitează în jurul unor companii de stat sau în spatele a „tot felul de oameni”.
Episcopul Tulcii, PS Sa Visarion
Episcopia Tulcii, reacție în scandalul sexual. „Acuzațiile aduse PS Visarion, nefondate și halucinante lansate de un frustrat“
Episcopia Tulcii a reacționat la scandalul în care este implicat numele Preasfințitului Visarion. Preoții susțin că toate acuzațiile sunt făcute de „o persoană frustrată“, exmatriculată de la Teologie.
Gazprom FOTO Shutterstock
Rușii îi amenință pe moldoveni că-i lasă fără gaze naturale. Motivele invocate de reprezentanții Gazprom
Gazprom anunță că va lasa Republica Moldova fără gaze naturale, dacă țara nu va plăti până în data de 20 octombrie facturile restante. Chișinăul acuză, de asemenea, că rușii încalcă angajamentele asumate.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.